ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4617/2005

Prin acțiunea înregistrată la 27

iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamanta SC E. SA a chemat în

judecată Consiliul local Timișoara și primarul municipiului, solicitând

instanței să:

- constate existența pe terenul

înscris în C.F. Timișoara, top nr. 9510 a unei clădiri de locuit „Copertina” și

a unei clădiri „Club”;

- constate existența pe terenul

înscris în C.F. Timișoara, top nr. 9513 a unei case și a unui „loc sportiv”;

- constate existența pe terenul

înscris în C.F. Timișoara a construcțiilor: popicărie, grup sanitar, cabine,

magazie, bazin de înot;

- constate dreptul de proprietate al

reclamantei asupra construcțiilor menționate

- dispună intabularea dreptului de

proprietate asupra construcțiilor în cărțile funciare menționate, în favoarea

reclamantei.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

în anul 1977 întreprinderea socialistă de stat E. a primit în administrare

operativă mai multe construcții („mijloace fixe”), care au fost inventariate,

iar în urma transformării în societate pe acțiuni cu capital majoritar de stat,

în aplicarea Legii nr. 31/1990, bunurile enumerate au fost incluse în capitalul

social al SC E. SA.

Ca urmare, prin efectul art. 20 din

Legea nr. 15/1990 dreptul de administrare operativă a fost convertit în drept

de proprietate, a cărui recunoaștere și opozabilitate prin înscrierea în cartea

funciară se impune.

S-au depus înscrisuri care dovedeau

plata de către reclamantă a impozitului pe clădiri, raport de expertiză

tehnică, extrasul de carte funciară, alte înscrisuri.

S-a dispus efectuarea a două

expertize tehnice judiciare, topografică și contabilă, în urma cărora

reclamanta a renunțat (fila 156) la pretențiile privind clădirea de locuit

individuală, copertina și clădirea „Club”.

Prin sentința civilă nr. 2736 din 29

martie 2004, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea precizată, a

constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor

popicărie, grup sanitar, clădire vestiare, bazin mare de înot.

S-a dispus intabularea dreptului de

proprietate astfel recunoscut.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că în temeiul legii, H.G. nr. 70/1991 și Legea nr. 15/1990,

bunurile evidențiate în scriptele unităților de stat au fost preluate în

patrimoniul societăților comerciale nou înființate, ceea ce s-a întâmplat și în

speță, astfel încât conform art. 22 din Legea nr. 7/1996 a publicității

imobiliare se poate dispune intabularea în cartea funciară conform expertizei ing.

A.C.

Apelul declarat de pârâți a fost

respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2157 din 8 octombrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut în motivare că acțiunea

inițiată a fost precizată în sensul că este în realizare, fiind și timbrată

corespunzător, iar dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor

rezultă cu prisosință din toate probatoriile administrate, astfel încât se

impune consacrarea în registrele de publicitate a situației reale a acestor

construcții.

Împotriva acestei decizii în termen

legal au declarat recurs pârâții, care au invocat incidența motivelor de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a susținut în esență că acțiunea astfel cum a fost formulată nu era

admisibilă, fiind una în realizare, iar nu în constatare, că reclamanta nu a

făcut dovada existenței autorizației de construcție, că nu are acordul autorității

locale, proprietară a terenului, pentru constituirea dreptului de superficie,

că în sfârșit, bazele sportive aparțin domeniului public al municipiului

Timișoara.

Prin întâmpinare, reclamanta a

solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Din C.F. Timișoara rezultă că pe

parcela nr.top.9514 se află parcul din Bd. F. iar în foaia de proprietate

figurează pârâta Primăria Timișoara, ca „posesor la localizare”.

Reclamanta a solicitat instanței să

constate prin hotărâre că pe parcela menționată există mai multe clădiri, care

se găsesc în patrimoniul său din anul 1977, fiindu-i date în administrare

operativă prin decizia nr. 89/1977 a grupului Întreprinderilor de Industrie

Locală a județului Timiș.

În ciuda existenței lor necontestate

și a plății impozitului pentru ele de către reclamantă, din cartea funciară

lipsește mențiunea acestor construcții pe teren. Prin precizarea aflată la fila

67 dosar fond, reclamanta a menționat natura acțiunii formulate, acțiune în

realizare, astfel încât motivul invocat de recurenți, interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății (304 pct. 8 C. proc. civ.) este nefondat,

instanța de apel interpretând exact apelul cu care fusese învestită.

Nici celelalte motive invocate nu

sunt întemeiate, nefiind incidente în cauză ipotezele vizate de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

Astfel, referirea la lipsa

autorizației de construcție nu este pertinentă. De vreme ce temeiul cererii

reclamantei de intabulare nu a fost edificarea, ci legea, mai precis art. 20

din Legea nr. 15/1990, fiind dovedit modul legal în care reclamanta a intrat în

stăpânirea construcțiilor.

În condițiile în care pârâta însăși

nu pretinde și nu are vreun drept propriu de proprietate asupra construcțiilor

în discuție, opunerea sa la recunoașterea dreptului de proprietate al

reclamantei se situează la limita exercitării cu bună credință a drepturilor,

în sensul art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Simplele afirmații din recurs

privind apartenența tuturor bazelor sportive din Timișoara domeniului public al

municipiului nu este probată în mod convingător, fiind contrazisă de probele

administrate în cauză, asupra cărora ambele instanțe s-au pronunțat în mod exhaustiv.

Pentru aceste considerente, văzând

că nici unul dintre motivele invocate nu este fondat, recursul va fi respins

conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 2157 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 mai 2005.