ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2014

HOTĂRÂRE
22.10.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2822/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului civil de fața,

constată următoarele:

La

data de 18 septembrie 2013, G.N., A.E. și U.V. au formulat cerere de revizuire

a Deciziei civile nr. 665 din 9 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbavița

în Dosarul nr. 14171/284/2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub

nr. 5484/120/2013.

Revizuientele și-au întemeiat cererea

de revizuire pe dispozițiile ari 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 1120 din 17

decembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a respms cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și a disjuns

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

declinându-și competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul Dâmbovița a reținut, în ceea ce privește cererea de revizuire

întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., că Decizia nr. 665 din 9 iulie

2013 a Tribunalului Dâmbovița nu evocă fondul, astfel că nu este susceptibilă

de revizuire.

Reținând că revizuientele au solicitat

prin aceeași cerere, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea a

două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 665 din 9 iulie 2013 a

Tribunalului Dâmbovița și sentința civilă nr. 855 din 29 iunie 2011 a

Judecătoriei Râcari, instanța Tribunalului Dâmbovița a reținut că, potrivit

art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea se îndreaptă la instanța mai mare în

grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, iar în speță

aceasta este Curtea de Apel Ploiești. în consecință, a disjuns cererea de

revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și și-a declinat

competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Cererea de revizuire a fost

înregistrată pe rolul Curții, de Apel Ploiești sub nr. 17/42/2014.

Prin Decizia nr. 611 din 19 martie

2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția tardivității

formulării cererii de revizuire, invocată de instanță, din oficiu și a respins,

ca tardiv formulată cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 665 din 9 iulie

2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 1417.1/284/2010

fonnulaiă de revizuentele G.N., A.E. și U.V. în contradictoriu cu intimații

D.M., Comisia Locală Poiana de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia

Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel

Ploiești a reținut următoarele:

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: În cazurile

prevăzute de art. 322 pct 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor

definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7

alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".

Fiind un termen imperativ și absolut,

nerespectarea lui atrage sancțiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare

concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C. proc. civ., care

statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt

act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei".

În speța dedusă judecății, termenul a

început să curgă de la data pronunțării hotărârii dată în recurs, respectiv 9

iulie 2013.

Din ștampila poștei aplicată pe plicul

cu care a fost înaintată cererea de revizuire, rezultă că revizuientele au

exercitat această cale de atac la data de la data de 18 septembrie 2013 (fila 9

Dosar nr. 5485/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița, recurs-revizuire), cu mult

peste termenul prevăzut de lege.

În condițiile în care hotărârea

atacată a fost pronunțată la data de 9 iulie 2013, formularea cererii de

revizuire la 18 septembrie 2013, conform dovezilor depuse la dosar, s-a

realizat după expirarea termenului de o lună de la pronunțarea hotărârii,

prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs revzuienta G.N. prin mandatar E.M.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

revizuienta a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât decizia atacată cu revizuirea,

respectiv Decizia nr. 665 din 09 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița nu a fost

comunicată. Recurenta-revizuienta a mai susținut că Decizia nr. 655 din 09

iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița este o hotărâre ce poate fi supusă

revizuirii, date fiind dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel,

instanța de revizuirea a făcut greșit aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când a admis

excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că, deși

recurenta-revizuientă și-a întemeiat recursul în drept, criticile formulate pot

fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

însă simt nefondate, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în

cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, (...)".

Având în vedere temeiul de drept

invocat prin cererea de revizuire, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

termenul de o iună în care se putea exercita calea de atac a revizuirii se

calculează conform art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Acest text legal prevede că termenul

de o lună se socotește, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin.

(1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date

de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru

hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, cererea de revizuire a fost

formulată împotriva Deciziei nr. nr. 665 din 09 iulie 2013 pronunțată în

Dosarul nr. 14171/284/2010, prin care Tribunalul Dârnbovița a respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta G.N. și pârâtele A.E. și U.V.

împotriva sentinței civile nr. 76 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Răcari.

Fiind o hotărâre dată de o instanță de

recurs, care nu se comunică, în raport de art. 266 alin. (3) C. proc. civ.,

termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării, respectiv, în

cauză, de la data de 9 iulie 2013.

Conform dispozițiilor art. 101 alin.

(3) C. proc. civ., termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc

în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

Astfel, termenul de revizuire s-a

împlinit, în speță, la data de 9 august 2013, revizuientele au formulat cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, de altfel, nici nu evocă fondul, la

data de 18 septembrie 2013 (conform ștampilei poștale aplicate pe plicul de la

fila 9 din Dosarul nr. 5485/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița), mult după

împlinirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C.

procedură civilă, "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui aît act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Astfel fiind, în mod legal instanța

Curții de Apel Ploiești, în aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.(a constatat că cererea de revizuire este tardiv formulată, termenul în

discuție fiind unul imperativ.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., îl va respinge, ca atare.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuienta G.N. împotriva Deciziei nr. 611 din 19 martie 2014 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 octombrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5497/2013
Decizia civilă nr. 363 din 10 martie 2009, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.P. și a menținut Sentința civilă nr. 3161 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari. La data de 4 august 2009, Judecătoria Răcari p
ÎCCJ 2014-11-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3356/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 2993 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis recursul declarat de pârâta SC C.P.S. împotriva Sentinței civile nr. 1080 din 22 mai 2012 a Tribunalului D
ÎCCJ 2014-03-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 753/2014
și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 1 septembrie 2010 până la data reluării activității. Prin cererea formulată la data de 10 septembrie 2013 revizuentul a formulat precizări și concluzii,
ÎCCJ 2013-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1012/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă revizuentul P.N. a solicitat instanței revizuirea Deciziei nr. 1.358 di
ÎCCJ 2013-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2872/2014
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 212 din 29 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii R.M., I.G. și G.
Sursă