ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4164/2008

Asupra recursului de față, din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

4027/120 din 4 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul C.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița, Comisia

Județeană pentru Protecția Copilului, anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie

2007 emisă de acest pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, prin hotărârea atacată, i-a fost retras atestatul de asistent

maternal, măsura având ca efect direct ridicarea măsurii plasamentului

copilului D.P., născut la 9 ianuarie 1993, plasament instituit în favoarea sa

prin hotărârea nr. 3498 din 7 decembrie 2005.

A mai precizat reclamantul că, în

ultima perioadă, deși copilul nu a mai ascultat de sfaturile sale însă a

reușit, menținând legătura cu școala, cu organele de poliție și cu

reprezentanții Comisiei Județene pentru Protecția Copilului, să-l determine pe

minor să frecventeze clasa a VII-a. Prin raportul nr. 22697 din 1 iunie 2007 i

s-a imputat faptul că nu s-a ocupat de îngrijirea și educarea copilului, faptul

că familia sa are o atitudine discriminatorie față de minor și că a neglijat

educarea și supravegherea acestuia.

Totodată, reclamantul a mai arătat

că motivele reținute la adoptarea măsurii dispuse prin hotărârea contestată, nu

sunt conforme cu realitatea.

Prin sentința civilă nr. 693 din 11

iulie 2007, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale

invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând că, potrivit art. 124 din Legea nr.

272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, tribunalul are

competențe de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor speciale, or,

în cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 1131/2007 prin

care a fost retras atestatul de asistent maternal profesionist al

reclamantului.

Cauza a fost înregistrată sub nr.

4932/315/2007 pe rolul Judecătoriei Târgoviște care, prin sentința civilă nr.

3050 din 12 septembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale a instanței,

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea

Tribunalului Dâmbovița și a constatat conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, potrivit art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 679/2003,

atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de comisia pentru protecția

copilului, la propunerea temeinic motivată a serviciului public specializat

pentru protecția copilului sau a organismului privat autorizat care

supraveghează activitatea asistentului maternal profesionist, iar potrivit art.

11 alin. (4) din același act normativ, comisia pentru protecția copilului poate

decide suspendarea sau retragerea atestatului de asistent maternal profesionist

dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării

acestuia sau dacă asistentul maternal profesionist nu respectă vreuna din

obligațiile ce îi revin.

A mai reținut Tribunalul Dâmbovița

că, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 143/2004, hotărârile comisiei pot

fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării

fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea

nr. 272/2004.

Dosarul a fost înaintat la Curtea de

Apel Ploiești de către Judecătoria Târgoviște, în vedere soluționării

conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe de judecată,

unde a fost înregistrat pe rolul acestei curți de apel sub nr. 1739/42/2007.

Astfel investită Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința

nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437 privind

metodologia de funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, hotărârile

comisiei, pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele

supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură

prevăzute de Legea nr. 272/2004, conform art. 124- 131 din acest act normativ.

Împotriva sentinței civile nr. 13 CC

din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Comisia

Județeană pentru protecția Copilului Dâmbovița, critica formulată fiind

următoarea: instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (3) din

H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei

pentru protecția copilului, dispozițiile art. 124 din Legea nr. 272/2004,

stabilind competența tribunalului de la domiciliul copilului în cazurile

privind instituirea măsurilor de protecție specială a copilului și nu cu

privire la eliberarea/retragerea unui atestat de asistent maternal

profesionist; art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004 se referă la hotărârile

comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a copiilor.

Astfel, a susținut recurenta-pârâtă

în motivarea recursului său, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 2

C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva

hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională,

în sensul că soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor

Comisiei Județene pentru Protecția Copilului de retragere a atestatului de

asistent maternal profesionist este de competența judecătoriei și nu a

tribunalelor .

Recursul este fondat.

Prin acțiunea formulată, reclamantul

a solicitat anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie 2007 emisă de Comisia

Județeană pentru protecția Copilului prin care s-a dispus retragerea

atestatului de asistent maternal profesionist emis pe numele său.

Cauza neavând deci ca obiect

stabilirea vreunei măsuri de protecție socială a copilului, în mod nelegal a

reținut Curtea de Apel Ploiești că, în speță, competența de soluționare a

cauzei trebuie apreciată în funcție de art. 10 alin. (3) din H.G. nr.

1437/2004.

Potrivit dispozițiilor reglementate

de acest text de lege, hotărârile Comisiei județene pentru Protecția Copilului

pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse

judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute

de Legea nr. 272/2007.

Or, potrivit art. 124 din Legea nr.

272/2000, „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de

protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului”.

În raport de acest text de lege, rezultă că numai pentru cauzele care se

regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 s-a

prevăzut competența de soluționare a tribunalului de la domiciliul copilului.

Acest aspect rezultă și din considerentele deciziei nr. 111 din 15 ianuarie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

În speță, este evident așadar, față

de obiectul acțiunii, dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1439/2004,

care se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de

protecție specială a copiilor nu sunt aplicabile. De altfel, ca un argument în

plus că în cauza de față nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură

prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere dispozițiile art. 10

alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004) îl reprezintă și prevederea de la alin. (2)

al art. 10 din H.G. nr. 1437/2004 din care rezultă că hotărârea la care se

referă textul este cu privire la plasamentul copilului (care este o măsură de

protecție specială a copilului). Totodată, în însuși conținutul Legii nr.

272/2004, la art. 104, care prevede atribuțiile comisiei pentru protecția

copilului, se face trimitere la hotărârea guvernului, respectiv, alin. (2) al

aceluiași articol prevede că organizarea și metodologia de funcționare a

comisiei pentru protecția copilului se reglementează prin hotărâre a

guvernului.

În contextul acestor considerente,

se constată că în mod greșit a reținut Curtea de Apel Ploiești că, în raport de

dispozițiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., care au un caracter general, sunt

aplicabile cu prioritate dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004,

ca dispoziții cu caracter de normă specială de procedură.

Astfel, față de obiectul acțiunii,

analizând aspectul competenței de soluționare a acesteia, se constată incidența

dispozițiilor art. 1 pct. 2, C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă

plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu

activitate jurisdicțională.

Ca atare, urmează a se admite

recursul și a se modifica sentința atacată în sensul stabilirii competenței de

soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Consiliul județean Dâmbovița, Comisia județeană pentru protecția

copilului împotriva sentinței nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie Timișoara,

secția civilă.

Modifică sentința atacată în sensul că

stabilește în favoarea Judecătoriei Târgoviște competența soluționării cererii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 iunie 2008.