ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3051/2014

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 5282/91/2013 la Tribunalul Vrancea, P.N.D. a solicitat în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. revizuirea Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 5555/315/2012 al Judecătoriei Târgoviște. La data de 4 noiembrie 2013 a depus cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 775/03 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea și P.C.M. invocând dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 300 din 26 iunie 2014, Tribunalul Vrancea a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că revizuenții au precizat că Sentința civilă nr. 1812/1992, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută prin Decizia civilă nr. 19/1994 de Tribunalul Dâmbovița și Sentința civilă nr. 5050 din 6 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă și irevocabilă, a căror executare s-a dispus de către Curtea de Apel București prin Decizia nr. 566/1995 în Dosarul nr. 333/1995, sunt potrivnice cu Sentința civilă nr. 7561 din 3 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută de Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, Sentința civilă nr. 4536 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, menținută prin Decizia civilă nr. 775 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Vrancea și Sentința civilă nr. 3246 din 7 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11104/315/2010 al Judecătoriei Târgoviște.

Din aceste precizări s-a reținut că sentințele care au evocat fondul au fost pronunțate de Judecătoria Târgoviște, soluțiile acesteia fiind menținute în căile de atac, astfel că Tribunalul Vrancea nu este competent a soluționa cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 323 pct. 2 C. proc. civ., competent este Tribunalul Dâmbovița, instanță mai mare în grad față de Judecătoria Târgoviște care a pronunțat hotărârile potrivnice. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 7 iulie 2014, sub nr. 3132/120/2014. La termenul de judecată din 22 septembrie 2014, revizuentul P.N.D. a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița în soluționarea cererii de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 363 din 23 septembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pentru art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Vrancea, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 775 din 3 octombrie 2013 pentru art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a decide astfel, această instanță a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea definitivă și a cărei revizuire se cere. Atât prin cererea introductivă, cât și pe parcursul judecății, prin nenumăratele precizări, inclusiv în fața Tribunalului Dâmbovița, revizuentul P.N.D. a arătat expres că hotărârea a cărei revizuire o solicită este Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea. În aceste condiții, Tribunalul Dâmbovița a constatat că nu este competent să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9 C. proc. civ., competența materială aparținând Tribunalului Vrancea, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, neputându-se trece peste principiul disponibilității, care guvernează procesul civil.

Referitor la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., tribunalul a constatat că prin precizările depuse de revizuent la data de 26 iunie 2014 și prin cele formulate oral în fața Tribunalului Dâmbovița, acesta apreciază ca fiind contradictorii o serie de sentințe pronunțate de Judecătoria Târgoviște (nr. 1012/1992 și 5050/1994) și de Curtea de Apel Ploiești (nr. 560/1995), cu alte sentințe pronunțate de Judecătoria Târgoviște (nr. 7561/1999 și nr. 4536/2012), dar mai ales cu Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Vrancea, a cărei revizuire se solicită în mod expres, astfel că, pentru acest caz de revizuire, competența materială aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară și comună instanțelor care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Învestită a pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, va stabili în favoarea Tribunalului Vrancea competența de soluționare a cererii de revizuire pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 323 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", dat fiind specificul acestei căi de atac. Astfel, fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței care a pronunțat decizia atacată, desigur cu excepția prevăzută de alin. (2) al art. 323 din același cod.

În speță, instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, ce are ca obiect Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea, hotărâre prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.D. și P.C.M. împotriva Sentinței civile nr. 4536 din 4 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Interpretarea potrivit căreia numai instanța care a pronunțat hotărârea atacată este competentă să soluționeze cererea de revizuire (în speță Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea), astfel cum prevăd dispozițiile art. 323 alin. (1) din cod, decurge din natura juridică a revizuirii, care a fost reglementată de legiuitor ca o cale extraordinară de atac de retractare, aparținând, din punct de vedere al competenței, aceleiași instanțe care a pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere. O altă interpretare a dispozițiilor legale referitoare la competența de soluționare a cererii de revizuire ar contraveni dispozițiilor imperative statuate prin prevederile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ. de la 1865, de la care părțile nu pot deroga. Așadar, cum hotărârea atacată este Decizia nr. 775 din 3 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vrancea, conform precizării făcute de revizuent în fața Tribunalului Dâmbovița, la termenul din 23 septembrie 2014, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului Călărași competența materială de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8 și 9 C. proc. civ. din 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Vrancea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AZ