ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4999/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă de reclamanta SC B.T. SA, pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 7 iunie 2004, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara următoarele: - să se constate că asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 1 - Timișoara, cu nr. top 17293 și în C.F. nr. 2 - Timișoara, cu nr. top 17294/1, situate în Timișoara, - proprietatea pârâtelor, reclamanta a edificat construcțiile ce constituiau „Baza Sportivă": - să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea pârâtelor; - să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor edificate pe terenul descris mai sus în C.F.

nr. 1 Timișoara și C.F. nr. 2 Timișoara, cu titlu de edificare; - să se dispună instituirea unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcții pe durata existenței construcțiilor; - să se dispună întabularea în C.F. nr. 1 Timișoara și C.F. nr. 2 Timișoara a dreptului de superficie în favoarea reclamantei, pe durata existenței construcțiilor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 492 C. civ. și a art. 111 C. proc. civ. și Legea nr. 7/1996. Prin întâmpinare pârâții, au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2 și 3 ale acțiunii, fiind îndeplinită tripla identitate de părți-obiect-cauză, prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 9363 din 25 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a admis excepția invocată de pârâți, a respins acțiunea reclamantei având ca obiect constatare drept de proprietate, și a reținut puterea lucrului judecat. Astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii de față este același cu cel formulat în dosarul 19019/1998 al Judecătoriei Timișoara, că în ambele cereri reclamanta tinde la stabilirea faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor înscrise în C.F. nr. 1 și 2 Timișoara, nr. top 17293 și 17294/1. S-a mai reținut că deși obiectul nu este formulat în același mod, rezultă că el este același, ca și scopul urmărit de reclamantă și anume recunoașterea dreptului său de proprietate asupra acestor imobile.

Cu privire la dreptul de superficie s-a reținut că acesta este accesoriu acțiunii principale și nu conduce la anularea efectului puterii lucrului judecat. În final s-a mai reținut că există identitate de părți deoarece reclamanta este succesoarea în drepturi a SC B.T. SA care este succesoarea în drepturi a unei părți din patrimoniul fostei întreprinderi T. În ceea ce privește pârâții s-a reținut că există identitate de părți, deoarece Consiliul Local și Primăria Municipiului Timișoara reprezintă aceeași entitate juridică. Cu privire la cauza acțiunii s-a reținut că aceasta este aceeași în ambele acțiuni, invocându-se împrejurarea că imobilele au fost date în administrarea operativă a fostei întreprinderi T. fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Prin decizia 578/A din 10 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 1201 C. civ. privind excepția puterii lucrului judecat. Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare a fost trimis administrativ spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, în raport de dispozițiile Legii nr. 219/2005. Prin decizia 2404 din 27 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, a admis recursul, a casat hotărârile pronunțate anterior și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Instanța de recurs a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., deoarece reclamanta a chemat în judecată Primăria Timișoara formulând o acțiune în realizarea dreptului pretins, în timp ce acțiunea față de care se invocă puterea lucrului judecat, este o acțiune în constatare. Primind cauza spre rejudecare, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 3936 din 11 aprilie 2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea tribunalului, reținând că acțiunea reclamantei are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, și cum valoarea de circulație a imobilului din litigiu, depășește 500.000 lei, competența de soluționare a cauzei, în raport de art. 2 lit. b) C. proc.

civ., aparține tribunalului. Prin sentința civilă nr. 2896/PI din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis acțiunea formulată la data de 7 iunie 2004, de reclamanta SC B.T. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local Timișoara S-a constatat că pe terenurile înscrise în C.F. 1 Timișoara nr.top 17293 și C.F. 2 Timișoara nr.top 17294/1, situat în Timișoara, proprietatea pârâților, reclamanta a edificat construcțiile ce constituie „Baza Sportivă". S-a mai constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor identificate mai sus și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, cu titlu de edificare.

S-a constituit un drept de superficie asupra terenului, în favoarea reclamantei pe durata existenței construcțiilor, s-a dispus întabularea în C.F. 1 Timișoara și C.F. 2 Timișoara a dreptului de superficie în favoarea reclamantei pe durata existenței construcțiilor și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 5.164,77 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele: Prin decizia nr. 265 din 24 noiembrie 1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului Timiș, s-a dispus ca terenurile în suprafață de 4280 mp și respectiv 1646 mp situate în Timișoara, să treacă în administrarea operativă a întreprinderii T. Timișoara.

Reclamanta este succesoare în drepturi a acestei întreprinderi și pe aceste terenuri care au fost incluse în evidența contabilă a reclamantei și în fișele mijloacelor fixe ale acesteia, aceasta a edificat construcțiile ce reprezintă Baza Sportivă și pentru care a achitat impozitul și pe care le folosește ca Bază de Agrement. Susținerile pârâtelor privind edificarea construcțiilor fără autorizația de construcție cerută de Legea nr. 51/1990 și Legea nr. 453/2001 au fost înlăturate, întrucât, construcțiile au fost edificate după anul 1980, dată la care, aceste acte normative nu erau adoptate. În final s-a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 492 C. civ. teza ultimă, constituindu-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor precum și art. 22 din Legea nr.7/1996, dispunându-se întabularea în C.F.

a acestui drept. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de fond, pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au formulat apel, prin care au arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică și că în mod eronat s-a respins excepția autorității de lucru judecat deși sunt aceleași părți, același obiect și aceeași cauză ca în dosarul nr. 19019/1998 al Judecătoriei Timișoara. Prin decizia nr. 144 din 7 martie 2007 Curtea de Apel Timișoara, a respins apelul pârâților menținând hotărârea instanței de fond. Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență, ca și instanța de fond că, edificarea construcțiilor s-a făcut cu acordul tacit al proprietarului terenului, fiind incidente dispozițiile art. 492 C. civ.

și a art. 22 din Legea nr. 7/1996, astfel, reclamanta era îndreptățită să-și intabuleze în C.F. dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu titlu de edificare și să i se instituie un drept de superficie asupra terenului pe care sunt construcțiile. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs în esență s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția autorității de lucru judecat, că imobilul din litigiu a fost edificat fără autorizație de construcție, că nu s-a dovedit edificarea legală a acestor construcții, precum și a constituirii dreptului de superficie asupra terenului înscris în C.F.

nr. 1 și 2 Timișoara, nr. top 17293 și 17294/1 și că raportul de expertiză a fost contestat dar s-a reținut în mod eronat că părțile nu au formulat obiecțiune. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Deși pârâții au invocat ca temei de drept al recursului punctele 4, 5, 8 și 9 al art. 304 C. proc. civ., din analiza acestora rezultă că doar punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. este fondat reținându-se excepția autorității de lucru judecat. Astfel, potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 19019/1998 al Judecătoriei Timișoara, reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Timișoara, a solicitat ca în temeiul art. 111 C. proc.

civ., să se constate dreptul său de proprietate, asupra construcțiilor, înscris în C.F. 1 și 2 nr.topo 17293 și 17294/1, respectiv Baza sportivă și de agrement, în suprafață de 4126 mp și să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de proprietate constatat. Prin sentința civilă nr. 17967 din 21 decembrie 1999 s-a respins acțiunea reclamantei reținând în esență că în raport de temeiul de drept al acțiunii art. 111 alin. (2) C. proc. civ., acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului și că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990. Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a admiterii recursului declarat de pârât împotriva deciziei civile nr. 2024/A din 29 iunie 2001 a Tribunalului Timiș.

Astfel prin decizia nr. 2829 din 24 octombrie 2001 Curtea de Apel Timișoara, a modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă, menținând astfel hotărârea instanței de fond. Prin urmare, între cele două pricini există identitatea de părți, obiect și cauză, prevăzute de art. 1201 C. civ., existând astfel autoritate de lucru judecat, în ambele acțiuni urmărindu-se stabilirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor înscrise în C.F. nr. 1 și 2 Timișoara, nr.topo 17293 și 17294/1. Reclamanta este succesoarea în drepturi a întreprinderii T. Timișoara, (procesul-verbal pentru rezolvarea divergențelor privind împărțirea patrimoniului I.A.T.

Timișoara încheiat la 19 iulie 1991, Hotărârea din 8 mai 1992 adoptată în urma întrunirii celor patru comisii ale împuterniciților Statului la cele 4 societăți comerciale, rezultate din divizarea întreprinderii T. Timișoara - filele 13-32, dosar 7796/2004) - reclamanta din cauza ce a format obiectul dosarului nr. 19019/1998 a Judecătoriei Timișoara, astfel că există identitatea de părți cu aceeași calitate procesuală. În aceste condiții, recursul va fi admis pentru considerentele reținute, se vor casa cele două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare și pe fondul cauzei se va respinge acțiunea reclamantei ca urmare a operării autorității de lucru judecat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria municipiului Timișoara și Consiliul Local al municipiului Timișoara împotriva deciziei 144 din 7 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 2896/P.I. din 6 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiș. Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.