ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2848/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2220 din 28 noiembrie 2007

Tribunalul lași a anulat ca

netimbrată

acțiunea prin care reclamantului A.L. a chemat în judecată

Ministerul

Apărării solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1000000 lei întrucât

nu a depus diligentele necesare pentru modificarea Legii nr. 309/2002.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul.

În motivarea apelului a arătat că prin

ordinul de încorporare din data de 8 ianuarie 1959 i s-a întrerupt contractul

individual de muncă încheiat cu SC

H.,

iar în timpul satisfacerii serviciului militar i-au fost nerespectate

calificările de fochist și mecanic de locomotivă cu aburi, refuzându-i-se

transferul la o unitate militară specializată pentru tracțiuni feroviare.

Apelantul a mai învederat că la data încorporării era elev la Scoală Medie

Mixtă Serală din Hunedoara și nu a obținut o amânare a încorporării, ceea ce

echivalează cu un refuz la dreptul la instruire contrar art. 2 din Primul

Protocol Adițional la CEDO. De asemenea, a mai susținut că prin Legea nr.

309/2002 au fost acordate unele drepturi foștilor militari care au lucrat

obligatoriu la DGSM, însă nu au fost depuse diligente ca aceste drepturi să fie

recunoscute și pentru militarii care au lucrat în beneficiul economiei

naționale. Față de aceste aspecte în mod greșit instanța a considerat că

acțiunea este supusă taxelor judiciare de timbru, aceasta fiind scutită de taxe

conform art. 15 lit. a) și s) din Legea 146/1997.

Prin decizia civilă nr. 70 din 18 aprilie 2008

Curtea de Apel lași a respins apelul ca nefondat reținând că acțiunea formulată

de reclamant nu se încadrează în categoria acțiunilor enumerate de art. 15 lit.

a) din Legea 146/1997 deoarece între părți nu a existat un raport juridic de

muncă, izvorul pretențiilor constituindu-l pasivitatea pârâtului care nu a

depus

diligentele necesare pentru

extinderea efectelor unui act normativ și asupra

altor categorii de

persoane.

De asemenea, drepturile pretins încălcate ale

apelantului nu se referă la valorile garantate prin textele art. 2 și art. 3

din CEDO, astfel că lit. s) a art. 15 din Legea 146/1997 nu este aplicabilă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. reiterând

motivele de apel, respectiv că acțiunea introductivă este scutită de plata

taxelor legale de timbru conform art. 15 lit. a) și s) din Legea 146/1997

întrucât drepturile solicitate decurg din raporturi de muncă, iar prin

neacordarea amânării încorporării i-a fost refuzat dreptul la instruire.

Recursul nu este fondat.

Obiectul prezentei acțiuni îl

constituie, așa cum corect a reținut instanța în considerentele deciziei

atacate, cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Apărării la

plata sumei de 1000000 lei pentru nedepunerea diligentelor necesare în vederea

modificării Legii nr. 309/2002.

Ca atare, cererea nu este o acțiune privind

acordarea drepturilor salariale, ci o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani,

care potrivit art. 20 din Legea 146/1997 trebuie timbrată la valoare.

Nu se poate reține nici aplicabilitatea

dispozițiilor art. 15 lit. s) din Legea 146/1997 întrucât refuzul dreptului la

instruire nu este inclus în categoria drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3

din CEDO. Valorile garantate de aceste texte legale sunt dreptul la viață,

interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane sau degradante.

Pentru

aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.L. împotriva

deciziei nr. 70 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.