ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 21 iulie 2011,

reclamanții U.A.T. Pucioasa și Primarul  orașului  Pucioasa  în

contradictoriu  cu  pârâta  Asociația  de Dezvoltare Intercomunitară

Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor

Solide în județul Dâmbovița, au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care

să se dispună anularea Hotărârii nr. 24 din 3 decembrie 2010 adoptată de

pârâtă, cât și obligarea acesteia să comunice reclamanților Hotărârea A.D.L nr.

24/2010, documentele de fundamentare și procesul verbal al ședinței Adunării

Generale din data de 3 decembrie 2010.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că Hotărârea nr. 24/2010 a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legale incidente, respectiv dispozițiile art. 4 alin. (3), art. 6,

art. 30 și art. 31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, fiind contrară Legii speciale nr. 101/2006

a serviciului de salubrizare a localităților.

Au mai arătat

reclamanții că hotărârea a cărei anulare se cere nu a fost comunicată

asociațiilor conform art. 21 alin. (2) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 855/2008, nu

poartă semnătura președintelui Asociației și a secretarului de ședință, lipsuri

ce se regăsesc și în procesul verbal al ședinței A.D.I. din 3 decembrie 2010,

fiind încălcate astfel prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

Critica reclamanților

se referă și la Hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 254 din 26

noiembrie 2010 (ce este invocată în dispozitivul Hotărârii nr. 24 din 3

decembrie 2010) pe considerentul că, fiind un act administrativ cu caracter

normativ, își produce efectele numai dacă a fost adusă la cunoștință publică,

fapt ce nu s-a realizat.

Pârâta a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Dâmbovița, motivat de faptul că Asociația de Dezvoltare

Intercomunitară a fost înființată în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 26/2000

(astfel cum rezultă din actul constitutiv și statutul Asociației, autentificate

sub nr. 52 din 9 ianuarie 2011, respectiv nr. 53 din 9 ianuarie 2001, de către

BNP N.N.), iar potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din actul normativ

menționat, cererea de anulare se soluționează de către judecătorie.

Prin sentința civilă

nr. 2311 din 4 octombrie     2011 a Tribunalului Dâmbovița, a fost admisă

excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a se pronunța

astfel, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 855 din 13

august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și al statutului-cadru

al asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate, servicii

de utilități publice, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este constituită

și funcționează în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

iar conform art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, cererea de anulare se

soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția

căreia asociația își are sediul.

Pe rolul Judecătoriei

Târgoviște, cauza a fost înregistrată la data de 19 octombrie 2011, sub nr.

4598/120/2011.

La termenul de

judecată din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a pus în discuția

părților excepția necompetenței sale materiale.

Prin Sentința civilă

nr. 4064 din 12 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția

necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în

favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a constatat că în speță s-a ivit conflict negativ de

competență și, în consecință, a suspendat din oficiu orice altă procedură și a

înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului ivit,

respectiv Curții de Apel Ploiești, pentru pronunțarea regulatorului de

competență, în condițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru a se pronunța

astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut, în esență, că există dispoziții

exprese, imperative în legi speciale - art. 2 alin. (1) lit. b), art. (1) alin.

(1), art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001,

art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006.

Sesizată fiind cu

soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința nr. 17CC din 5 noiembrie 2012.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, în raport de dispozițiile legale - art. 2 alin.

(1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (ce

definește autoritatea publică și actul administrativ), art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului Președintelui

Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități

Publice nr. 109/2007, art. 10 alin. (2)-(3) din Legea nr. 51/2006, instanța

competentă să soluționeze litigiul în speță este tribunalul, ca instanță de

contencios administrativ, obiectul cererii de chemare în judecată încadrându-se

în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, lege specială față de disp. art.

23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000.

Împotriva acestei

sentințe, a exercitat calea de atac a recursului pârâta Asociația de Dezvoltare

Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării

Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița, invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și solicitând modificarea în tot a

hotărârii atacate, în sensul de a se constanta că Judecătoria Târgoviște este

competentă să judece litigiile privind constatarea nulității hotărârilor

Adunării Generale (hotărâri asimilate actelor administrative), cauze în care

reclamantul are calitatea de membru asociat, iar pârâtul este o asociație de

dezvoltare intercomunitară.

În motivarea

recursului, pârâta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 51/2006

și a prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, texte legale ce nu își găsesc

aplicabilitatea în prezenta cauză, obiectul acțiunii nefiind constatarea

nulității unui contract administrativ.

Recurenta-pârâtă a

susținut că sunt aplicabile în speța de față prevederile art. 23 alin. (3) din

O.G. nr. 26/2004, asociația fiind înființată în baza acestui act normativ.

Totodată, în cauză

părți sunt U.A.T. Pucioasa (reclamant) care are calitatea de asociat în cadrul

asociației și Asociația (pârât). Prin urmare, se solicită anularea unei

hotărâri a asociației de către un asociat.

Față de aceste

considerente, motivarea Curții de apel pe dispozițiile Legii nr. 51/2006 și

Legii nr. 554/2006 sunt total nelegale.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de

chemare în judecată, reclamanții au menționat că formulează acțiune în

contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 8 din Legea

nr. 554/2004, contestând un act administrativ (Hotărârea A.D.I. nr. 24/2010) și

solicitând comunicarea și anularea acestui act.

Totodată, în

motivarea acțiunii introductive, reclamanții au invocat formularea, în baza

art. 7 din Legea nr. 554/2004, a plângerii prealabile nr. 10233 din 11 mai

2011, împotriva Hotărârii A.D.I. nr. 24/2010, la care au primit un răspuns care

nu provine de la Adunarea Generală a A.D.I. Dâmbovița.

Mai mult, se constată

existența unor dispoziții exprese imperative în legea specială aplicabilă, care

atribuie instanței de contencios administrativ competența de a soluționa

litigiul promovat de U.A.T. Pucioasa și Primarul orașului Pucioasa în

contradictoriu cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea

Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în

județul Dâmbovița privind anularea Hotărârii A.D.I. nr. 24 din 3 decembrie 2010

adoptată de pârâtă, cât și obligarea acesteia să comunice reclamanților

hotărârea.

Astfel, potrivit art.

9 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități

publice „raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale

sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de

activitate serviciile de utilități publice și utilizatori, stabilite pe baza

prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă,

supuse normelor de drept public."

Dispozițiile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 51/2006 prevăd că „Asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice se

constituie și dobândesc personalitate juridică potrivit prevederilor O.G. nr.

26/2000 cu privire la asociații și fundații." Totodată, teza finală a

alin. (3) prevede că „Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor

administrative și intră sub incidența prevederilor Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004”.

Art. 51 alin. (3

2

)

din Legea nr. 51/2006 prevede că „Litigiile dintre unitățile

administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

asociație se soluționează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare. Cererea se introduce la secția de

contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se

află sediul asociației."

Recurenta-pârâtă a

susținut aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000,

potrivit cărora judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul

este instanța competentă material să judece cererea de anulare.

Însă, Legea nr.

51/2006 - legea serviciilor comunitare de utilități publice este legea specială

aplicabilă în raport cu O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

care este, în această situație, legea generală.

Drept urmare,

potrivit prevederilor exprese ale legii speciale aplicabile, mai sus

menționate, cu referire și la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 8

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios

administrativ a Tribunalului Dâmbovița.

Având în vedere

considerentele reținute, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată

cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestat și că, astfel, nu sunt

îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., așa încât recursul declarat de pârâtă nu este fondat și va fi

respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor

Solide în județul Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 17CC din data de 5

noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG