ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4451/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 1335 din 23 octombrie 2007 a respins contestația formulată de reclamanta C.F.A. în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești, Primarul municipiului Ploiești, Banca Comercială Sucursala Ploiești și M.F.P. Instanța a reținut că prin dispoziția nr. 2907 din 19 mai 2006 pârâta Primăria municipiului Ploiești prin Primar a respins cererea de restituire în natură a imobilelor (construcții și terenuri) deoarece pe terenurile revendicate s-a realizat utilitatea publică, în prezent fiind ocupată de noul traseu, amenajările aferente și de sediul Băncii Comerciale Române, iar construcțiile au fost demolate.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură, deoarece terenul solicitat se află în situația prevăzută de art. 10 alin. (2) din legea citată. Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 70 din 4 martie 2008, confirmând situația de fapt și de drept reținută de instanța fondului, cu precizarea că nu pot fi aplicabile prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001 deoarece terenul nu poate fi restituit în natură (art. 10 din aceeași lege) operațiune prealabilă subrogației în cazul existenței unui contract de concesiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.F.A., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După expunerea istoricului litigiului se susține, în esență, că instanțele au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001; este persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului (401 mp teren pe care este construit sediul Băncii Comerciale Române teren dobândit prin concesiune de la Primăria Ploiești) care este tot proprietatea statului cu consecința subrogării în drepturile primăriei. Recursul se privește ca nefondat. Legea nr. 10/2001 (cu modificările ulterioare) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este o lege specială de reparație.

Conform art. 1 imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură iar în cazurile în care acesta nu este posibilă se va stabili măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile acestei legi. Condițiile sunt stabilite de art. 10 din lege. Conform alin. (2) „în cazurile în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv sau edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața de teren ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Terenul și construcțiile preluate de la autorii reclamantei se găsesc în situația reglementată de textul de lege citat.

Construcțiile au fost demolate iar terenul este fie ocupat de construcții noi autorizate fie afectat de utilități publice. Legea nu distinge în raport de persoana juridică care a edificat construcția nouă ci pune numai condiția ca aceasta să fi fost autorizată. Art. 14 din Legea nr. 10/2001, pe care îl invocă recurenta, are în vedere o altă ipoteză și anume aceia când un imobil (teren și/ sau construcție) restituit este afectat de un contract, inclusiv de concesiune, și nu la terenuri afectate de construcții noi autorizate. Astfel se constată că, instanțele au aplicat corect prevederile legale incidente în speță, la situația de fapt ( de altfel necontestată) stabilită pe baza probatoriului administrat.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.F.A. împotriva Deciziei nr. 70 din 4 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009.