ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5595/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 3560/315/2008, reclamanta N.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Județean Dâmbovița – C.J.P.C., anularea hotărârii nr-- 521 din 1 aprilie 2008 și emiterea atestatului de asistent maternal profesionist, atestat ce i-a fost retras pe motiv că a prezentat inconsecvență. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși îndeplinește cerințele H.G. nr. 679/2003 și H.G. nr. 1437/2004, în mod nelegal comisia i-a respins cererea, cu toate că a avut copilul în plasament până la acel moment. Prin sentința civilă nr. 3379 pronunțată la 10 iulie 2008, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G.

nr. 1437/2004, potrivit cu care hotărârile comisiei pentru protecția copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004. Prin sentința civilă nr. 351 pronunțată la 11 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița a declinat la rândul său competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictului negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel Ploiești. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a apreciat că Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze litigiul întrucât, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 2 C. proc.

civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1439/2004, care se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a copiilor. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta N.M.M., care prin decizia nr. 302/2009 a Curții de Apel Ploiești, a fost respins ca inadmisibil. Prin sentința civilă nr. 8CC din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost soluționat conflictul negativ de competență și s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată în temeiul Legii nrr.

272/2004 de reclamanta N.M.M., în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Pentru a hotârî astfel, instanța a reținut că motivarea instanței de fond este corectă, deoarece Legea nr. 272/2004, lege specială precizează expres că toate cauzele referitoare la cazurile privitoare la copiii care necesită o măsură de protecție specială, comisia competentă este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului. Art.10 alin. (3) din această lege prevede că hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, după procedura prevăzută de Legea nr. 272/2004, privind organizarea și metodologia de funcționare a comisiei pentru protecția copilului. Prin urmare, în lipsa unui text de lege care să prevadă expres competența de soluționare în favoarea judecătoriei, în cazul unei plângeri împotriva hotărârii comisiei prevăzută la art. 9 din Legea nr. 272/2004, competența, aparține tribunalului de la domiciliul copilului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.C. Dâmbovița solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauze, în favoarea Judecătoriei Târgoviște. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 299-308 C. proc. civ., recurenta a susținut că prevederile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 147/2004 au fost interpretate greșit, că acestea se referă la măsurile de protecție specială a copiilor și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct 3 C. proc. civ., în sensul că, judecătoriile sunt competente să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârii CJPC de retragere a atestatului de asistent maternal profesionist.

Prin încheierea de la 17 martie 2010 s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților. Prin rezoluție la 19 aprilie 2011 s-a fixat termen de judecată la data 29 iunie 2011, pentru discutarea excepției de perimare. Instanța vâzând că prin motivele de recurs, recurenta a solicitat aplicarea prevederilor art. 242 pct. 1 alin. (2) C. proc. civ., va respinge excepția perimării și va proceda la analiza recursului declarat de pârâtă. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat hotărârea nr. 521 din 1 aprilie 2008 emisă de C.J.P.C. prin care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist emis pe numele său.

Potrivit art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004, hotărârile C.J.P.C. pot fi atacate la Tribunalul de la domiciliul copilului iar cauzele supuse judecării sunt soluționate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de art. 124 din Legea nr. 272/2004. Conform dispozițiilor acestui articol „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența Tribunalului de la domiciliul copilului”. În raport de acest text de lege, rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 este prevăzută competența de soluționare a Tribunalului de la domiciliul copilului. Acest aspect rezultă și din considerentele deciziei nr. 111 din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

În speță, este evident așadar, față de obiectul acțiunii, dispozițiile art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1439/2004 se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecție specială a copiilor, astfel că nu sunt aplicabile în cauză. De altfel, ca un argument în plus că în cauza de față nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1437/2004) îl reprezintă și prevederea de la alin. (2) al aceluiași art. din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului (care este o măsură de protecție specială a copilului). Cum reclamanta contestă o hotărâre prin care i s-a respins cererea de eliberare a atestatului de asistent maternal profesionist, care nu are legătură cu încuviințarea copilului în plasament, în mod greșit s-a apreciat că dispozițiile prevăzute de art. 1 pct. 2 C. proc.

civ. nu sunt aplicabile. Pentru aceste motive, se va admite recursul ,se va modifica decizia atacată și se va stabili competența de soluționare acțiunii formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția perimării. Admite recursul declarat de pârâta C.J.P.C. Dâmbovița împotriva sentinței nr. 8CC din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Casează sentința recurată și stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta N.M.M. în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2011.