ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 noiembrie 2006 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de C.C. împotriva hotărârii nr. 650 din 12 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea recurentei, având ca obiect promovarea sa în funcție de execuție pe loc, ca judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatului examenului de promovare desfășurat în luna iunie 2004. În esență, cererea de recurs a fost argumentată prin existența deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită o hotărâre de promovare în funcția de judecător la o instanță superioară a unui judecător aflat într-o situație similară.

În opinia recurentei, ignorarea acestei decizii are drept consecință încălcarea principiului egalității în fața legii și a autorității publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nesocotindu-se cele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că orice diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații similare trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat menținerea ca legală a hotărârii atacate, întrucât dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006, privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, nu se pot aplica retroactiv, mai exact unei situații create prin participarea la examenul de promovare desfășurat în sesiunea iunie 2004. S-a mai arătat că în privința aplicării Regulamentului din 2006, instanța supremă s-a pronunțat și în sensul contrar celor stabilite prin decizia invocată de recurentă, fiind indicată, astfel, decizia nr. 2521 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: C.C., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante la instanțele superioare desfășurat în sesiunea iunie 2004, pentru Tribunalul Gorj (cu un post vacant), clasându-se pe locul al doilea. La data de 6 septembrie 2006, recurenta a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, promovarea sa într-o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatului examenului desfășurat în sesiunea iunie 2004, față de împrejurarea că în sesiunea din iunie 2006, cele trei posturi vacante pentru funcții de execuție pe loc nu au fost ocupate.

Prin Hotărârea nr. 650 din 12 octombrie 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de recurentă pentru promovarea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatelor examenului desfășurat în anul 2004, cu motivarea că o altă soluție ar aduce atingere principiului neretroactivității legii. Soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este în deplin acord cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor [..]” și cu prevederile legale incidente în materia promovării judecătorilor și procurorilor.

Examenul din sesiunea iunie 2004 s-a desfășurat sub imperiul regulilor fixate prin Legea nr. 92/1992, republicată și în vigoare la acea dată, precum și ale celor din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/C din 10 decembrie 2001. Între prevederile legale amintite mai înainte nu se regăsește și cea privind posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați.

Procedura valorificării ulterioare a rezultatelor obținute a fost introdusă și este strict reglementată prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006 [art. 32 alin. (1)]. Regulamentul în discuție, temei al cererii recurentei, nu poate fi, însă, aplicat unei situații de fapt anterioare și reglementate de alte norme legale, pentru că un asemenea demers ar echivala cu o încălcare a regulii cristalizate în adagiul tempus regit actum și, în mod automat, a principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituția României.

Totodată, se va înlătura ca neadecvat argumentul existenței unei decizii de speță a Înaltei Curți într-o speță similară, invocat de recurentă, pentru a dovedi violarea principiului egalității în drepturi [art. 16 alin. (1) din Constituție] și a dreptului la nediscriminare prevăzut în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În opinia Înaltei Curți, trimiterea la decizia de speță nr. 1785 din 17 mai 2006 nu constituie prin ea însăși o dovadă a nerespectării egalității în drepturi și a nerespectării dreptului protejat de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De altfel, interpretarea diferită și aplicarea în consecință a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Regulamentul din 2006 au fost deja lămurite prin unificarea practicii judiciare în această materie, după pronunțarea deciziei precizate în cererea de recurs.

În privința dreptului la nediscriminare, așa cum au evidențiat atât doctrina, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate vorbi de o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, numai în strânsă legătură cu un alt drept apărat de Convenție, ceea ce în prezentul litigiu nu s-a invocat. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, modificată, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.C. împotriva hotărârii nr. 650 din 12 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2007.