ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2787/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2787/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Timișoara sub nr. 15091, în data de 26 octombrie 2005, reclamanta C.N.C.F. C.F.R.

SA București, în contradictoriu cu pârâții G.D., I.M.P., în calitate de moștenitor

legal al defunctului I.F., și Clubul Sportiv B. Timișoara, a solicitat instanței

de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 1998, autentificat la B.N.P. B.R., și a contractului

de vânzare-cumpărare din 10 august 1998, autentificat la B.N.P. B.R.; să rectifice

C.F. nr. X Timișoara în sensul radierii înscrisurilor transnotate în aceasta și,

pe cale de consecință, anularea C.F. nr. XX; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor

de judecată.

În

susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta a arătat,

în esență, că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 1998, numitul G.D.,

împreună cu I.F., au cumpărat de la Clubul Sportiv C.F.R. Timișoara în cote de 1/2

parte fiecare imobilul înscris în C.F. nr. Y Timișoara, nr. top. A, teren și construcții.

Prin operațiuni de carte funciară, parcela

topografică înstrăinată a fost transnotată din C.F. nr. Y Timișoara în C.F. nou

înființat nr. X Timișoara unde a fost înscris dreptul de proprietate al noilor proprietari.

La data de 10 august 1998, I.F., prin contractul

de vânzare-cumpărare din 10 august 1998, vinde cota sa parte de 1/2 pârâtului G.D.,

devenind singurul proprietar al imobilului care, ulterior, a decedat, moștenitor

fiind fiul său, pârâtul I.M.P.

Imobilul a fost cumpărat de la Clubul

Sportiv B. Timișoara care, în mod fraudulos, s-a întabulat pe terenul în cauză,

iar, în anul 1998, tot în mod fraudulos, s-a întabulat pe construcții.

Prin sentința penală nr. 972 din 01

aprilie 2004, Judecătoria Timișoara a constatat săvârșirea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale și uz de fals efectuate cu ocazia întabulării dreptului

de proprietate în anul 1991 al Clubului Sportiv B. Timișoara asupra terenurilor

și în anul 1998 asupra construcțiilor, fiind anulate raportul de carte funciară

din 01 aprilie 1991, înscrierile în C.F. nr. Y Timișoara nr. top. A, B, C referitoare

la întabularea dreptului de proprietate al Clubului Sportiv C.F.R. Timișoara - Societatea

Sportivă C.F.R. Timișoara asupra imobilelor terenuri și construcții, încheierea

din 09 iulie 1998 a Judecătoriei Timișoara, extrasele C.F. nr. Y Timișoara emise

de Biroul de carte funciară la 11 mai 1998 și 09 iulie 1998 și restabilirea situației

anterioare de carte funciară.

Prin decizia penală nr. 573/A/2002 a Tribunalului

Timiș, irevocabilă prin decizia penală nr. 1038/A/2002 a Curții de Apel Timișoara

s-a dispus desființarea sentinței penale nr. 973/2002 a Judecătoriei Timișoara în

latura civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare a acțiunii civile, în vederea

introducerii în cauză și a Clubului Sportiv B. Timișoara, G.D. și I.M.

Prin sentința penală nr. 530 din 26

februarie 2003, Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă prin decizia penală

nr. 1032/R/2002 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus anularea raportului de carte

funciară din 01 aprilie 1991 întocmit de conducător carte funciară A.C., a înscrisurilor

în C.F. nr. Y Timișoara nr. top. A, B, C, D referitoare la întabularea dreptului

de proprietate a Clubului Sportiv C.F.R. Timișoara - Societatea Sportivă C.F.R.

Timișoara asupra imobilelor terenuri și construcții descrise în cartea funciară,

a încheierii din 19 ianuarie 1998 a Judecătoriei Timișoara - Biroul de carte

funciară, a extraselor C.F. nr. Y Timișoara emise de Biroul de carte funciară al

Judecătoriei Timișoara la data de 11 mai 1998 și 09 iulie 1998 și restabilirea situației

anterioare de carte funciară.

Vânzătorul Clubul Sportiv B. Timișoara

și-a întabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. Y nr. top. A prin operațiuni de

carte funciară ilicite, prin fals și uz de fals.

Cumpărătorii G.D. și I.F. sunt terți dobânditori

de rea-credință, având cunoștință de nelegalitatea vânzării.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

din 09 iulie 1998, vânzătorul, deși garantează de evicțiune pe cumpărător, mai menționează

că se obligă să predea terenul vândut și clădirile aferente libere de sarcini sau

pretenții, să soluționeze orice problemă care ar putea apare ulterior vânzării în

legătură cu dreptul de folosință sau de proprietate, iar, în cazul anulării să restituie

contravaloarea acestuia actualizată cu indicele mediu de inflație comunicat de Institutul

Național de Statistică.

Întrucât

actul în baza căruia a fost efectuată înscrierea

dreptului de proprietate al pârâților nu a fost valabil, nu sunt întrunite condițiile

de existență a dreptului înscris, încetând efectele acestui act juridic.

În

prezent, reclamanta are calitatea de proprietar tabular a

construcțiilor edificate pe terenul cu nr. top. A.

Prin sentința civilă nr. 398 din 15 februarie

2010, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei calității procesuale active și

excepția lipsei de interes a reclamanților Municipiul Timișoara, prin Primar,

și C.N.C.F. C.F.R. SA București, Regionala C.F.R. Timișoara; a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Timișoara și a respins

acțiunea principală formulată de reclamantul Consiliul Local Timișoara în contradictoriu

cu pârâții G.D., I.M.P. și Clubul Sportiv B. Timișoara pentru lipsa calității procesuale

active a reclamantului; a admis în parte acțiunea principală precizată, formulată

de reclamantul Municipiul Timișoara, prin Primar, în contradictoriu cu pârâții G.D.,

I.M.P. și Clubul Sportiv B. Timișoara și, în parte, acțiunea conexă formulată de

reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA București, Regionala C.F.R. Timișoara, în contradictoriu

cu pârâții G.D., I.M.P. și Clubul Sportiv B. Timișoara; a constatat nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 09 iulie 1998 la B.N.P. B.R.,

încheiat între Clubul Sportiv B. Timișoara, în calitate de vânzător, pe de o parte,

și G.D. și I.F., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, având ca obiect imobilul

înscris în C.F. nr. Y Timișoara, situat în Timișoara, nr. top. A, constând în teren

cu 2 tribune și teren de antrenament, clădire administrativă, 2 vestiare, cizmărie,

cabinet medical, sală de cazane, locuințe de serviciu, sală de lupte cu anexe și

sală de forță, sală de box cu anexe, atelier, garaj; a constatat nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 10 august 1998 la B.N.P. B.R.,

încheiat între I.F., în calitate de vânzător, pe de o parte, și G.D., în calitate

de cumpărător, pe de altă parte, având ca obiect cota de 1/2 parte din imobilul

înscris în C.F. nr. X Timișoara, situat în Timișoara, nr. top. A, constând în teren

cu 2 tribune în suprafață de 50.164 m.p. și teren de antrenament, clădire administrativă,

2 vestiare, cizmărie, cabinet medical, sală de cazane, locuințe de serviciu, sală

de lupte cu anexe și sală de forță, sală de box cu anexe, atelier, garaj; a respins

în rest atât acțiunea principală precizată, cât și acțiunea conexă; a compensat

cheltuielile de judecată făcute de reclamantul Municipiul Timișoara, prin Primar,

și pârâtul G.D. până la limita sumei de 1.000 RON și a obligat pârâții G.D., I.M.P.

și Clubul Sportiv B. Timișoara să plătească reclamantului Municipiul Timișoara,

prin Primar, suma de 43.888,75 RON, cheltuieli de judecată, după compensare (respectiv

câte 14.629,59 RON fiecare); a obligat pârâții să plătească reclamantei C.N.C.F.

C.F.R. SA București, Regionala C.F.R. Timișoara, suma de 24.417,71 RON, cu titlu

de cheltuieli de judecată (respectiv câte 8.139,24 RON fiecare); a respins în rest

cheltuielile de judecată solicitate de părți.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 233 din 11

ianuarie 2006, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 536 din 18 ianuarie

2006, Judecătoria Timișoara a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin încheierea din 24 octombrie 2006,

Tribunalul Timiș a dispus conexarea Dosarului nr. 1944/C/2006 la Dosarul nr. 729/30/2006.

Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor

lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților Municipiul

Timișoara, prin Primar, Consiliul Local Timișoara și C.N.C.F. C.F.R. SA București,

Regionala C.F.R. Timișoara, invocate de pârâți, prima instanță a reținut calitatea

procesuală activă a reclamantului Municipiul Timișoara, prin Primar, întrucât, potrivit

convențiunii din 19 ianuarie 1947, Municipiul Timișoara a pus la dispoziția Societății

Sportive C.F.R., pentru folosință, terenurile sportive cunoscute sub numele de B.,

precum și terenul cunoscut sub numele de L.P., pentru o durată de 30 de ani, cu

drept de preferință la o nouă arendare, în baza deciziunii nr. 9903 din 1946 prin

care Primarul Municipiului Timișoara aprobă punerea la dispoziția Organizației Sportului

Popular - Comisia Regională Banat, terenurile respective.

Prima instanță a mai reținut că, în calitate

de autoritate deliberativă, Consiliul Local Timișoara, potrivit art. 21 din Legea

nr. 215/2001, nu are calitate procesuală activă, în consecință, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Timișoara.

Prima instanță a respins excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA București, Sucursala

Regională C.F.R. Timișoara, având în vedere că reclamanta a solicitat constatarea

nulității absolute a acelorași contracte de vânzare-cumpărare și rectificarea C.F.

nr. X Timișoara, în sensul radierii înscrisurilor transnotate în acesta și anularea

cărții funciare pe considerentul că la data promovării acțiunii avea calitatea de

proprietar tabular al construcțiilor.

Cum prin sentința civilă nr. 398 din 04

mai 2005, irevocabilă, Tribunalul Timiș a întabulat dreptul de proprietate al reclamantei

asupra construcțiilor edificate pe terenul cu nr. top. A în suprafață de 50.164

m.p., întabulat în C.F. nr. Z Timișoara, evocatul aspect legitimează calitatea procesuală

activă a reclamantei.

Pe fond, Tribunalul a reținut că operațiunile

care au dus la înscrierea în C.F. nr. Y Timișoara a dreptului de proprietate al

pârâtului Clubul Sportiv B. Timișoara asupra terenului nr. top. A și asupra construcțiilor

edificate pe acesta s-au tăcut prin fals.

La baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare

autentificat în 09 iulie 1998, încheiat între pârâtul Club Sportiv B., în calitate

de vânzător, și pârâtul G.D. (și numitul I.F., antecesorul pârâtului I.M.P.), în

calitate de cumpărători, au stat operațiuni frauduloase, întrucât fără întabularea

terenului și a construcțiilor pe numele vânzătorului, nu ar fi fost posibilă înstrăinarea

acestor imobile.

Operațiunile frauduloase de întabulare

a dreptului de proprietate asupra construcțiilor pe numele pârâtului Club Sportiv

B. au generat o cauză falsă, nelicită, a actului juridic încheiat ulterior, ceea

ce s-a urmărit fiind constituirea unui titlu de proprietate asupra imobilului, în

mod nelegal, urmată imediat de înstrăinarea acestuia.

Municipiul Timișoara, prin Primar, a transmis

doar dreptul de folosință asupra terenurilor, astfel că acest pârât nu putea transmite

cumpărătorilor G.D. și I.F. mai mult decât avea.

Reclamantul Municipiul Timișoara avea un

drept de proprietate asupra terenului - cu titlu de posesor la localizare, înscris

în foaia de proprietate (C.F. nr. W Timișoara) a Primăriei Municipiului Timișoara.

S-a înlăturat și buna-credință a cumpărătorilor,

observându-se o conivență între vânzător și cumpărător, întrucât dacă la momentul

negocierilor vânzătorul a prezentat cumpărătorilor extrasul de carte funciară, s-ar

fi observat că în C.F. nr. Y Timișoara, Clubul Sportiv B. era înscris ca proprietar

doar pe teren, iar nu și pe construcții, această din urmă întabulare facându-se

în mod fraudulos abia în ziua vânzării.

Actul de vânzare-cumpărare încheiat între

pârâtul Clubul Sportiv B. și pârâtul G.D. și antecesorul pârâtului I.M.P. s-a bazat

pe o cauză imorală și nelicită, fiind încheiat cunoscându-se aspectul că vânzătorul

nu are calitatea de proprietar asupra construcțiilor, vânzarea facându-se în frauda

proprietarilor tabulari.

Prin decizia nr. 1015/A din 20 septembrie

2011, secția civilă a Curții de Apel Timișoara a luat act de renunțarea reclamantei

C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timișoara, la judecata apelului

declarat împotriva sentinței primei instanțe și a respins apelul declarat de pârâții

G.D. și I.M.P. împotriva aceleiași sentințe; a admis apelul declarat de reclamantul

Municipiul Timișoara împotriva aceleiași hotărâri pe care a schimbat-o în parte

în sensul că a obligat pârâții G.D. și I.M.P. și Clubul Sportiv B. Timișoara să

plătească reclamantului-apelant Municipiul Timișoara și sumele de 50.795,41 RON

- taxă de timbru și 3.136,36 RON - 1/3 din contravaloarea onorariilor experților;

a menținut în rest dispozițiile hotărârii atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la pârâții G.D. și I.M.P., terenurile

în litigiu au fost inițial întabulate în C.F. nr. W Timișoara, cu nr. top. A, B,

C, D în favoarea Primăriei Municipiului Timișoara, cu titlu de „posesor la localizare”.

Conform încheierii din 01 aprilie 1991

asupra imobilului cu nr. top. menționate, transcris în C.F. nr. Y Timișoara, s-a

întabulat Clubul Sportiv B. - Societatea Sportivă C.F.R. Timișoara ca proprietar

prin rectificarea C.F. nr. W a localității Timișoara.

Prin sentința penală nr. 530 din 26

februarie 2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr. 27325/2002, rămasă

definitivă prin decizia civilă nr. 1032 din 27 octombrie 2003, s-a dispus anularea

raportului de carte funciară din 01 aprilie 1991 - întocmit de conducătorul de

carte funciară A.C., anularea înscrierilor din C.F. nr. Y Timișoara, nr. top. A,

B, C, D referitoare la întabularea dreptului de proprietate a Clubului Sportiv C.F.R.

Timișoara - Societatea Sportivă C.F.R. Timișoara asupra imobilelor - terenuri și

construcții din cartea funciară, respectiv anularea încheierii din 09 iulie 1998,

anularea C.F. nr. Y Timișoara.

Urmare a anulării înscrierilor din cartea

funciară s-a dispus, prin aceeași hotărâre, restabilirea situației anterioare de

carte funciară în sensul reînscrierii imobilelor terenuri și construcții, amenajări

sportive, cu mențiunea înscrierii la foaia de proprietate a Statului Român - posesor

la localizare.

Prin această hotărâre penală s-a menționat

că stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au fost întabulate prin

săvârșirea infracțiunii de fals trebuie să urmeze calea instanței civile.

Calitatea procesuală activă, cât și interesul

în cauză sunt justificate de reclamantul Municipiul Timișoara, rezultând din coroborarea

dispozițiilor deciziei nr. 9903/1946 emisă de Primarul Municipiului Timișoara cu

cele ale convenției din 19 aprilie 1947, precum și cele ale Legii nr. 215/2001 conform

cărora Primarul, în calitate de reprezentant al Municipiului Timișoara, a aprobat,

iar Municipiul Timișoara a pus la dispoziția Societății

Sportive

C.F.R. - pentru folosință - terenurile sportive cunoscute sub denumirea de B. și

terenul cunoscut sub numele de L.P.

În

legătură cu excepțiile lipsei calității procesuale a reclamantei

C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timișoara, și a lipsei de interes

a acesteia, instanța de apel a reținut că în conformitate cu sentința civilă

nr. 398 din 04 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2957/CA/2005,

irevocabilă, a fost obligat Primarul Municipiului Timișoara să elibereze reclamantei

C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timișoara, adeverință de existență

a construcției pentru imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. W Timișoara,

nr. top. A.

Urmare a pronunțării acestei hotărâri -

prin încheierea nr. 18404/2005, reclamanta s-a întabulat în C.F. nr. Z Timișoara,

nr. top. A - asupra construcțiilor descrise în partea 1 din cartea funciară.

Referitor la fondul cauzei, instanța de

apel a reținut că prin sentința penală nr. 973/2002 a Judecătoriei Timișoara, desființată

în latura civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr.

573 din 25 octombrie 2002, nu s-a dispus în legătură cu valabilitatea contractelor

de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei.

Cu privire la buna-credință a cumpărătorilor-pârâți,

instanța de apel a reținut că vânzătorul nu era întabulat și pe construcții, întabularea

facându-se în ziua vânzări - 09 iulie 1998 - în mod fraudulos, aspect constatat

prin sentința penală nr. 530/2003, irevocabilă.

În

ceea ce privește apelul reclamantului Municipiul Timișoara,

instanța de apel a reținut că în dispozitivul hotărârii se menționează că reclamantul

este îndreptățit la suma de 43.888,75 RON, or, acesta, în raport de disp. art. 274

C. proc. civ., era îndreptățit la plata și a cheltuielilor de judecată în sumă de

50.775,41 RON taxă de timbru și 3.136,36 RON - 1/3 din contravaloarea onorariilor

experților.

Referitor la motivul de apel - privind

respingerea în mod greșit a petitului 3 din cererea de chemare în judecată, se constată

că această cerere a fost în mod corect respinsă.

Împotriva deciziei din apel au formulat

recurs atât reclamantul Municipiul Timișoara, cât și pârâții G.D. și I.M.P.

Recurentul-reclamant Municipiul

Timișoara a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ., arătând, în esență, că:

- instanța de apel a respins în mod nelegal

capătul de cerere privind petitul 3 al cererii de chemare în judecată referitor

la reînscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Timișoara asupra nr. top.

A din C.F. nr. X Timișoara prin greșita interpretare a probatoriului administrat

în cauză.

Recurenții-pârâți G.D. și I.M.P. au invocat

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

fără a fi structurate spre a permite o punctuală analiză a acestora.

Recurenții-pârâți au arătat, în esență,

următoarele:

- instanța de apel nu a analizat și nici

motivat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților,

invocată de pârâți;

- instanța de apel, ignorând probatoriul

administrat în cauză, a interpretat greșit actul dedus judecății și a pronunțat

o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea eronată a legii;

- instanța de apel nu a reținut buna-credință

a apelanților-pârâți, deși prezumția legală de bună-credință nu a putut fi răsturnată

și nu s-a putut proba niciun act care să conducă la concluzia fraudei adevăratului

proprietar;

- instanța de apel a acordat mai mult decât

s-a cerut cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei prin admiterea

apelului acesteia.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la ambele recursuri este de

observat, în principal, că evocatele critici țin de aprecierea probelor și de fondul

cauzei, constituind, așadar, motive de netemeinicie, cu sublinierea că motivarea

recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurent în scopul

susținerii nelegalității hotărârii atacate și care determină limitele controlului

judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra eventualelor

neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în apel, reflectate în

hotărârea dată, atât direct, cât și indirect.

Totodată, este necesar de precizat că esența

recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalitătii soluției

pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile

art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Cum recurenții nu au arătat în ce constau

eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării

de către instanța de recurs, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii

atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției la care tind recurenții.

Depășind menționatele aspecte, se constată

următoarele:

Cu privire la recursul reclamantului Municipiul

Timișoara, instanța de apel, raportat la situația de fapt stabilită, necenzurabilă

în recurs, a respins în mod just capătul de cerere privind petitul 3 al cererii

de chemare în judecată referitor la reînscrierea dreptului de proprietate al Municipiului

Timișoara asupra nr. top. A din C.F. nr. X Timișoara, reținând că în C.F. nr. X

Timișoara era deja înscrisă mențiunea de reînscriere a nr. top. A în C.F. nr. W

Timișoara în favoarea Primăriei Timișoara, această carte fiind deja sistată.

De asemenea, se reține că în măsura în

care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se produc modificări

asupra înscrierilor în cartea funciară, reclamantul are posibilitatea formulării

unei cereri de rectificare carte funciară, în condițiile art. 51 din Legea nr. 7/1996.

Instanța învestită cu soluționarea acțiunii

vizând nulitatea actului ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară nu are

abilitarea legală de a dispune rectificarea acelei înscrieri, Legea nr. 7/1996 statuând

asupra condițiilor în care se produce rectificarea de carte funciară.

Cu privire la recursul pârâților G.D. și

I.M.P., instanța de apel a analizat și a motivat în mod corect respingerea excepției

lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâți, reținând

că potrivit convențiunii din 1947, Municipiul Timișoara a pus la dispoziția Societății

Sportive C.F.R., pentru folosință, terenurile sportive pentru o durată de 30 de

ani, cu drept de preferință la o nouă arendare, în baza deciziunii nr. 9903 din

1946 prin care Primarul Municipiului Timișoara aprobă punerea la dispoziția Organizației

Sportului Popular - Comisia Regională Banat, terenurile respective, iar reclamanta

C.N.C.F. C.F.R. SA București, Sucursala Regională C.F. Timișoara, la data promovării

acțiunii, avea calitatea de proprietar tabular al construcțiilor și, totodată, că,

prin sentința civilă nr. 398 din 04 mai 2005, irevocabilă, Tribunalul Timiș a întabulat

dreptul de proprietate al acesteia asupra construcțiilor edificate pe terenul cu

nr. top. A în suprafață de 50.164 m.p., întabulat în C.F. nr. Z Timișoara.

Ipotetica interpretare eronată a actului

dedus judecății circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al

art. 304 C. proc. civ. se constată că nu poate fi analizată, întrucât recurenții-pârâți

au dezvoltat această critică sub aspectul greșitei interpretări a actelor în sensul

de înscrisuri probatorii, ceea ce vizează potențiala netemeinicie a hotărârii atacate

ce nu poate constitui motiv de recurs.

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre

legală, dată cu justa aplicare a legii, reținând reaua-credință a pârâților și,

deopotrivă, că operațiunile care au dus la înscrierea în C.F. nr. Y Timișoara a

dreptului de proprietate al pârâtului Clubul Sportiv B. Timișoara asupra terenului

nr. top. A și asupra construcțiilor edificate pe acesta s-au făcut prin fals și

că actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul Clubul Sportiv B. Timișoara

și pârâtul G.D. și antecesorul pârâtului I.M.P. s-a bazat pe o cauză imorală și

nelicită, fiind încheiat de părți, cunoscându-se aspectul că vânzătorul nu are calitatea

de proprietar, vânzarea făcându-se în frauda proprietarilor tabulari.

De asemenea, nici critica ce vizează pretinsa

acordare în apel a cheltuielilor de judecată către reclamantă într-un cuantum mai

mare decât cel solicitat nu poate fi primită, instanța de apel făcând o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă

parte, este de subliniat că pretinsa greșeală de calcul nu poate constitui motiv

de recurs în sensul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci o eventuală eroare materială

nesupusă abordatei căi extraordinare de atac.

În

consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate

în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat

de reclamantul Municipiul Timișoara împotriva deciziei secției civile a Curții de

Apel Timișoara nr. 1015/A din 20 septembrie 2011.

Respinge ca nefondat recursul formulat

de pârâții G.D. și I.M.P. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

mai 2012.