ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 70/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
La data de 4 iulie 2007 a fost
înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea de revizuire formulată de
revizuenta SC B.T. SA împotriva deciziei nr. 4999 din 15 iunie 23007 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală, în dosarul nr. 284/59/2007.
În motivarea cererii de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se susține că decizia
a cărei revizuire se solicită, prin care s-a admis recursul părții adverse,
Primăria Municipiului Timișoara, s-a casat decizia nr. 144/2007 a Curții de
Apel Timișoara, precum și sentința nr. 2896/P.I./ 2006 a Tribunalului Timiș și
s-a respins acțiunea formulată de SC B.T. SA în baza excepției autorității de
lucru judecat a sentinței civile nr. 17967/1999 pronunțată de Judecătoria
Timișoara, este potrivnică deciziei civile nr. 2404/2005 prin care Curtea de
Apel Timișoara a stabilit irevocabil, în recurs, că nu sunt îndeplinite
cerințele art. 1201 C. civ.
Analizând cererea de revizuire în
raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Ca și contestația în anulare, calea
extraordinară de atac a revizuirii nu permite verificarea legalității și
temeiniciei hotărârilor instanțelor judecătorești anterioare, aspect
caracteristic căilor de atac de reformare, respectiv nu vizează stabilirea
eronată a situației de fapt sau modul în care instanța a înțeles să
interpreteze și să aplice o normă legală de drept substanțial ori procedural.
Între revizuire și recurs există o
deosebire funcțională, în sensul că revizuirea se justifică prin aceea că
instanța a săvârșit involuntar o eroare în legătură cu starea de fapt sau de
drept stabilită în hotărârea atacată.
Din cuprinsul art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. rezultă că admisibilitatea acestui motiv de revizuire presupune,
printre altele, existența unor hotărâri definitive potrivnice care să fi fost
pronunțate în aceeași „pricină” dar în procese diferite și împrejurarea că în
al doilea proces să nu fi fost cunoscută existența primei hotărâri.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite
în prezenta cauză, în condițiile în care hotărârea a cărei revizuire se
solicită și hotărârea invocată cu putere de lucru judecat nu au fost pronunțate
în dosare diferite ci în același dosar, pe parcursul a două cicluri procesuale
determinate de căile de atac exercitate de părți.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., raportate la prevederile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca
inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de SC B.T. SA împotriva deciziei nr. 4999 din 15 iunie 2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate
intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 9 ianuarie 2008.