ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4451/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1335

din 23 octombrie 2007 a respins contestația formulată de reclamanta C.F.A. în

contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești, Primarul municipiului

Ploiești, Banca Comercială Sucursala Ploiești și M.F.P.

Instanța a reținut că prin

dispoziția nr. 2907 din 19 mai 2006 pârâta Primăria municipiului Ploiești prin

Primar a respins cererea de restituire în natură a imobilelor (construcții și

terenuri) deoarece pe terenurile revendicate s-a realizat utilitatea publică,

în prezent fiind ocupată de noul traseu, amenajările aferente și de sediul

Băncii Comerciale Române, iar construcțiile au fost demolate. Prin aceeași

dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri

prevăzute de Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură,

deoarece terenul solicitat se află în situația prevăzută de art. 10 alin. (2)

din legea citată.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 70 din 4 martie 2008,

confirmând situația de fapt și de drept reținută de instanța fondului, cu

precizarea că nu pot fi aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001

deoarece terenul nu poate fi restituit în natură (art. 10 din aceeași lege)

operațiune prealabilă subrogației în cazul existenței unui contract de

concesiune.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta C.F.A., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

După expunerea istoricului

litigiului se susține, în esență, că instanțele au făcut o aplicare greșită a

dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001; este persoană îndreptățită

la restituirea în natură a terenului (401 mp teren pe care este construit

sediul Băncii Comerciale Române teren dobândit prin concesiune de la Primăria Ploiești) care este tot proprietatea statului cu consecința subrogării în drepturile

primăriei.

Recursul se privește ca

nefondat.

Legea nr. 10/2001 (cu

modificările ulterioare) privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este o lege specială

de reparație.

Conform art. 1 imobilele

preluate în mod abuziv se restituie în natură iar în cazurile în care acesta nu

este posibilă se va stabili măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile

acestei legi.

Condițiile sunt stabilite de

art. 10 din lege. Conform alin. (2) „în cazurile în care pe terenurile pe care

s-au aflat construcții preluate în mod abuziv sau edificat noi construcții,

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămasă liberă, iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi,

cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent”.

Terenul și construcțiile

preluate de la autorii reclamantei se găsesc în situația reglementată de textul

de lege citat. Construcțiile au fost demolate iar terenul este fie ocupat de

construcții noi autorizate fie afectat de utilități publice.

Legea nu distinge în raport

de persoana juridică care a edificat construcția nouă ci pune numai condiția ca

aceasta să fi fost autorizată.

Art. 14 din Legea nr. 10/2001,

pe care îl invocă recurenta, are în vedere o altă ipoteză și anume aceia când

un imobil (teren și/ sau construcție) restituit este afectat de un contract,

inclusiv de concesiune, și nu la terenuri afectate de construcții noi

autorizate.

Astfel se constată că,

instanțele au aplicat corect prevederile legale incidente în speță, la situația

de fapt ( de altfel necontestată) stabilită pe baza probatoriului administrat.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.F.A. împotriva Deciziei nr. 70 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2009.