ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1715/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7

decembrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta

C.J.P.C. Dâmbovița a formulat contestație împotriva hotărârilor din 8

septembrie 2011, din 6 octombrie 2011, din 22 septembrie 2011, din 15 septembrie

2011 și din 18 august 2011 ale Comisiei pentru Protecția Drepturilor Copiilor

sector 2 București, solicitând anularea în parte a acestor hotărâri, în sensul

înlăturării dispozițiilor referitoare la cheltuielile de întreținere stabilite

în sarcina Consiliului județean Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr

48 din 14 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția

de necompetență materială și a declinat cauza spre competentă soluționare către

Judecătoria sector 2 București.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a statuat că dispozițiile art. 124 din Legea nr. 272/2004 nu sunt incidente

în cauză, din moment ce nu se pune problema luării unei măsuri speciale de protecție

a copilului, astfel că devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) C. proc. civ.

ce consacră plenitudine de jurisdicție judecătoriei de a judeca toate cauzele care

nu au date prin lege în competența altei instanțe.

Prin sentința nr. 18039

din 12 noiembrie 2013 Judecătoria sector 2 București a admis, la rândul său, excepția

de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București. Totodată, a constatat invit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Curții de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 22

C. proc. civ.

La adoptarea soluției

s-a reținut, în esență, faptul că dispozițiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ. nu sunt

incidente în speță deoarece nu există o dispoziție expresă care să atribuie judecătoriei

competența de a soluționa contestațiile împotriva hotărârilor emise de comisia de

protecție a copilului privind suportarea cheltuielilor de întreținere aferente includerii

în regim de internat în cadrul unor centre speciale a unor copii.

Instanța a mai reținut

că dispozițiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ. instituie o competență reziduală cu

privire la exercitarea controlului judecătoresc, aplicabilă numai atunci când nu

poate fi atrasă competența instanței de contencios administrativ sau a altei instanței

de judecată.

Prin decizia nr. 22F din

data de 25 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a constatat că instanța competentă pentru soluționarea

litigiului este Tribunalul București, secția de contencios administrativ având în

vedere următoarele considerente:

Din cererea de chemare

în judecată rezultă că reclamanta C.J.P.C. Dâmbovița a formulat contestație împotriva

unor hotărâri emise de Comisia pentru Protecția Drepturilor Copilului sector 2,

hotărâri prin care se stabilea includerea în regim de internat pe perioada anului

școlar 2011-2012 în câteva centre de îngrijire a copiilor nominalizați în anexa

la hotărârile contestate, precum și suportarea cheltuielilor de întreținere de către

Consiliul județean Dâmbovița.

Se contestă un act administrativ

emis de o autoritate administrativă pentru motive de nelegalitate, petenta invocând

încălcarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 448/2006 interpretate în coroborare

cu prevederile art 51 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

De asemenea, s-a arătat

că, față de obiectul acțiunii, prezenta cauză nu vizează stabilirea unei măsuri

de protecție socială a copilului pentru a atrage competența secției civile a tribunalului,

în temeiul prevederilor art. 124 din Legea nr. 272/2004, dar nici nu constituie

un litigiu care să intre în competența de soluționare a judecătoriei, în temeiul

dispozițiilor art. 1 alin. (1) C. proc. civ., ce conferă plenitudine de jurisdicție

acestei instanțe, de a judeca toate cauzele care nu au date prin lege în competența

altei instanțe, în condițiile în care actul contestat are un anumit caracter de

specificitate și o anumită natură juridică ce atrage competența altei instanțe.

Făcând aplicarea prevederilor

art. 1 interpretat prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 554/2004, coroborat cu art. 10 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ,

instanța a constatat că litigiul de față intră în sfera contenciosului administrativ,

ceea ce determină competența secției corespunzătoare a Tribunalului București.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs reclamanta C.J.P.C. Dâmbovița, solicitând admiterea

acestuia, modificarea hotărârii și stabilirea competenței de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

A arătat reclamanta că

obiectul cauzei îl constituie contestație la hotărârea Comisiei pentru Protecția

Drepturilor Copilului sector 2 București, sub condiția asumării cheltuielilor de

ocrotire de către Consiliul județean Dâmbovița. Față de împrejurarea că avizul se

eliberează în vederea instituirii unei măsuri de protecție specială prevăzute de

Legea nr. 272/2004, recurenta consideră că în astfel de cauze competența aparține

secției civile a Tribunalului București.

Temeiul legal invocat

în contestație este art. 10 din H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia

de funcționare a comisiei pentru protecția copilului.

Analizând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a

fi admis pentru considerentele ce succed:

În cauza dedusă judecății

sunt contestate hotărâri ale Comisiei pentru Protecția Drepturilor Copilului sector

2 prin care s-a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului 2011-2012

în centre de îngrijire a unor copii, la solicitarea C.J.P.C. Dâmbovița, sub aspectul

stabilirii în sarcina Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului

Dâmbovița a obligației de a suporta cheltuielile de întreținere a acestora în centrele

respective.

Hotărârile au fost date

în aplicarea art. 11 din H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de

funcționare a comisiei pentru protecția copilului, care prevăd că se poate hotărî

plasamentul copilului în altă unitate administrativ teritorială decât cea în care

funcționează comisia, dacă interesul copilului impune, cu avizul favorabil al comisiei

din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Cu privire la aceste hotărâri

nu se reglementează o cale de atac prin H.G. nr. 1437/2004. Prin art. 10 alin.

(2) din același act normativ se prevede că hotărârile prin care s-au luat măsuri

de protecție specială pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele

suspuse judecății fiind soluționate regulilor speciale de procedură prevăzute de

Legea nr. 272/2004.

Atât timp cât hotărârile

contestate sunt acte premergătoare, luate în cadrul procedurilor care se finalizează

cu hotărâri de luare a unor măsuri de protecție specială, fiind practic componente

ale acestora, acestea sunt supuse regimului juridic reglementat pentru hotărârile

finale.

În consecință, cu aplicarea

dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea

drepturilor copiilor, competența de soluționare a cauzei aparține

tribunalului, secția civilă, iar nu secției de contencios administrativ,

cum s-a stabilit prin decizia recurată.

Față de cele ce preced,

cu aplicarea și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis,

iar decizia pronunțată va fi modificată, în sensul că se va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta C.J.P.C. Dâmbovița împotriva deciziei nr. 22F din data de 25 februarie

2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Modifică decizia în sensul

că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2014.