ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 1842 din 30 iunie 201,

pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Dâmbovița fiind declinată competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, sub nr.

3274/120 din 25 mai 2011, reclamanții U.A.T. Pucioasa reprezentată legal prin

primar și Primarul orașului Pucioasa - D.B. au solicitat în contradictoriu cu

pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în județul

Dâmbovița", anularea în parte a Hotărârii A.D.I. nr. 29 din 3 decembrie

2010 și obligarea pârâtei să facă dovada comunicării hotărârii sus-menționate

și Procesului-verbal al ședinței A.D.I. din 03 decembrie 2010 a Consiliului

Local Pucioasa.

S- a mai reținut prin

sentință că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, este

întemeiată, întrucât, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a fost înființată

în baza prevederilor O.U.G. nr. 26/2000, iar potrivit art. 23 alin. (3) din

O.U.G. nr. 26/2000, "cererea de anulare se soluționează în camera de

consiliu de către Judecătoria în circumscripția căreia Asociația își are

sediul,

Judecătoria

Târgoviște, prin Sentința civilă nr. 4318 din 26 septembrie 2012, a admis

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a constatat că în

cauză a intervenit un conflict negativ de competență, dispunând înaintarea

dosarului Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, judecătoria a reținut că în cauză, obiectul cererii de chemare în

judecată astfel cum a fost precizat de către reclamanți, este constituit

dintr-o obligație de a face vizând solicitarea de a obliga pârâta la

comunicarea către reclamanții a Hotărârii A.D.I. nr. 29/2010, a proiectului

hotărârii, a documentelor de fundamentare și a procesului-verbal al Adunării

Generale a A.D.I. din data de 3 decembrie 2010, și o acțiune în anularea

Hotărârii A.D.I. nr. 29/2010.

Judecătoria

Târgoviște a mai reținut că cererea dedusă judecății de către reclamanți

reprezintă o acțiune în materie de contencios administrativ, obiectul acesteia

încadrându-se în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și nu în disp. art.

23, alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, ca urmare reglementărilor legale speciale

derogatoare de la dreptul comun, reglementări care vizează modul de înființare

și funcționare al pârâtei în cauză, astfel că în raport de dispozițiile

imperative ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă material să

soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița prin Secția a II-a Civilă și de

Contencios Administrativ și Fiscal.

Prin Sentința nr. 66

CC din 28 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut în esență, că potrivit art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001 "Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale

au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și

executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând

asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept

privat și de utilitate publică. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt

de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la

prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și

fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005" și

potrivit art. 4 lit. m) din Anexa 1 a Ordinului președintelui Autorității

Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare a Utilității Publice nr.

109/2007, autoritate a administrației publice locale sunt și Asociațiile de

dezvoltare comunitară.

Curtea a constatat că

în cauză sunt incidente prevederile art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr.

51/2006, conform cărora: "Soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea se introduce la

secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență

teritorială se află sediul operatorului".

Având în vedere că

Hotărârea A.D.I. este un act administrativ în sensul legii și, pe cale de

consecință este atrasă competența Tribunalului și nu a judecătoriei, Curtea a

constatat că raționamentul Tribunalului Dâmbovița potrivit căruia în cauză sunt

incidente dispozițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, este eronat,

întrucât Hotărârea nr. 29 din 3 decembrie 2010, privind modificarea și

completarea metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel

județean cu destinație specială de salubrizare, a cărei anulare se solicită, a

fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 51/2006, privind serviciile

comunitare de utilități publice, ale Legii nr. 101/2006, privind serviciul de

salubrizare a localităților, precum și a prevederilor H.G. nr. 855/2008, pentru

aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului cadrul al asociaților de

dezvoltare intracomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități

publice.

în cauză

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și arătând,

în esență, că litigiul nu este de natură administrativă iar soluționarea

acestuia este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art.

23 din O.G. nr. 26/2000.

Având în vedere

aceste argumente, autoritatea recurentă solicită admiterea recursului și

modificarea în tot a sentinței, în sensul stabilirii competenței de soluționare

a litigiului în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin acțiunea

formulată în cauză, reclamanții unitatea administrativ teritorială Orașul

Pucioasa și Primarul Orașului Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea Colectării

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița" (ADI), solicitând anularea Hotărârii nr. 29 din 3 decembrie

2010, emisă de pârâtă, obligarea acesteia la comunicarea actului contestat, a

proiectului hotărârii și a documentelor de fundamentare, precum și a

procesului-verbal al A.G. al A.D.I din 3 decembrie 2010.

Așa cum rezultă în

mod explicit din conținutul cererii de chemare în judecată, acțiunea este una

în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Față de împrejurarea

că pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară este o autoritate publică și,

totodată, este emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea

nr. 29 din 3 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a aplicat în mod corect

regula prevăzută de art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006 a

serviciilor comunitare de utilități publice, stabilind competența în favoarea

Tribunalului Dâmbovița.

Înalta Curte

apreciază că susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia în cauză sunt

incidente prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la

asociații și fundații este neîntemeiată.

Asociațiile de

dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul Legii nr.

215/2001 a administrației publice locale, prin derogare de la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 - art. 11 din Legea nr. 215/2001, iar

persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de

utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim

de putere publică (cum este A.D.I.) sunt asimilate autorităților publice,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Așa fiind, acțiunea

formulată de reclamanți se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din actul normativ

în discuție.

Or, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Potrivit art. 11

alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "două sau mai multe unități

administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor

autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în

condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu

personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică. Asociațiile de

dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei

legi, prin derogare de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu

privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005".

Totodată, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților

publice, în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit

legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un

serviciu public, în regim de putere publică.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor

administrativ-fiscale.

Așadar, actul

administrativ contestat nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale

sau accesorii ale acestora, în sensul dispozițiilor legale citate.

Pe cale de

consecință, cum emitentul actului este o autoritate publică de nivel local,

conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2

C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului ca instanță de contencios administrativ, cum corect s-a stabilit

prin sentința recurată.

Soluția adoptată în

recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară" Reabilitarea

Colectării, Transportului Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița" împotriva Sentinței civile nr. 66 CC din 28 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM