ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 21 iulie 2011, reclamanții U.A.T.

Pucioasa și Primarul orașului Pucioasa în contradictoriu cu pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița, au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de pârâtă, cât și obligarea acesteia să comunice reclamanților Hotărârea A.D.L nr. 24/2010, documentele de fundamentare și procesul verbal al ședinței Adunării Generale din data de 3 decembrie 2010. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că Hotărârea nr. 24/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale incidente, respectiv dispozițiile art. 4 alin. (3), art. 6, art. 30 și art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind contrară Legii speciale nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților.

Au mai arătat reclamanții că hotărârea a cărei anulare se cere nu a fost comunicată asociațiilor conform art. 21 alin. (2) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 855/2008, nu poartă semnătura președintelui Asociației și a secretarului de ședință, lipsuri ce se regăsesc și în procesul verbal al ședinței A.D.I. din 3 decembrie 2010, fiind încălcate astfel prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Critica reclamanților se referă și la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 254 din 26 noiembrie 2010 (ce este invocată în dispozitivul Hotărârii nr. 24 din 3 decembrie 2010) pe considerentul că, fiind un act administrativ cu caracter normativ, își produce efectele numai dacă a fost adusă la cunoștință publică, fapt ce nu s-a realizat.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, motivat de faptul că Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a fost înființată în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2000 (astfel cum rezultă din actul constitutiv și statutul Asociației, autentificate sub nr. 52 din 9 ianuarie 2011, respectiv nr. 53 din 9 ianuarie 2001, de către BNP N.N.), iar potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din actul normativ menționat, cererea de anulare se soluționează de către judecătorie. Prin sentința civilă nr. 2311 din 4 octombrie 2011 a Tribunalului Dâmbovița, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 855 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și al statutului-cadru al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate, servicii de utilități publice, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este constituită și funcționează în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, iar conform art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Pe rolul Judecătoriei Târgoviște, cauza a fost înregistrată la data de 19 octombrie 2011, sub nr. 4598/120/2011.

La termenul de judecată din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale. Prin Sentința civilă nr. 4064 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat că în speță s-a ivit conflict negativ de competență și, în consecință, a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului ivit, respectiv Curții de Apel Ploiești, pentru pronunțarea regulatorului de competență, în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc.

civ. Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut, în esență, că există dispoziții exprese, imperative în legi speciale - art. 2 alin. (1) lit. b), art. (1) alin. (1), art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006.

Sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 17CC din 5 noiembrie 2012. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile legale - art. 2 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (ce definește autoritatea publică și actul administrativ), art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr. 109/2007, art. 10 alin. (2)-(3) din Legea nr. 51/2006, instanța competentă să soluționeze litigiul în speță este tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, obiectul cererii de chemare în judecată încadrându-se în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, lege specială față de disp.

art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000. Împotriva acestei sentințe, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul de a se constanta că Judecătoria Târgoviște este competentă să judece litigiile privind constatarea nulității hotărârilor Adunării Generale (hotărâri asimilate actelor administrative), cauze în care reclamantul are calitatea de membru asociat, iar pârâtul este o asociație de dezvoltare intercomunitară.

În motivarea recursului, pârâta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 51/2006 și a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, texte legale ce nu își găsesc aplicabilitatea în prezenta cauză, obiectul acțiunii nefiind constatarea nulității unui contract administrativ. Recurenta-pârâtă a susținut că sunt aplicabile în speța de față prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2004, asociația fiind înființată în baza acestui act normativ. Totodată, în cauză părți sunt U.A.T. Pucioasa (reclamant) care are calitatea de asociat în cadrul asociației și Asociația (pârât). Prin urmare, se solicită anularea unei hotărâri a asociației de către un asociat. Față de aceste considerente, motivarea Curții de apel pe dispozițiile Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 554/2006 sunt total nelegale.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au menționat că formulează acțiune în contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, contestând un act administrativ (Hotărârea A.D.I. nr. 24/2010) și solicitând comunicarea și anularea acestui act. Totodată, în motivarea acțiunii introductive, reclamanții au invocat formularea, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a plângerii prealabile nr. 10233 din 11 mai 2011, împotriva Hotărârii A.D.I. nr. 24/2010, la care au primit un răspuns care nu provine de la Adunarea Generală a A.D.I. Dâmbovița. Mai mult, se constată existența unor dispoziții exprese imperative în legea specială aplicabilă, care atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa litigiul promovat de U.A.T.

Pucioasa și Primarul orașului Pucioasa în contradictoriu cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița privind anularea Hotărârii A.D.I. nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de pârâtă, cât și obligarea acesteia să comunice reclamanților hotărârea.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice „raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor de drept public." Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 prevăd că „Asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice se constituie și dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații." Totodată, teza finală a alin. (3) prevede că „Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

Art. 51 alin. (3 2 ) din Legea nr. 51/2006 prevede că „Litigiile dintre unitățile administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și asociație se soluționează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul asociației." Recurenta-pârâtă a susținut aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul este instanța competentă material să judece cererea de anulare.

Însă, Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice este legea specială aplicabilă în raport cu O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, care este, în această situație, legea generală. Drept urmare, potrivit prevederilor exprese ale legii speciale aplicabile, mai sus menționate, cu referire și la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Tribunalului Dâmbovița. Având în vedere considerentele reținute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestat și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., așa încât recursul declarat de pârâtă nu este fondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 17CC din data de 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013. Procesat de GGC - DG