ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 656/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială, prin sentința nr. 633 din 21 aprilie 2008 a admis

acțiunea formulată de reclamanta C.A. Târgoviște -

Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul M.N. în sensul că a dispus

suspendarea executării contractului de prestări servicii în ceea ce

îl privește pe pârât. A fost obligat pârâtul să permită accesul

în imobilul proprietatea sa a specialiștilor reclamantei pentru sigilarea

surselor de apă și canalizare și să achite contravaloarea

serviciilor prestate de reclamantă în sumă de 469,95 lei, cu 221,45

lei majorări și 1.091,40 lei cheltuielile de judecată.

Instanța de fond a

reținut că pârâtul nu și-a respectat obligațiile

contractuale derivând din contractul de prestări de servicii încheiat cu

reclamanta.

Apelul declarat de pârât

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost

respins prin decizia nr. 134 din 20 iunie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, în dosarul nr. 5611/120/2007.

Soluția

pronunțată de instanța de apel a fost menținută

și în recurs; prin decizia nr. 324 din 5 februarie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca

nefondat, recursul pârâtului, reținând că hotărârea din apel a

fost criticată pentru netemeinicie, iar nu pentru motivele de nelegalitate

permise de art. 304 C. proc. civ.

La data de 24 martie 2009, M.N.

a formulat contestație în anularea deciziei nr. 324 din 5 februarie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, întemeiată în

drept pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca motiv al

contestației în anulare, contestatorul a susținut că

instanța de fond și instanța de apel au omis să verifice

din oficiu competența materială a instanțelor, iar aspectul

respectiv a fost în mod greșit neanalizat în recurs.

Contestația în anulare

este nefondată.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare dacă hotărârea respectivă a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

La data de 7 ianuarie 2008

președintele Tribunalului Dâmbovița, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a repartizat aleatoriu

această cauză, așa cum rezultă din procesul-verbal din dosarul

instanței de fond, după procedura prevăzută la art. 99 din

Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești.

Prin încheierea din 8

ianuarie 2008 a instanței de fond s-a constatat, în legătură cu

natura juridică a cauzei că aceasta este comercială, iar

sentința nr. 633 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița

pronunțată în cauză a fost a unui complet al secției

comerciale, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și

lucrările dosarului se constată că, contestatorul M.N. nu a invocat

excepția necompetenței materiale a secției comerciale a

tribunalului de a judeca în primă instanță cauza, cum nu a fost

invocată această excepție nici în apel și nici în recurs.

În aceste împrejurări,

cum decizia instanței de recurs este temeinică și legală,

nu pot fi aplicate prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar

contestația în anulare se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei nr. 324 din 5

februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.