ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, reclamanții UAT Orașul Pucioasa - prin primar și

Primarul Orașului Pucioasa - D.B. au chemat în judecată pe pârâta Asociația de

Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării,

Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița (ADI), solicitând anularea

hotărârii ADI nr. 2 din 26 ianuarie 2010 și obligarea pârâtei la comunicarea

acestei hotărâri, a documentelor de fundamentare, precum și a procesului verbal

al ședinței AGA a ADI din 26 ianuarie 2010.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin hotărârea susmenționată a fost aprobat

Regulamentul de funcționare a serviciului de salubrizare Dâmbovița.

Reclamanții au

criticat, în esență, hotărârea pentru vicii de fond și de formă, arătând că

aceasta este lipsită de fundamentare, nefiind indicat temeiul legal al

adoptării acesteia, încălcându-se astfel dispoziții ale Legii nr. 24/2000, H.G.

nr. 855/2008, Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 101/2006.

de competență

Prin Sentința nr.

2224 din 26 septembrie 2011, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâtă, și, în consecință, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a reținut că asociația pârâtă este constituită și

funcționează în baza O.G. nr. 26/2000 și întrucât obiectul cererii o reprezintă

anularea unui act administrativ, hotărâre AGA, a acesteia, competența de

soluționare revine, potrivit art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000,

judecătoriei unde asociația își are sediul, în speță Judecătoria Târgoviște.

declinatoare de competență

La rândul său, prin

Sentința nr. 4200 din 19 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis

excepția necompetenței sale materiale invocate de către reclamanți, și a

declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ,

competența de soluționare a cauzei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51

alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006, potrivit cărora litigiile având

acest obiect se soluționează de către tribunalul în a cărui arie de competență

teritorială se află sediul operatorului.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., Judecătoria

Târgoviște a suspendat din oficiu orice altă procedură, înaintând cauza către

Curtea de Apel Ploiești, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

competență

Prin Sentința nr. 63

CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, sesizată cu soluționarea

conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și

Tribunalul Dâmbovița, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a hotărî

astfel, coroborând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

554/2004, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 8 din Legea nr.

554/2004, art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului președintelui Autorității

Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr.

109/2007 și prevederile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006,

Curtea a ajuns la concluzia că Hotărârea ADI este un act administrativ în

sensul legii și, pe cale de consecință, este atrasă competența Tribunalului și

nu a judecătoriei, raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în

cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și

fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, fiind

eronat, întrucât cererea cu care a fost învestită a fost întemeiată pe

prevederile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006.

exercitată

Împotriva sentinței

nr. 63/CC/2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a formulat recurs pârâta

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița”

solicitând modificarea acesteia în sensul constatării competenței Judecătoriei

Târgoviște, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii,

recurenta a susținut, în esență, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 1

și 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr.

51/2006, care stabilesc competența în favoarea secțiilor de contencios

administrativ de la nivelul tribunalelor, întrucât hotărârea contestată nu

privește un contract administrativ încheiat cu operatorul.

instanței de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, prin acțiunea

formulată în cauză, reclamanții unitatea administrativ teritorială Orașul Pucioasa,

prin Primar, și Primarul Orașului Pucioasa, B.D., au chemat în judecată pe

pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Reabilitarea Colectării

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița”(ADI), solicitând anularea Hotărârii nr. 2 din 26 ianuarie 2010,

emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a

proiectului acestuia și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului

verbal al A.G. al A.D.I din 26 ianuarie 2010.

Potrivit art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 215/2001 ”Două sau mai multe unități administrativ

teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor

deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii,

formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de

drept privat și de utilitate publică. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară

sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la

prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și

fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005”.

Totodată, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților

publice în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit

legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică.

Față de împrejurarea

că pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică și,

totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 2

din 26 ianuarie 2010 privind aprobarea Regulamentului de funcționare a

serviciului de salubrizare Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești a stabilit în mod

corect competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Acțiunea formulată de

reclamanți se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

În speță actul

administrativ contestat privește Regulamentul de funcționare a serviciului de

salubrizare Dâmbovița, principii și condiții de funcționare, organizarea și

funcționarea serviciului de salubritate, neintrând, deci, în categoria actelor

prin care se stabilesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau

accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor legale citate.

Pe cale de

consecință, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local,

conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2

C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului ca instanță de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit

prin sentința recurată.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond este legală

și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară - Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița

împotriva Sentinței civile nr. 63CC din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM