Decizia nr. 5785/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2224/2011 a Tribunalului Dâmbovița

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții UAT Orașul Pucioasa - prin primar și Primarul Orașului Pucioasa - D.B. au chemat în judecată pe pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița (ADI), solicitând anularea hotărârii ADI nr. 2 din 26 ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la comunicarea acestei hotărâri, a documentelor de fundamentare, precum și a procesului verbal al ședinței AGA a ADI din 26 ianuarie 2010. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin hotărârea susmenționată a fost aprobat Regulamentul de funcționare a serviciului de salubrizare Dâmbovița. Reclamanții au criticat, în esență, hotărârea pentru vicii de fond și de formă, arătând că aceasta este lipsită de fundamentare, nefiind indicat temeiul legal al adoptării acesteia, încălcându-se astfel dispoziții ale Legii nr. 24/2000, H.G. nr. 855/2008, Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 101/2006.

Primul declinator de competență Prin Sentința nr. 2224 din 26 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că asociația pârâtă este constituită și funcționează în baza O.G. nr. 26/2000 și întrucât obiectul cererii o reprezintă anularea unui act administrativ, hotărâre AGA, a acesteia, competența de soluționare revine, potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, judecătoriei unde asociația își are sediul, în speță Judecătoria Târgoviște.

A doua hotărâre declinatoare de competență La rândul său, prin Sentința nr. 4200 din 19 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale materiale invocate de către reclamanți, și a declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora litigiile având acest obiect se soluționează de către tribunalul în a cărui arie de competență teritorială se află sediul operatorului. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintând cauza către Curtea de Apel Ploiești, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Regulatorul de competență Prin Sentința nr. 63 CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița. Pentru a hotărî astfel, coroborând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr. 109/2007 și prevederile art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, Curtea a ajuns la concluzia că Hotărârea ADI este un act administrativ în sensul legii și, pe cale de consecință, este atrasă competența Tribunalului și nu a judecătoriei, raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, fiind eronat, întrucât cererea cu care a fost învestită a fost întemeiată pe prevederile art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 63/CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat recurs pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița” solicitând modificarea acesteia în sensul constatării competenței Judecătoriei Târgoviște, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurenta a susținut, în esență, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, care stabilesc competența în favoarea secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalelor, întrucât hotărârea contestată nu privește un contract administrativ încheiat cu operatorul.

Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel, prin acțiunea formulată în cauză, reclamanții unitatea administrativ teritorială Orașul Pucioasa, prin Primar, și Primarul Orașului Pucioasa, B.D., au chemat în judecată pe pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”(ADI), solicitând anularea Hotărârii nr. 2 din 26 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului acestuia și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului verbal al A.G. al A.D.I din 26 ianuarie 2010. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 ”Două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005”. Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Față de împrejurarea că pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică și, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 2 din 26 ianuarie 2010 privind aprobarea Regulamentului de funcționare a serviciului de salubrizare Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Acțiunea formulată de reclamanți se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege. Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale. În speță actul administrativ contestat privește Regulamentul de funcționare a serviciului de salubrizare Dâmbovița, principii și condiții de funcționare, organizarea și funcționarea serviciului de salubritate, neintrând, deci, în categoria actelor prin care se stabilesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor legale citate. Pe cale de consecință, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit prin sentința recurată. Pentru considerentele menționate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.