ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 956/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții U.A.T. Oraș Pucioasa

și P.O. Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I.R. colectării

transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul

Dâmbovița”, solicitând, ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună

obligarea pârâtei să comunice reclamantelor hotărârea A.D.I. nr. 13/2010;

procesul verbal al Adunării Generale din data de 17 septembrie 2010; anularea

în totalitate a hotărârii nr. 13/2010 întrucât a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legale incidente.

Prin sentința nr.

2406 din 11 octombrie 2011, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Dâmbovița și a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Pucioasa reținând că legea specială a asociațiilor și fundațiilor, respectiv

O.G. nr. 26/2000 prevede în mod expres la art. 23 alin. (3) că „cererea de

anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în

circumscripția căreia asociația își are sediul..”, iar pârâta având sediul în

Pucioasa, tribunalul a apreciat excepția ca fiind întemeiată.

Judecătoria

Pucioasa a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în

favoarea Judecătoriei Târgoviște, constatând că asociația și-a mutat sediul în

Târgoviște, așa cum rezultă din sentința civilă 1441 din 7 noiembrie 2011.

Prin sentința

civilă nr. 4346 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului

Dâmbovița și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat

dosarul Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului.

Judecătoria

Târgoviște a constatat că hotărârea A.D.I. nr. 13 din 17 septembrie 2010 este

un act administrativ ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ

și potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revine Tribunalului

Dâmbovița.

Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

stabilit, prin sentința nr. 56/ CC din 23 octombrie 2012 că instanța competentă

în soluționarea cauzei este Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001 „Două sau mai multe unități administrativ teritoriale au

dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și

executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând

asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept

privat și de utilitate publică.

Asociațiile de

dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei

legi, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații

și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005".

Totodată,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate

autorităților publice în sensul legii menționate, persoanele de drept privat

care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să

presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Față de

împrejurarea că pârâta A.D.I. este o autoritate publică și, totodată, emitentă

a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 5 din 14 iulie 2009

privind aprobarea Regulamentului și a Caietelor de sarcini pentru activitățile

de salubrizare din județul Dâmbovița, Curtea a aplicat regula prevăzută de art.

51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități

publice și a stabilit competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

A mai reținut

instanța că potrivit textului de lege menționat „Soluționarea litigiilor dintre

unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de

dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități

publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea,

modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a

celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor

Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea se

introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui

competență teritorială se află sediul operatorului”.

Pentru

considerentele menționate, Curtea a constatat că instanța competentă să

soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița, căruia i-a trimis dosarul spre

competentă soluționare.

Împotriva

acestei sentințe pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în județul Dâmbovița a formulat

recurs, pe care l-a motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul constatării

competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A apreciat că art.

51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 51/2006

nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, câtă vreme contractul administrativ a

fost încheiat între asociație și operator.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Art. 304 pct. 9

C. proc. civ., prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

În motivarea

recursului, recurenta vizează aplicarea greșită a art. 51 alin. (3

1

)

din Legea nr. 51/2006 și a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Analizând

recursul din această perspectivă, Înalta Curte constată că, instanța care a

judecat conflictul de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și

Tribunalul Dâmbovița, a apreciat corect asupra incidenței în cauză a art. 51 alin.

(3

1

) din Legea nr. 51/2006 față de împrejurarea că A.D.I. este

autoritate publică și, totodată, emitentă a actului administrativ contestat,

respectiv Hotărârea nr. 5 din 14 iulie 2009 privind Regulamentul și Caietelor

de sarcini pentru activitățile de salubrizare din județul Dâmbovița.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va

respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în județul Dâmbovița

împotriva sentinței nr. 56/ CC din 23 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 martie 2013.