ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Sentința nr. 1842 din 30 iunie 201, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3274/120 din 25 mai 2011, reclamanții U.A.T. Pucioasa reprezentată legal prin primar și Primarul orașului Pucioasa - D.B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul Dâmbovița", anularea în parte a Hotărârii A.D.I.

nr. 29 din 3 decembrie 2010 și obligarea pârâtei să facă dovada comunicării hotărârii sus-menționate și Procesului-verbal al ședinței A.D.I. din 03 decembrie 2010 a Consiliului Local Pucioasa. S- a mai reținut prin sentință că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, este întemeiată, întrucât, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a fost înființată în baza prevederilor O.U.G. nr. 26/2000, iar potrivit art. 23 alin. (3) din O.U.G.

nr. 26/2000, "cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către Judecătoria în circumscripția căreia Asociația își are sediul, Judecătoria Târgoviște, prin Sentința civilă nr. 4318 din 26 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a constatat că în cauză a intervenit un conflict negativ de competență, dispunând înaintarea dosarului Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat de către reclamanți, este constituit dintr-o obligație de a face vizând solicitarea de a obliga pârâta la comunicarea către reclamanții a Hotărârii A.D.I.

nr. 29/2010, a proiectului hotărârii, a documentelor de fundamentare și a procesului-verbal al Adunării Generale a A.D.I. din data de 3 decembrie 2010, și o acțiune în anularea Hotărârii A.D.I. nr. 29/2010. Judecătoria Târgoviște a mai reținut că cererea dedusă judecății de către reclamanți reprezintă o acțiune în materie de contencios administrativ, obiectul acesteia încadrându-se în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și nu în disp. art. 23, alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, ca urmare reglementărilor legale speciale derogatoare de la dreptul comun, reglementări care vizează modul de înființare și funcționare al pârâtei în cauză, astfel că în raport de dispozițiile imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița prin Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin Sentința nr. 66 CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut în esență, că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 "Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.

Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005" și potrivit art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare a Utilității Publice nr. 109/2007, autoritate a administrației publice locale sunt și Asociațiile de dezvoltare comunitară.

Curtea a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, conform cărora: "Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului". Având în vedere că Hotărârea A.D.I.

este un act administrativ în sensul legii și, pe cale de consecință este atrasă competența Tribunalului și nu a judecătoriei, Curtea a constatat că raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în cauză sunt incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, este eronat, întrucât Hotărârea nr. 29 din 3 decembrie 2010, privind modificarea și completarea metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel județean cu destinație specială de salubrizare, a cărei anulare se solicită, a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 51/2006, privind serviciile comunitare de utilități publice, ale Legii nr. 101/2006, privind serviciul de salubrizare a localităților, precum și a prevederilor H.G.

nr. 855/2008, pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului cadrul al asociaților de dezvoltare intracomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și arătând, în esență, că litigiul nu este de natură administrativă iar soluționarea acestuia este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 23 din O.G. nr. 26/2000. Având în vedere aceste argumente, autoritatea recurentă solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul stabilirii competenței de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, prin acțiunea formulată în cauză, reclamanții unitatea administrativ teritorială Orașul Pucioasa și Primarul Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea Colectării Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița" (ADI), solicitând anularea Hotărârii nr. 29 din 3 decembrie 2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a proiectului hotărârii și a documentelor de fundamentare, precum și a procesului-verbal al A.G.

al A.D.I din 3 decembrie 2010. Așa cum rezultă în mod explicit din conținutul cererii de chemare în judecată, acțiunea este una în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. Față de împrejurarea că pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică și, totodată, este emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 29 din 3 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a aplicat în mod corect regula prevăzută de art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, stabilind competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Înalta Curte apreciază că susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză sunt incidente prevederile art. 23 alin. (3) din O.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații este neîntemeiată. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 - art. 11 din Legea nr. 215/2001, iar persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică (cum este A.D.I.) sunt asimilate autorităților publice, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Așa fiind, acțiunea formulată de reclamanți se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din actul normativ în discuție.

Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.

Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005". Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice, în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general; - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Așadar, actul administrativ contestat nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor legale citate. Pe cale de consecință, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit prin sentința recurată. Soluția adoptată în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară" Reabilitarea Colectării, Transportului Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița" împotriva Sentinței civile nr. 66 CC din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM