ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4999/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

introdusă de reclamanta SC B.T. SA, pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de

7 iunie 2004, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Timișoara și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara următoarele:

- să se constate că

asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 1 - Timișoara, cu nr. top 17293 și în C.F.

nr. 2 - Timișoara, cu nr. top 17294/1, situate în Timișoara, - proprietatea

pârâtelor, reclamanta a edificat construcțiile ce constituiau „Baza

Sportivă":

- să se constate

dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor edificate pe

terenul proprietatea pârâtelor;

- să se dispună

întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor

edificate pe terenul descris mai sus în C.F. nr. 1 Timișoara și C.F. nr. 2

Timișoara, cu titlu de edificare;

- să se dispună instituirea

unui drept de superficie în favoarea reclamantei asupra terenului pe care sunt

edificate aceste construcții pe durata existenței construcțiilor;

- să se dispună

întabularea în C.F. nr. 1 Timișoara și C.F. nr. 2 Timișoara a dreptului de

superficie în favoarea reclamantei, pe durata existenței construcțiilor și

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 492 C. civ. și a art. 111 C.

proc. civ. și Legea nr. 7/1996.

Prin întâmpinare

pârâții, au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește

capetele de cerere 1, 2 și 3 ale acțiunii, fiind îndeplinită tripla identitate

de părți-obiect-cauză, prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 9363 din 25 octombrie 2004, Judecătoria Timișoara a admis excepția invocată

de pârâți, a respins acțiunea reclamantei având ca obiect constatare drept de

proprietate, și a reținut puterea lucrului judecat.

Astfel, instanța a

reținut că obiectul acțiunii de față este același cu cel formulat în dosarul

19019/1998 al Judecătoriei Timișoara, că în ambele cereri reclamanta tinde la

stabilirea faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor

înscrise în C.F. nr. 1 și 2 Timișoara, nr. top 17293 și 17294/1.

S-a mai reținut că

deși obiectul nu este formulat în același mod, rezultă că el este același, ca

și scopul urmărit de reclamantă și anume recunoașterea dreptului său de proprietate

asupra acestor imobile.

Cu privire la dreptul

de superficie s-a reținut că acesta este accesoriu acțiunii principale și nu

conduce la anularea efectului puterii lucrului judecat.

În final s-a mai

reținut că există identitate de părți deoarece reclamanta este succesoarea în

drepturi a SC B.T. SA care este succesoarea în drepturi a unei părți din

patrimoniul fostei întreprinderi T.

În ceea ce privește

pârâții s-a reținut că există identitate de părți, deoarece Consiliul Local și

Primăria Municipiului Timișoara reprezintă aceeași entitate juridică.

Cu privire la cauza

acțiunii s-a reținut că aceasta este aceeași în ambele acțiuni, invocându-se

împrejurarea că imobilele au fost date în administrarea operativă a fostei

întreprinderi T. fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Prin decizia 578/A

din 10 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara reținând

aplicabilitatea dispozițiilor art. 1201 C. civ. privind excepția puterii

lucrului judecat.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție spre

soluționare a fost trimis

administrativ spre competentă soluționare Curții de Apel Timișoara, în raport

de dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Prin decizia 2404 din

27 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, a admis recursul, a casat

hotărârile pronunțate anterior și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de

fond.

Instanța de recurs a

reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 C. civ., deoarece reclamanta

a chemat în judecată Primăria Timișoara formulând o acțiune în realizarea

dreptului pretins, în timp ce acțiunea față de care se invocă puterea lucrului

judecat, este o acțiune în constatare.

Primind cauza spre

rejudecare, Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 3936 din 11 aprilie

2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

tribunalului, reținând că acțiunea reclamantei are caracterul unei acțiuni în

realizarea dreptului, și cum valoarea de circulație a imobilului din litigiu,

depășește 500.000 lei, competența de soluționare a cauzei, în raport de art. 2

lit. b) C. proc. civ., aparține tribunalului.

Prin sentința civilă

nr. 2896/PI din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis

acțiunea formulată la data de 7 iunie 2004, de reclamanta SC B.T. SA Timișoara,

în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local

Timișoara

S-a constatat că pe

terenurile înscrise în C.F. 1 Timișoara nr.top 17293 și C.F. 2 Timișoara nr.top

17294/1, situat în Timișoara, proprietatea pârâților, reclamanta a edificat

construcțiile ce constituie „Baza Sportivă".

S-a mai constatat

dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor identificate mai

sus și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra

construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, cu titlu de edificare.

S-a constituit un

drept de superficie asupra terenului, în favoarea reclamantei pe durata

existenței construcțiilor, s-a dispus întabularea în C.F. 1 Timișoara și C.F. 2

Timișoara a dreptului de superficie în favoarea reclamantei pe durata

existenței construcțiilor și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei

suma de 5.164,77 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:

Prin decizia

nr. 265 din 24 noiembrie 1980 emisă de fostul Consiliu Popular al Județului

Timiș, s-a dispus ca terenurile în suprafață de 4280 mp și respectiv 1646 mp

situate în Timișoara, să treacă în administrarea operativă a întreprinderii T.

Timișoara.

Reclamanta

este succesoare în drepturi a acestei întreprinderi și pe aceste terenuri care

au fost incluse în evidența contabilă a reclamantei și în fișele mijloacelor

fixe ale acesteia, aceasta a edificat construcțiile ce reprezintă Baza Sportivă

și pentru care a achitat impozitul și pe care le folosește ca Bază de Agrement.

Susținerile

pârâtelor privind edificarea construcțiilor fără autorizația de construcție

cerută de Legea nr. 51/1990 și Legea nr. 453/2001 au fost înlăturate, întrucât,

construcțiile au fost edificate după anul 1980, dată la care, aceste acte

normative nu erau adoptate.

În final s-a

reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 492 C. civ. teza

ultimă, constituindu-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra

construcțiilor precum și art. 22 din Legea nr.7/1996, dispunându-se întabularea

în C.F. a acestui drept.

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de fond, pârâții Primăria Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au formulat apel, prin

care au arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică și că în mod eronat

s-a respins excepția autorității de lucru judecat deși sunt aceleași părți,

același obiect și aceeași cauză ca în dosarul nr. 19019/1998 al Judecătoriei

Timișoara.

Prin decizia

nr. 144 din 7 martie 2007 Curtea de Apel Timișoara, a respins apelul pârâților

menținând hotărârea instanței de fond.

Pentru a

pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență, ca și instanța de fond

că, edificarea construcțiilor s-a făcut cu acordul tacit al proprietarului

terenului, fiind incidente dispozițiile art. 492 C. civ. și a art. 22 din Legea

nr. 7/1996, astfel, reclamanta era îndreptățită să-și intabuleze în C.F.

dreptul de proprietate asupra construcțiilor cu titlu de edificare și să i se

instituie un drept de superficie asupra terenului pe care sunt construcțiile.

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâții Primăria Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4, 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs în esență s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția

autorității de lucru judecat, că imobilul din litigiu a fost edificat fără

autorizație de construcție, că nu s-a dovedit edificarea legală a acestor

construcții, precum și a constituirii dreptului de superficie asupra terenului

înscris în C.F. nr. 1 și 2 Timișoara, nr. top 17293 și 17294/1 și că raportul

de expertiză a fost contestat dar s-a reținut în mod eronat că părțile nu au

formulat obiecțiune.

Recursul va fi

admis pentru următoarele considerente:

Deși pârâții

au invocat ca temei de drept al recursului punctele 4, 5, 8 și 9 al art. 304 C.

proc. civ., din analiza acestora rezultă că doar punctul 9 al art. 304 C. proc.

civ. este fondat reținându-se excepția autorității de lucru judecat.

Astfel,

potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Prin acțiunea

ce a format obiectul dosarului nr. 19019/1998 al Judecătoriei Timișoara,

reclamanta SC T. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Timișoara, a

solicitat ca în temeiul art. 111 C. proc. civ., să se constate dreptul său de

proprietate, asupra construcțiilor, înscris în C.F. 1 și 2 nr.topo 17293 și

17294/1, respectiv Baza sportivă și de agrement, în suprafață de 4126 mp și să

se dispună întabularea în C.F. a dreptului de proprietate constatat.

Prin sentința

civilă nr. 17967 din 21 decembrie 1999 s-a respins acțiunea reclamantei

reținând în esență că în raport de temeiul de drept al acțiunii art. 111 alin.

(2) C. proc. civ., acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea cere

realizarea dreptului și că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

Această

sentință a rămas definitivă și irevocabilă ca urmare a admiterii recursului

declarat de pârât împotriva deciziei civile nr. 2024/A din 29 iunie 2001 a

Tribunalului Timiș.

Astfel prin

decizia nr. 2829 din 24 octombrie 2001 Curtea de Apel Timișoara, a modificat

decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă,

menținând astfel hotărârea instanței de fond.

Prin urmare,

între cele două pricini există identitatea de părți, obiect și cauză, prevăzute

de art. 1201 C. civ., existând astfel autoritate de lucru judecat, în ambele

acțiuni urmărindu-se stabilirea dreptului de proprietate asupra construcțiilor

înscrise în C.F. nr. 1 și 2 Timișoara, nr.topo 17293 și 17294/1.

Reclamanta

este succesoarea în drepturi a întreprinderii T. Timișoara, (procesul-verbal

pentru rezolvarea divergențelor privind împărțirea patrimoniului I.A.T.

Timișoara încheiat la 19 iulie 1991, Hotărârea din 8 mai 1992 adoptată în urma

întrunirii celor patru comisii ale împuterniciților Statului la cele 4

societăți comerciale, rezultate din divizarea întreprinderii T. Timișoara -

filele 13-32, dosar 7796/2004) - reclamanta din cauza ce a format obiectul dosarului

nr. 19019/1998 a

Judecătoriei Timișoara, astfel că există identitatea

de părți cu aceeași calitate procesuală.

În aceste

condiții, recursul va fi admis pentru considerentele reținute, se vor casa cele

două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare și pe fondul cauzei se va

respinge acțiunea reclamantei ca urmare a operării autorității de lucru

judecat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite

recursul declarat de Primăria municipiului Timișoara și Consiliul Local al

municipiului Timișoara împotriva deciziei 144 din 7 martie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Casează

decizia atacată precum și sentința civilă nr. 2896/P.I. din 6 noiembrie 2006 a

Tribunalului Timiș.

Respinge

acțiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.