ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2382/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 412

din 17 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1652/COM/2005,

s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC H.G. SRL Timișoara în

contradictoriu cu pârâtele SC I.C.M. T. SA TIMIȘOARA și C.L.P. TIMIȘOARA, s-au

respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei I.C.M. Timișoara, autorității de lucru

judecat, a prescripției dreptului la acțiune și a necompetenței materiale a

Tribunalului Timiș și s-a dispus obligarea pârâtei SC I.C.M. TIMIȘ față de

reclamantă la 264.250 Ron beneficiu nerealizat și la 8180 Ron contravaloare

investiții, precum și la 9.553 Ron cheltuieli de judecată, respingându-se

acțiunea față de pârâtul C.L.P. TIMIȘOARA.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de prim grad a reținut că între părți a intervenit

contractul de asociere în participațiune nr. 3423 din 10 iunie 1997 prin care

au convenit asocierea acestora în vederea administrării întreținerii și

exploatării bazei de agrement și a construcțiilor aferente, iar pârâta avea

obligația să pună la dispoziția reclamantei acest ansamblu, urmând ca aceasta

din urmă să se ocupe de administrarea și întocmirea evidenței contabile.

Deoarece baza de agrement era în condiții improprii pentru exploatare,

reclamanta a efectuat o serie de lucrări de construcții, reparații și amenajări

interioare motiv pentru care a ajuns în imposibilitatea de a-și onora

contractele încheiate cu diferite societăți în perioada 30 martie 2001 – 17

iunie 2002, perioadă în care a fost prejudiciată prin nerealizarea

beneficiului.

Din expertiza tehnică

efectuată în cauză rezultă că valoarea de circulație a lucrărilor și

îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Timișoara, Baza sportivă I.C.M.

SA Județul Timiș, se ridică la suma de 81.800.000 lei, sumă cu care s-a adus un

spor de valoare a imobilului prin efectuarea acestor lucrări și care nu au

profitat reclamantei ci au dus la creșterea valorii imobilului.

Din raportul de expertiză

contabilă referitor la veniturile rezultate din contractele pentru perioada

2001-2002 încheiate de reclamantă cu diferiți parteneri și existente la dosar,

concluzia expertului este că aceste prețuri în sumă totală de 2.645.208.270

(ROL), nu s-au mai realizat ca venituri la reclamantă căreia i s-a interzis din

data de 21 februarie 2001 accesul în spațiul prevăzut în contractul de

asociere.

În legătură cu excepția

invocată, aceea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC I.C.M. TIMIȘ

SA, instanța de fond a respins-o, întrucât pârâta este parte în contractul de

asociere în participațiune încheiat în anul 1997, iar Primărie Timișoara a

devenit proprietara spațiului în anul 2000, cum însăși pârâta a arătat în

întâmpinările și precizările formulate. Pentru același considerent, a respins

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta fiind

parte în contractul de asociere și manifestă un interes legitim în temeiul art.

969 și următoarele C. civ.

Instanța de prim grad a

respins și excepția autorității de lucru judecat, dedusă din decizia civilă nr.

2306/A/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 6996/2001, întrucât

obiectul cererii era reintegrarea reclamantei în spațiul situat în Timișoara,

înscris în CF nr. 23303 și 19266 Timișoara și nu acțiune în pretenții,

litigiile neavând același obiect, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art.

1201 C. civ.

Cu privire la prescripția

dreptului la acțiune, acest drept nu s-a născut la data încheierii contractului

de asociere în participațiune, respectiv în anul 1997, ci la data evacurării

reclamantei din spațiul ce formează obiectul litigiului, respectiv în anul

2001.

Raportat la data

înregistrării acțiunii, 22 ianuarie 2003, dreptul la acțiune născut în anul

2001 nu este prescris.

Față de valoarea

pretențiilor, urmare a expertizelor efectuate în cauză, Tribunalul Timiș este

competent a soluționa cauza în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

considerent pentru care s-a respins și excepția necompetenței materiale a

tribunalului.

De asemenea, s-a respins

acțiunea față de pârâta C.L.P. Timișoara pentru lipsa calității procesuale

pasive a acesteia, neexistând nici un raport juridic între reclamantă și

Consiliul Local, contractul de asociere în participațiune nefiindu-i opozabil.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 179/ A din 28

septembrie 2006, respinge apelul formulat de pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA

împotriva sentinței civile nr. 412 din 7 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul

Timiș, în dosarul nr. 1652/COM/2005.

În pronunțarea acestei

decizii, Curtea a reținut că nu i se poate imputa reclamantei faptul că a

părăsit baza de agrement, din moment ce aceasta a fost luată în stăpânire de

către Consiliul Local Timișoara care a demarat unele lucrări care făceau

imposibilă folosirea bazei de către reclamantă.

Conform art. 1073 C. civ.,

creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz

contrar are dreptul la dezdăunare, iar potrivit art. 1082 C. civ., creditorul

are dreptul la plata de daune interese din partea debitorului care nu și-a

executat obligația. În temeiul art. 1084 C. civ., daunele-interese cuprind

pierderea ce a suferit-o creditorul și beneficiul de care acesta a fost lipsit.

În temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA Timișoara a

declarat recurs, susținând că decizia recurată este neîntemeiată și nelegală,

reiterând detaliat situația de fapt, fără a dezvolta niciunul din motivele de

recurs invocate.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și

de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să

conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinite dispozițiile

invocate, care de altfel nici nu au fost dezvoltate.

Prin simpla reiterare a

situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor

referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de

căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în

concordanță cu acestea.

Pentru considerentul expus,

în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

respinge recursul declarat de pârâta SC I.C.M. TIMIȘ SA Timișoara împotriva

deciziei nr. 179 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC I.C.M. T. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 179 din 28

septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2007.