ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2382/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 412 din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1652/COM/2005, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC H.G. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâtele SC I.C.M. T. SA TIMIȘOARA și C.L.P. TIMIȘOARA, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I.C.M. Timișoara, autorității de lucru judecat, a prescripției dreptului la acțiune și a necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și s-a dispus obligarea pârâtei SC I.C.M. TIMIȘ față de reclamantă la 264.250 Ron beneficiu nerealizat și la 8180 Ron contravaloare investiții, precum și la 9.553 Ron cheltuieli de judecată, respingându-se acțiunea față de pârâtul C.L.P.

TIMIȘOARA. Pentru a pronunța această sentință, instanța de prim grad a reținut că între părți a intervenit contractul de asociere în participațiune nr. 3423 din 10 iunie 1997 prin care au convenit asocierea acestora în vederea administrării întreținerii și exploatării bazei de agrement și a construcțiilor aferente, iar pârâta avea obligația să pună la dispoziția reclamantei acest ansamblu, urmând ca aceasta din urmă să se ocupe de administrarea și întocmirea evidenței contabile. Deoarece baza de agrement era în condiții improprii pentru exploatare, reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcții, reparații și amenajări interioare motiv pentru care a ajuns în imposibilitatea de a-și onora contractele încheiate cu diferite societăți în perioada 30 martie 2001 – 17 iunie 2002, perioadă în care a fost prejudiciată prin nerealizarea beneficiului.

Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că valoarea de circulație a lucrărilor și îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Timișoara, Baza sportivă I.C.M. SA Județul Timiș, se ridică la suma de 81.800.000 lei, sumă cu care s-a adus un spor de valoare a imobilului prin efectuarea acestor lucrări și care nu au profitat reclamantei ci au dus la creșterea valorii imobilului. Din raportul de expertiză contabilă referitor la veniturile rezultate din contractele pentru perioada 2001-2002 încheiate de reclamantă cu diferiți parteneri și existente la dosar, concluzia expertului este că aceste prețuri în sumă totală de 2.645.208.270 (ROL), nu s-au mai realizat ca venituri la reclamantă căreia i s-a interzis din data de 21 februarie 2001 accesul în spațiul prevăzut în contractul de asociere.

În legătură cu excepția invocată, aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC I.C.M. TIMIȘ SA, instanța de fond a respins-o, întrucât pârâta este parte în contractul de asociere în participațiune încheiat în anul 1997, iar Primărie Timișoara a devenit proprietara spațiului în anul 2000, cum însăși pârâta a arătat în întâmpinările și precizările formulate. Pentru același considerent, a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta fiind parte în contractul de asociere și manifestă un interes legitim în temeiul art. 969 și următoarele C. civ.

Instanța de prim grad a respins și excepția autorității de lucru judecat, dedusă din decizia civilă nr. 2306/A/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 6996/2001, întrucât obiectul cererii era reintegrarea reclamantei în spațiul situat în Timișoara, înscris în CF nr. 23303 și 19266 Timișoara și nu acțiune în pretenții, litigiile neavând același obiect, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art. 1201 C. civ. Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, acest drept nu s-a născut la data încheierii contractului de asociere în participațiune, respectiv în anul 1997, ci la data evacurării reclamantei din spațiul ce formează obiectul litigiului, respectiv în anul 2001. Raportat la data înregistrării acțiunii, 22 ianuarie 2003, dreptul la acțiune născut în anul 2001 nu este prescris.

Față de valoarea pretențiilor, urmare a expertizelor efectuate în cauză, Tribunalul Timiș este competent a soluționa cauza în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., considerent pentru care s-a respins și excepția necompetenței materiale a tribunalului. De asemenea, s-a respins acțiunea față de pârâta C.L.P. Timișoara pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia, neexistând nici un raport juridic între reclamantă și Consiliul Local, contractul de asociere în participațiune nefiindu-i opozabil. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 179/ A din 28 septembrie 2006, respinge apelul formulat de pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA împotriva sentinței civile nr. 412 din 7 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1652/COM/2005.

În pronunțarea acestei decizii, Curtea a reținut că nu i se poate imputa reclamantei faptul că a părăsit baza de agrement, din moment ce aceasta a fost luată în stăpânire de către Consiliul Local Timișoara care a demarat unele lucrări care făceau imposibilă folosirea bazei de către reclamantă. Conform art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar potrivit art. 1082 C. civ., creditorul are dreptul la plata de daune interese din partea debitorului care nu și-a executat obligația. În temeiul art. 1084 C. civ., daunele-interese cuprind pierderea ce a suferit-o creditorul și beneficiul de care acesta a fost lipsit.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA Timișoara a declarat recurs, susținând că decizia recurată este neîntemeiată și nelegală, reiterând detaliat situația de fapt, fără a dezvolta niciunul din motivele de recurs invocate. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile invocate, care de altfel nici nu au fost dezvoltate. Prin simpla reiterare a situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

Pentru considerentul expus, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA Timișoara împotriva deciziei nr. 179 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.M. T. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 179 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.