ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 13 noiembrie 2006 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, recursul declarat de C.C. împotriva hotărârii nr. 650 din 12 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea recurentei,

având ca obiect promovarea sa în funcție de execuție pe loc, ca judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatului examenului de promovare desfășurat în luna

iunie 2004.

În esență, cererea de recurs

a fost argumentată prin existența deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

a fost obligat să emită o hotărâre de promovare în funcția de judecător la o

instanță superioară a unui judecător aflat într-o situație similară.

În opinia recurentei,

ignorarea acestei decizii are drept consecință încălcarea principiului

egalității în fața legii și a autorității publice, consacrat prin art. 16 alin.

(1) din Constituția României, precum și a principiului nediscriminării prevăzut

de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, nesocotindu-se cele stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în sensul că orice diferență de tratament făcută de stat între persoane

aflate în situații similare trebuie să își găsească o justificare obiectivă și

rezonabilă.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat menținerea

ca legală a hotărârii atacate, întrucât dispozițiile Regulamentului aprobat

prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 194 din 9

martie 2006, privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, nu se pot aplica retroactiv, mai exact unei

situații create prin participarea la examenul de promovare desfășurat în

sesiunea iunie 2004.

S-a mai arătat că în

privința aplicării Regulamentului din 2006, instanța supremă s-a pronunțat și

în sensul contrar celor stabilite prin decizia invocată de recurentă, fiind

indicată, astfel, decizia nr. 2521 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

C.C., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante

la instanțele superioare desfășurat în sesiunea iunie 2004, pentru Tribunalul

Gorj (cu un post vacant), clasându-se pe locul al doilea.

La data de 6 septembrie

2006, recurenta a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, promovarea

sa într-o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatului examenului desfășurat în sesiunea iunie

2004, față de împrejurarea că în sesiunea din iunie 2006, cele trei posturi

vacante pentru funcții de execuție pe loc nu au fost ocupate.

Prin Hotărârea nr. 650 din 12

octombrie 2006, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

formulată de recurentă pentru promovarea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatelor examenului desfășurat în anul 2004, cu

motivarea că o altă soluție ar aduce atingere principiului neretroactivității

legii.

Soluția Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii este în deplin acord cu prevederile art. 15 alin. (2)

din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor [..]”

și cu prevederile legale incidente în materia promovării judecătorilor și

procurorilor.

Examenul din sesiunea iunie 2004

s-a desfășurat sub imperiul regulilor fixate prin Legea nr. 92/1992,

republicată și în vigoare la acea dată, precum și ale celor din Regulamentul

aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/C din 10 decembrie 2001.

Între prevederile legale amintite

mai înainte nu se regăsește și cea privind posibilitatea valorificării

ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați.

Procedura valorificării

ulterioare a rezultatelor obținute a fost introdusă și este strict reglementată

prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006 [art. 32 alin. (1)].

Regulamentul în discuție,

temei al cererii recurentei, nu poate fi, însă, aplicat unei situații de fapt

anterioare și reglementate de alte norme legale, pentru că un asemenea demers

ar echivala cu o încălcare a regulii cristalizate în adagiul

tempus regit

actum

și, în mod automat, a principiului neretroactivității legii civile

consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituția României.

Totodată, se va înlătura ca

neadecvat argumentul existenței unei decizii de speță a Înaltei Curți într-o

speță similară, invocat de recurentă, pentru a dovedi violarea principiului

egalității în drepturi [art. 16 alin. (1) din Constituție] și a dreptului la

nediscriminare prevăzut în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

În opinia Înaltei Curți,

trimiterea la decizia de speță nr. 1785 din 17 mai 2006 nu constituie prin ea

însăși o dovadă a nerespectării egalității în drepturi și a nerespectării

dreptului protejat de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

De altfel, interpretarea

diferită și aplicarea în consecință a dispozițiilor art. 32 alin. (1) din

Regulamentul din 2006 au fost deja lămurite prin unificarea practicii judiciare

în această materie, după pronunțarea deciziei precizate în cererea de recurs.

În privința dreptului la

nediscriminare, așa cum au evidențiat atât doctrina, cât și jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, se poate vorbi de o încălcare a

dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, numai în strânsă legătură cu un alt drept apărat de

Convenție, ceea ce în prezentul litigiu nu s-a invocat.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, modificată, recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta C.C. împotriva hotărârii nr. 650 din 12 octombrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.