ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.04.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2008

HOTĂRÂRE
17.04.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.F. a cerut Primăriei municipiului

Ploiești, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 800 mp situat

în municipiul Ploiești, județul Prahova, care a constituit proprietatea sa

dobândită prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 265 din 20

februarie1957 la Notariatul de Stat Principal al Regiunii Ploiești, a fost

expropriat prin Decretul nr. 233/1962 fără plata despăgubirilor cuvenite și

care nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită Școala

generală nr. 32 Ploiești.

Primarul municipiului Ploiești a

emis dispoziția nr. 2909 din 19 mai 2006, prin care, deși a luat act în

preambul că M.F. a cerut despăgubiri bănești în echivalentul terenului, a

respins cererea de restituire în natură a terenului cu motivarea că terenul

este ocupat de Grupul Școlar Administrativ și de Servicii Ploiești și

amenajările aferente [art. 1 alin. (1)], propunând acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent [art. 1 alin. (2)], scop în care a dispus

înaintarea dispoziției și documentației anexată la notificare către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 2).

M.F. a contestat în justiție

dispoziția de mai sus solicitând anularea ei și restituirea terenului în natură

cu motivarea că terenul este liber de construcții și deci restituibil în

natură.

Contestația a fost respinsă ca

neîntemeiată prin sentința nr. 1558 din 7 decembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția civilă, iar apelul declarat de M.F. a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 377 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

M.F. a declarat recurs solicitând

casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea efectuării unei noi expertize având ca obiectiv identificarea terenului

preluat de stat.

Dezvoltând în fapt recursul,

contestatoarea a susținut că instanța de apel a fost indusă în eroare de către

expert, care a stabilit greșit că schița de plan depusă în apel de către

contestatoare nu se referă la terenul în litigiu.

În realitate, susține

contestatoarea, schița de plan privește chiar terenul în litigiu și permite

identificarea acestuia.

În drept recurenta a indicat art.

304 C. proc. civ.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat și va fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit în apel, schița de plan depusă de contestatoare, coroborată cu lipsa

de planuri vechi ale zonei, nu permite identificarea precisă a terenului, dar

cu certitudine nu se referă la terenul cerut de contestatoare a-i fi restituit

în natură și face posibilă ipoteza ca acel teren să fie situat în incinta

Școlii generale nr. 32.

Concluziile din expertiză au fost

însușite de către instanța de apel după analiza acesteia.

Asemenea statuare este, de altfel,

în concordanță cu conținutul notificării, în care chiar contestatoarea a arătat

că terenul nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită

Școala generală nr. 32.

Pe de altă parte, eventuala

neconcordanță de amplasament, chiar reală dacă ar fi în sensul susținut prin

recurs, nu constituie caz de nelegalitate în sensul reglementat de art. 304 C.

proc. civ. după abrogarea pct. 11 al acestui articol prin O.U.G. nr.138/2000,

ci doar motiv de netemeinicie a hotărârii atacate, care ar fi astfel rezultatul

unei greșeli grave de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor

administrate, ceea ce excede însă remedierii pe calea recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatoarea M.F. împotriva deciziei nr. 377 din 25 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-05-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 decembrie 2005, la Tribunalul Prahova, reclamanții M.A., MP, B.M. și N.G. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dis
ÎCCJ 2008-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6977/2008
Asupra recursului civil de față, Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 816 din 28 mai 2007, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de D.N. și B.Z., în contradictoriu cu Primarul mun
ÎCCJ 2010-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 3787 din 19 iulie 2006, primarul municipiului Ploiești a respins cererea, formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001
ÎCCJ 2008-06-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4090/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 mai 2006, reclamanții I.I. și S.E. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Ploiești, solicitând anula
ÎCCJ 2007-06-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5112/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4577 din 2 iunie 2005 contestatorul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăr
Sursă