ÎCCJ, decizie (scj.ro #86797)

9. Acțiune pentru anularea hotărârii Comisiei Județene pentru Protecția Copilului. Instanța competentă. Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența după materie. Acțiune pentru anularea hotărârii Comisiei Județene pentru Protecția Copilului. Instanța competentă Index alfabetic. Drept procesual civil. - instanță competentă Legea nr. 272/007: art. 124 În situația în care se solicită anularea unei hotărâri emisă de Comisia Județeană pentru protecția Copilului, prin care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist, nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004) ci dispozițiile art. 1 pct. 2 Cod procedura civilă care au un caracter general. Un argument în plus în acest sens îl reprezintă și prevederea de la alin. 2 al aceluiași articol, din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului ( care este o măsură de protecție specială a copilului). Totodată, în însuși conținutul Legii nr. 272/2004, la art. 104, care prevede atribuțiile comisiei pentru protecția copilului, se face trimitere la hotărârea guvernului, respectiv, alin. 2 al aceluiași act prevede că organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului se reglementează prin hotărâre a guvernului . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4164 din 20 iunie 2008. Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul C.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Dâmbovița – Comisia Județeană pentru Protecția Copilului, anularea Hotărârii nr. 1131/2007 emisă de pârât, prin care i-a fost retras atestatul de asistent maternal, având ca efect direct ridicarea măsurii plasamentului copilului D.P., plasament instituit în favoarea sa prin hotărârea nr. 3498/2005. Reclamantul a precizat că, în ultima perioadă, copilul nu a mai ascultat de sfaturile sale însă a reușit, menținând legătura cu școala, cu organele de poliție și cu reprezentanții Comisiei Județene pentru Protecția Copilului, să-l determine pe minor să frecventeze clasa a VII-a. Prin raportul nr. 22697 din 1 iunie 2007 i s-a imputat faptul că nu s-a ocupat de îngrijirea și educarea copilului, faptul că familia sa are o atitudine discriminatorie față de minor și că a neglijat educarea și supravegherea acestuia.

Totodată, reclamantul a mai arătat că motivele reținute la adoptarea măsurii dispuse prin hotărârea contestată, nu sunt conforme cu realitatea. Prin sentința civilă nr. 693/2007, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând că, potrivit art. 124 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, tribunalul are competența de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor speciale, or, în cauză, obiectul acțiunii îl reprezintă anularea hotărârii nr. 1131/2007 prin care a fost retras atestatul de asistent maternal profesionist al reclamantului.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 3050/2007, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a constatat conflictul negativ de competență. Instanța a reținut că, potrivit art. 7 alin. (4) din H.G.

nr. 679/2003, atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de comisia pentru protecția copilului, la propunerea temeinic motivată a serviciului public specializat pentru protecția copilului sau a organismului privat autorizat care supraveghează activitatea asistentului maternal profesionist, iar potrivit art. 11 alin. (4) din același act normativ, comisia pentru protecția copilului poate decide suspendarea sau retragerea atestatului de asistent maternal profesionist dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării acestuia sau dacă asistentul maternal profesionist nu respectă vreuna din obligațiile prevăzute în prezenta hotărâre. A mai reținut Tribunalul Dâmbovița că, potrivit art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004, hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004. Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești de către Judecătoria Târgoviște, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe de judecată. Astfel investită Curtea de Apel Ploiești, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437 privind metodologia de funcționare a Comisiei pentru Protecția Copilului, hotărârile comisiei, pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004, conform art. 124 – 131 din acest act normativ. Împotriva sentinței civile a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs Comisia Județeană pentru protecția Copilului Dâmbovița, critica formulată fiind următoarea: instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei pentru protecția copilului, dispozițiile art. 124 din Legea nr. 272/2004, stabilind competența tribunalului de la domiciliul copilului în cazurile privind instituirea măsurilor de protecție specială a copilului și nu cu privire la eliberarea/retragerea unui atestat de asistent maternal profesionist; art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004 se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a copiilor. Astfel, a susținut pârâta în motivarea recursului său, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 2 C.proc.civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională, în sensul că soluționarea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei Județene pentru Protecția Copilului de retragere a atestatului de asistent maternal profesionist este de competența judecătoriei și nu a tribunalelor. Recursul este fondat. Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie 2007 emisă de Comisia Județeană pentru protecția Copilului prin care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist emis pe numele său.

Cauza neavând deci ca obiect stabilirea vreunei măsuri de protecție socială a copilului, în mod nelegal a reținut Curtea de Apel Ploiești că, în speță, competența de soluționare a cauzei trebuie apreciată în funcție de art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004. Potrivit dispozițiilor reglementate de acest text de lege, hotărârile Comisiei județene pentru Protecția Copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2007. Or, potrivit art. 124 din Legea nr. 272/2000, „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului”.

În raport de acest text de lege, rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 s-a prevăzut competența de soluționare a tribunalului de la domiciliul copilului. Acest aspect rezultă și din considerentele deciziei nr. 111 din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite. În speță, este evident așadar, față de obiectul acțiunii, dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1439/2004 se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a copiilor, astfel că nu sunt aplicabile în cauză. De altfel, ca un argument în plus că în cauza de față nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004) îl reprezintă și prevederea de la alin.(2) al aceluiași articol din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului (care este o măsură de protecție specială a copilului). Totodată, în însuși conținutul Legii nr. 272/2004, la art. 104, care prevede atribuțiile comisiei pentru protecția copilului, se face trimitere la hotărârea guvernului, respectiv, alin.(2) al aceluiași act prevede că organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului se reglementează prin hotărâre a guvernului. În contextul acestor considerente, se constată că în mod greșit a reținut Curtea de Apel Ploiești că, în raport de art. 1 alin. (2) C.proc.civ., care are un caracter general, se aplică dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004, ca dispoziții cu caracter de normă specială de procedură și care se aplică cu prioritate. Astfel, față de obiectul acțiunii, analizând aspectul competenței de soluționare a acesteia, s-a constatat incidența dispozițiilor art. 1 pct. 2, C.proc.civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională. Ca atare, s-a admis recursul și s-a modificat sentința atacată în sensul stabilirii competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.