ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 956/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții U.A.T. Oraș Pucioasa și P.O. Pucioasa au chemat în judecată pe pârâta A.D.I.R. colectării transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, solicitând, ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei să comunice reclamantelor hotărârea A.D.I. nr. 13/2010; procesul verbal al Adunării Generale din data de 17 septembrie 2010; anularea în totalitate a hotărârii nr. 13/2010 întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale incidente. Prin sentința nr. 2406 din 11 octombrie 2011, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Pucioasa reținând că legea specială a asociațiilor și fundațiilor, respectiv O.G.

nr. 26/2000 prevede în mod expres la art. 23 alin. (3) că „cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul..”, iar pârâta având sediul în Pucioasa, tribunalul a apreciat excepția ca fiind întemeiată. Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, constatând că asociația și-a mutat sediul în Târgoviște, așa cum rezultă din sentința civilă 1441 din 7 noiembrie 2011. Prin sentința civilă nr. 4346 din 27 septembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița și constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului.

Judecătoria Târgoviște a constatat că hotărârea A.D.I. nr. 13 din 17 septembrie 2010 este un act administrativ ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ și potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit, prin sentința nr. 56/ CC din 23 octombrie 2012 că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Dâmbovița. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 „Două sau mai multe unități administrativ teritoriale au dreptul ca, în limitele competențelor autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat și de utilitate publică.

Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul prezentei legi, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005". Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice în sensul legii menționate, persoanele de drept privat care, potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Față de împrejurarea că pârâta A.D.I.

este o autoritate publică și, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 5 din 14 iulie 2009 privind aprobarea Regulamentului și a Caietelor de sarcini pentru activitățile de salubrizare din județul Dâmbovița, Curtea a aplicat regula prevăzută de art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice și a stabilit competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița. A mai reținut instanța că potrivit textului de lege menționat „Soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului”. Pentru considerentele menționate, Curtea a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița, căruia i-a trimis dosarul spre competentă soluționare. Împotriva acestei sentințe pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în județul Dâmbovița a formulat recurs, pe care l-a motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul constatării competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. A apreciat că art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006 și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 nu-și găsesc aplicabilitate în cauză, câtă vreme contractul administrativ a fost încheiat între asociație și operator.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea recursului, recurenta vizează aplicarea greșită a art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 și a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Analizând recursul din această perspectivă, Înalta Curte constată că, instanța care a judecat conflictul de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, a apreciat corect asupra incidenței în cauză a art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006 față de împrejurarea că A.D.I.

este autoritate publică și, totodată, emitentă a actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 5 din 14 iulie 2009 privind Regulamentul și Caietelor de sarcini pentru activitățile de salubrizare din județul Dâmbovița. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.D.I. - R.C.T.D.P.D.S. în județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 56/ CC din 23 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013.