ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3051/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3051/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 5282/91/2013
la Tribunalul Vrancea, P.N.D. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 4,
5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 775 din 3
octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 5555/315/2012 al
Judecătoriei Târgoviște.
La data de 4
noiembrie 2013 a depus cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 775/03
octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea și P.C.M. invocând dispozițiile
art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă
nr. 300 din 26 iunie 2014, Tribunalul Vrancea a declinat competența de
soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că revizuenții au precizat că Sentința civilă nr.
1812/1992, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută prin Decizia civilă
nr. 19/1994 de Tribunalul Dâmbovița și Sentința civilă nr. 5050 din 6 mai 2005
pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă și irevocabilă, a căror
executare s-a dispus de către Curtea de Apel București prin Decizia nr.
566/1995 în Dosarul nr. 333/1995, sunt potrivnice cu Sentința civilă nr. 7561
din 3 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută de
Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, Sentința civilă nr. 4536 din 4
octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută prin Decizia
civilă nr. 775 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea și Sentința civilă
nr. 3246 din 7 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11104/315/2010 al
Judecătoriei Târgoviște.
Din aceste precizări
s-a reținut că sentințele care au evocat fondul au fost pronunțate de
Judecătoria Târgoviște, soluțiile acesteia fiind menținute în căile de atac,
astfel că Tribunalul Vrancea nu este competent a soluționa cererea de revizuire
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 323 pct.
2 C. proc. civ., competent este Tribunalul Dâmbovița, instanță mai mare în grad
față de Judecătoria Târgoviște care a pronunțat hotărârile potrivnice.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 7 iulie 2014, sub nr.
3132/120/2014.
La termenul de
judecată din 22 septembrie 2014, revizuentul P.N.D. a invocat excepția de
necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de
revizuire.
Prin Decizia civilă
nr. 363 din 23 septembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a
declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr.
775 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pentru art. 322 pct.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Vrancea, a
declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr.
775 din 3 octombrie 2013 pentru art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de
competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării
regulatorului de competență.
Pentru a decide
astfel, această instanță a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 323
alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a
dat hotărârea definitivă și a cărei revizuire se cere.
Atât prin cererea
introductivă, cât și pe parcursul judecății, prin nenumăratele precizări,
inclusiv în fața Tribunalului Dâmbovița, revizuentul P.N.D. a arătat expres că
hotărârea a cărei revizuire o solicită este Decizia nr. 775 din 3 octombrie
2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea.
În aceste condiții,
Tribunalul Dâmbovița a constatat că nu este competent să soluționeze cererea de
revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9 C. proc. civ.,
competența materială aparținând Tribunalului Vrancea, ca instanță care a
pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, neputându-se trece peste
principiul disponibilității, care guvernează procesul civil.
Referitor la motivul
prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tribunalul a constatat că prin
precizările depuse de revizuent la data de 26 iunie 2014 și prin cele formulate
oral în fața Tribunalului Dâmbovița, acesta apreciază ca fiind contradictorii o
serie de sentințe pronunțate de Judecătoria Târgoviște (nr. 1012/1992 și
5050/1994) și de Curtea de Apel Ploiești (nr. 560/1995), cu alte sentințe
pronunțate de Judecătoria Târgoviște (nr. 7561/1999 și nr. 4536/2012), dar mai
ales cu Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea,
a cărei revizuire se solicită în mod expres, astfel că, pentru acest caz de
revizuire, competența materială aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție,
ca instanță superioară și comună instanțelor care au pronunțat hotărârile
potrivnice.
Învestită a pronunța
regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, va stabili în favoarea Tribunalului Vrancea competența de soluționare a
cererii de revizuire pentru considerentele ce succed:
Potrivit
dispozițiilor imperative prevăzute de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la
1865 "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea
rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", dat fiind specificul
acestei căi de atac.
Astfel, fiind
reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, competența de
soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a pronunțat decizia
atacată, desigur cu excepția prevăzută de alin. (2) al art. 323 din același
cod.
În speță, instanța a
fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, care a fost întemeiată
în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ.
de la 1865, ce are ca obiect Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de
Tribunalul Vrancea, hotărâre prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile
declarate de P.N.D. și P.C.M. împotriva Sentinței civile nr. 4536 din 4
octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Interpretarea
potrivit căreia numai instanța care a pronunțat hotărârea atacată este
competentă să soluționeze cererea de revizuire (în speță Decizia nr. 775 din 3
octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea), astfel cum prevăd
dispozițiile art. 323 alin. (1) din cod, decurge din natura juridică a revizuirii,
care a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de
retractare, aparținând, din punct de vedere al competenței, aceleiași instanțe
care a pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.
O altă interpretare a
dispozițiilor legale referitoare la competența de soluționare a cererii de
revizuire ar contraveni dispozițiilor imperative statuate prin prevederile art.
323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, de la care părțile nu pot deroga.
Așadar, cum hotărârea
atacată este Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul
Vrancea, conform precizării făcute de revizuent în fața Tribunalului Dâmbovița,
la termenul din 23 septembrie 2014, Înalta Curte va stabili în favoarea
Tribunalului Călărași competența materială de soluționare a cererii de
revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 și 9 C.
proc. civ. din 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ