ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2609/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.F. a cerut Primăriei municipiului Ploiești, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 800 mp situat în municipiul Ploiești, județul Prahova, care a constituit proprietatea sa dobândită prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 265 din 20 februarie1957 la Notariatul de Stat Principal al Regiunii Ploiești, a fost expropriat prin Decretul nr. 233/1962 fără plata despăgubirilor cuvenite și care nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită Școala generală nr. 32 Ploiești. Primarul municipiului Ploiești a emis dispoziția nr. 2909 din 19 mai 2006, prin care, deși a luat act în preambul că M.F.

a cerut despăgubiri bănești în echivalentul terenului, a respins cererea de restituire în natură a terenului cu motivarea că terenul este ocupat de Grupul Școlar Administrativ și de Servicii Ploiești și amenajările aferente [art. 1 alin. (1)], propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent [art. 1 alin. (2)], scop în care a dispus înaintarea dispoziției și documentației anexată la notificare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 2). M.F. a contestat în justiție dispoziția de mai sus solicitând anularea ei și restituirea terenului în natură cu motivarea că terenul este liber de construcții și deci restituibil în natură. Contestația a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 1558 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, iar apelul declarat de M.F.

a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 377 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. M.F. a declarat recurs solicitând casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize având ca obiectiv identificarea terenului preluat de stat. Dezvoltând în fapt recursul, contestatoarea a susținut că instanța de apel a fost indusă în eroare de către expert, care a stabilit greșit că schița de plan depusă în apel de către contestatoare nu se referă la terenul în litigiu. În realitate, susține contestatoarea, schița de plan privește chiar terenul în litigiu și permite identificarea acestuia.

În drept recurenta a indicat art. 304 C. proc. civ. Recursul astfel motivat nu este întemeiat și va fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit raportului de expertiză întocmit în apel, schița de plan depusă de contestatoare, coroborată cu lipsa de planuri vechi ale zonei, nu permite identificarea precisă a terenului, dar cu certitudine nu se referă la terenul cerut de contestatoare a-i fi restituit în natură și face posibilă ipoteza ca acel teren să fie situat în incinta Școlii generale nr. 32. Concluziile din expertiză au fost însușite de către instanța de apel după analiza acesteia.

Asemenea statuare este, de altfel, în concordanță cu conținutul notificării, în care chiar contestatoarea a arătat că terenul nu poate fi restituit în natură pentru că pe el a fost construită Școala generală nr. 32. Pe de altă parte, eventuala neconcordanță de amplasament, chiar reală dacă ar fi în sensul susținut prin recurs, nu constituie caz de nelegalitate în sensul reglementat de art. 304 C. proc. civ. după abrogarea pct. 11 al acestui articol prin O.U.G. nr.138/2000, ci doar motiv de netemeinicie a hotărârii atacate, care ar fi astfel rezultatul unei greșeli grave de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, ceea ce excede însă remedierii pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea M.F. împotriva deciziei nr. 377 din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.