ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6703/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești la data de 11 noiembrie 2011, revizuenții N.Ș. și N.C. au

solicitat, în contradictoriu cu intimata D.D.C.M.S., în temeiul art. 322 pct.

1, 2 și 5 C. proc. civ., revizuirea hotărârii judecătorești pronunțate în

Dosarul nr. 6014/315/2008.

Prin întâmpinarea

formulată, intimata a invocat excepția de necompetență materială a instanței,

cu motivarea că revizuirea vizează Sentința civilă nr. 4820 din 11 octombrie

2010 a Judecătoriei Târgoviște, iar potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Târgoviște.

Prin precizarea

făcută în scris de ambii revizuenți, depusă la dosar, precum și precizarea

orală a revizuentului N.S. făcută în fața Curții de Apel Ploiești, în ședința

publică de la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, s-a învederat

că, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se solicită revizuirea a două

hotărâri potrivnice, respectiv Sentința civilă nr. 4820 din 11 octombrie 2010 a

Judecătoriei Târgoviște și Sentința civilă nr. 1333 din 10 februarie 1995 a

Judecătoriei Târgoviște.

Și față de această

precizare a cererii de revizuire, intimata, prin apărător, în ședința publică

de la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, a arătat că își

susține excepția de necompetență materială a instanței.

Prin Decizia nr. 200

din 23 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire se va

îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat

hotărârile potrivnice.

Întrucât, în speță,

se pretinde că există contrarietate între două sentințe civile ale Judecătoriei

Târgoviște, respectiv Sentința nr. 4820 din 11 octombrie 2010 și Sentința nr.

1333 din 10 februarie 1995, competența de soluționare a cererii de revizuire

aparține, conform textului de lege menționat, Tribunalului Dâmbovița.

Prin urmare, în baza

art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 158 C. proc. civ. coroborat

cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești a admis excepția

de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs revizuenții N.S. și N.C.

Înalta Curte urmează

a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 158

alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010,

hotărârea de declinare a competenței nu este supusă nici unei căi de atac.

În cauză, fiind vorba

despre o cerere de revizuire formulată după data de 25 noiembrie 2010, în

aplicarea art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010, devin incidente

prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. în forma menționată anterior, ceea

ce atrage inadmisibilitatea recursului declarat de revizuenți împotriva

hotărârii de declinare a competenței.

În baza art. 274 C.

proc. civ., vor fi obligați recurenții să plătească intimatei suma de 1.000

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenții N.S. și N.C. împotriva Deciziei

civile nr. 200 din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă pe recurenți

să plătească intimatei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL