ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC D.P. SRL București a chemat

în judecată pe pârâta SC C.N.D.P.I.R. SA București solicitând rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare cu privire la plata video, restituirea

prețului achitat de cumpărător pentru bunul achiziționat în sumă de 4958,68 lei

(Ron) actualizată cu indicele inflației și plata daunelor morale în valoare de

1.000,00 lei ca urmare a neîndeplinirii în mod corespunzător a obligației

contractuale.

Prin sentința nr. 2190 din 29 martie

2007, Judecătoria sectorului 6 București a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Tribunalului București, având în vedere capătul principal

de cerere neevaluabil în bani, având ca obiect rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare.

Tribunalul București prin sentința civilă

nr. 11258 din 11 octombrie 2007 a admis capătul 1 de cerere și a dispus

rezoluțiunea contractului încheiat între părți, a admis excepția

inadmisibilității și a respins capătul de cerere având ca obiect pretenții, ca

inadmisibil.

Instanța a reținut că nu s-a îndeplinit

concilierea directă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., pentru

capătul de cerere având ca obiect pretenții constând în restituirea prețului

contractului, astfel că a fost respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

S-a reținut cu privire la cererea de

rezoluțiune că reclamanta a achiziționat de la pârâtă mai multe produse,

asamblate într-un sistem de calcul printre care și o placă video nouă, la data

de 7 septembrie 2006, după mai puțin de 6 luni de utilizare aceasta

defectându-se, în condițiile în care garanția a fost asigurată potrivit

certificatului de garanție pentru o perioadă de 5 ani, durată medie de

utilizare a produselor. Vânzătorul a asigurat cumpărătorului remedierea

deficiențelor produselor noi, nefiind inclusă nici o precizare în certificatul

de garanție privind situația în care produsul nu poate fi remediat.

Reclamanta a achiziționat un produs nou

cu o durată medie de utilizare în regim normal de 5 ani, pe care nu l-a mai

putut utiliza după nici 6 luni de funcționare și care nu a fost reparat.

Întrucât produsul era asamblat într-un

sistem de calcul, componențele achiziționate fiind utilizate împreună, pârâta

nu și-a respectat obligația de garanție a funcționării produsului livrat pe

perioada medie de utilizare.

Reclamantei, care a achiziționat un

produs nou, i se cuvenea fie repararea acestuia, fie, în cazul în care

repararea nu mai era posibilă, acordarea unui produs similar nou, ceea ce era o

executare corespunzătoare a obligațiilor asumate de pârâtă prin contract.

Având în vedere neexecutarea de către

pârâtă a obligațiilor asumate prin contract, s-a dispus rezoluțiunea

contractului.

Pârâta a formulat apel împotriva

sentinței nr. 11258 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului București, criticile

vizând netemeinicia sentinței atacate sub aspectul rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare.

În motivarea apelului, pârâta susține că

motivarea instanței că în certificatul de garanție nu este inclusă nici o

precizare privind situația în care produsul nu poate fi remediat și că înlocuirea

produsului nu este prevăzută ca modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin defectarea produsului achiziționat, este greșită în raport de faptul că

reclamanta nu avea calitatea de consumator și prin urmare nu i se aplică O.G.

nr. 21/1992.

Se mai susține că legea nu distinge între

produse noi și produse utilizate în cazul obligației de înlocuire, reclamanta

neavând temei legal sau contractual pentru a solicita înlocuirea componentei cu

un produs tot nou și că nu poate fi reținută o cauză de neexecutare a vreunei

obligații asumate.

Prin decizia nr. 70 din 21 februarie

2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins apelul ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că pârâta nu și-a

îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale, neexecutarea parțială a

obligațiilor fiindu-i imputabilă acesteia, situație ce atrage rezoluțiunea

contractului.

Bunul vândut îl reprezenta un ansamblu de

componente ce se utilizează împreună, astfel că obligația de garanție a

funcționării privește întregul produs livrat.

Din interpretarea clauzei de garanție,

rezultă că pârâta avea obligația de a înlocui componenta (placa video) cu un

produs cel puțin egal din punct de vedere al parametrilor tehnico-calitativi cu

produsul înlocuit.

Cum componenta înlocuită era utilizată,

rezultă că pârâta nu și-a executat parțial obligația ce îi revenea și prin

urmare executarea necorespunzătoare îi este imputabilă, ceea ce atrage

rezoluțiunea contractului.

Împotriva deciziei instanței de apel, a

declarat recurs pârâta, susținând în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

casarea deciziei și rejudecarea cauzei în fond.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că și-a îndeplinit întocmai obligația de garanție asigurând reparația

produsului prin înlocuirea componentei defecte cu una funcțională similară și

că potrivit certificatului de garanție, pârâta nu s-a obligat să înlocuiască

componentele defecte cu unele noi, ci s-a obligat să asigure funcționarea

produsului achiziționat pe durata perioadei de garanție.

În această situație, rezoluțiunea

contractului nu este întemeiată, greșit s-a reținut că s-a înlocuit componenta

defectă cu o altă componentă, tot defectă și nu cu o componentă nouă.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond precum și instanța de

apel, corect au reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contractul de vânzare-cumpărare.

Recurenta a înlocuit o componentă

defectă cu o componentă funcțională dar utilizată deja, care nu poate avea

parametri tehnico-calitativi la nivelul unei componente noi și care a

funcționat doar cinci luni.

Ca atare, SC C.N.D.P.I.R. SA nu și-a

executat în perioada de garanție obligațiile contractuale din certificatul de

garanție, care prevede înlocuirea unei componente defecte ireparabil cu o

componentă similară cu parametri tehnico-calitativi superiori.

Cumpărătorul a solicitat

rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea întocmai a obligațiilor asumate

de către vânzător, de înlocuire a componentei defecte, cu o componentă nouă.

Criticile formulate de recurentă nu

se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., astfel că, recursul fiind nefondat urmează a fi respins, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

C.N.D.P.I.R. SA București împotriva deciziei nr. 70 din 21 februarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2009.