ÎCCJ, decizie (scj.ro #86797)

Comisiei Județene pentru Protecția Copilului. Instanța

competentă.

Cuprins pe materii

. Drept procesual civil. Competența instanțelor

judecătorești. Competența după materie. Acțiune pentru

anularea hotărârii  Comisiei Județene pentru Protecția

Copilului. Instanța competentă

Index alfabetic.

Drept procesual civil.

-    instanță competentă

Legea nr. 272/007: art. 124

În situația în care se

solicită anularea unei hotărâri emisă de Comisia

Județeană pentru protecția Copilului, prin care s-a dispus

retragerea atestatului de asistent maternal profesionist, nu sunt aplicabile

regulile speciale de procedură prevăzute de Legea  nr. 272/2004

(la care face trimitere art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004) ci

dispozițiile art. 1 pct.  2 Cod procedura civilă care au un

caracter general.

Un argument în plus în acest

sens îl reprezintă și prevederea de la alin. 2 al aceluiași

articol, din care rezultă că hotărârea la care se referă

textul este cu privire la plasamentul copilului ( care este o măsură

de protecție specială a

copilului).

Totodată, în însuși

conținutul Legii nr. 272/2004, la art. 104, care prevede atribuțiile

comisiei pentru protecția copilului, se face trimitere la hotărârea

guvernului, respectiv, alin. 2 al aceluiași act prevede că

organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru

protecția copilului se reglementează prin hotărâre a guvernului

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 4164 din 20 iunie 2008.

Prin acțiunea înregistrată la 4

iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul C.A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița – Comisia

Județeană pentru Protecția Copilului, anularea Hotărârii

nr. 1131/2007 emisă de pârât, prin care i-a fost retras atestatul de

asistent maternal, având ca efect direct ridicarea măsurii plasamentului

copilului D.P., plasament instituit în favoarea sa prin hotărârea nr.

3498/2005.

Reclamantul a precizat

că, în ultima perioadă, copilul nu a mai ascultat de sfaturile sale

însă a reușit, menținând legătura cu școala, cu organele

de poliție și cu reprezentanții Comisiei Județene pentru

Protecția Copilului, să-l determine pe minor să frecventeze

clasa a VII-a. Prin raportul nr. 22697 din 1 iunie 2007 i s-a imputat faptul

că nu s-a ocupat de îngrijirea și educarea copilului, faptul că

familia sa are o atitudine discriminatorie față de minor și

că a neglijat educarea și supravegherea acestuia.

Totodată, reclamantul a mai

arătat că motivele reținute la adoptarea măsurii dispuse

prin hotărârea contestată, nu sunt conforme cu realitatea.

Prin sentința civilă nr.

693/2007, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția

necompetenței materiale invocată de

intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând că, potrivit

art. 124 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea

drepturilor copilului, tribunalul are competența de soluționare a

cauzelor privind stabilirea măsurilor speciale, or, în cauză,

obiectul acțiunii îl reprezintă anularea hotărârii nr. 1131/2007

prin care a fost retras atestatul de asistent maternal profesionist al

reclamantului.

Judecătoria Târgoviște, prin

sentința civilă nr. 3050/2007, a admis

excepția necompetenței materiale a

instanței, invocată din oficiu, declinând competența de

soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a

constatat conflictul negativ de competență.

Instanța a reținut că,

potrivit art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 679/2003, atestatul poate fi reînnoit,

suspendat sau retras de comisia pentru protecția copilului, la propunerea

temeinic motivată a serviciului public specializat pentru protecția

copilului sau a organismului privat autorizat care supraveghează

activitatea asistentului maternal profesionist, iar potrivit art. 11 alin. (4)

din același act normativ, comisia pentru protecția copilului poate

decide suspendarea sau retragerea atestatului de asistent maternal profesionist

dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza

eliberării acestuia sau dacă asistentul maternal profesionist nu respectă

vreuna din obligațiile prevăzute în prezenta hotărâre.

A mai reținut Tribunalul

Dâmbovița că, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004,

hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul

copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor

speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.

Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel

Ploiești de către Judecătoria Târgoviște, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență ivit între

cele două instanțe de judecată.

Astfel investită Curtea de Apel

Ploiești, Secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, prin sentința nr. 13 CC

din 13 noiembrie 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dâmbovița,  reținând că, potrivit

dispozițiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437 privind metodologia de

funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, hotărârile

comisiei, pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele

supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de

procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004, conform art. 124 – 131 din

acest act normativ.

Împotriva sentinței civile a

Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Comisia Județeană

pentru protecția Copilului Dâmbovița, critica formulată fiind următoarea:

instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (3) din

H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare

a Comisiei pentru protecția copilului, dispozițiile art. 124 din

Legea nr. 272/2004, stabilind competența tribunalului de la domiciliul

copilului în cazurile privind instituirea măsurilor de protecție

specială a copilului și nu cu privire la eliberarea/retragerea unui

atestat de asistent maternal profesionist;

art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004 se referă la hotărârile

comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție

specială a copiilor.

Astfel, a susținut pârâta în motivarea

recursului său, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1

pct. 2 C.proc.civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile

împotriva hotărârilor autorităților administrației publice

cu activitate jurisdicțională, în sensul că soluționarea

contestațiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei Județene

pentru Protecția Copilului de retragere a atestatului de asistent maternal

profesionist este de competența judecătoriei și nu a

tribunalelor.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea formulată,

reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie 2007

emisă de Comisia Județeană pentru protecția Copilului prin

care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist emis

pe numele său.

Cauza neavând deci ca obiect stabilirea

vreunei măsuri de protecție socială a copilului, în mod nelegal

a reținut Curtea de Apel Ploiești că, în speță,

competența de soluționare a cauzei trebuie apreciată în

funcție de art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004.

Potrivit dispozițiilor reglementate de

acest text de lege, hotărârile Comisiei județene pentru

Protecția Copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul

copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit

regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2007.

Or, potrivit art. 124 din Legea nr.

272/2000, „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea

măsurilor de protecție specială sunt de competența

tribunalului de la domiciliul copilului”.

În raport de acest text de lege,

rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul

normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 s-a prevăzut

competența de soluționare a tribunalului de la domiciliul copilului.

Acest aspect rezultă și din considerentele deciziei nr. 111 din 15

ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secțiile Unite.

În speță, este evident

așadar, față de obiectul acțiunii, dispozițiile art.

10 alin. (3) din H.G. nr. 1439/2004 se referă la hotărârile comisiei

prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a

copiilor, astfel că nu sunt aplicabile în cauză. De altfel, ca un

argument în plus că în cauza de față nu sunt aplicabile regulile

speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face

trimitere art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004) îl reprezintă și

prevederea de la alin.(2) al aceluiași articol din care rezultă

că hotărârea la care se referă textul este cu privire la

plasamentul copilului (care este o măsură de protecție

specială a copilului).

Totodată, în însuși

conținutul Legii nr. 272/2004, la art. 104, care prevede atribuțiile

comisiei pentru protecția copilului, se face trimitere la hotărârea

guvernului, respectiv, alin.(2) al aceluiași act prevede că

organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru

protecția copilului se reglementează prin hotărâre a guvernului.

În contextul acestor considerente,

se constată că în mod greșit a reținut Curtea de Apel

Ploiești că, în raport de art. 1 alin. (2) C.proc.civ., care are un

caracter general, se aplică dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004, ca dispoziții cu caracter de normă specială de

procedură și care

se aplică cu prioritate.

Astfel, față de obiectul

acțiunii, analizând aspectul competenței de soluționare a

acesteia, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 1 pct. 2,

C.proc.civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile

împotriva hotărârilor autorităților administrației publice

cu activitate jurisdicțională.

Ca atare, s-a admis recursul și s-a

modificat sentința atacată în sensul

stabilirii competenței de

soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.