ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 202/2012

Ședința publică de la 25 ianuarie 2012

După

deliberarea asupra recursului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6113/105/2010,

revizuenta  SC I.C.N.D.C. SRL a chemat în judecată pe intimata SC B.S.C.I. SRL

solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună

revizuirea hotărârii pronunțate la 13 septembrie 2010 în dosarul nr. 2546/105/2010

și a sentinței 155/2010 pronunțate în dosarul 1002/105/2010, apreciind ca fiind

legală și temeinică sentința nr. 54 din 27 ianuarie 2010, în cauză fiind

incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

In

motivarea cererii revizuenta a arătat că între părți se află pe rol un litigiu

de drept comun cât privește contractul 8 din 14 ianuarie 2008 cât și suma

totală ce face obiectul facturii proforma seria BSQ nr. 14 din 13 martie 2009,

sumă care nu este certă, lichidă, și exigibilă.

Intimata

a depus întâmpinare pentru termenul din 13 decembrie 2010 în care a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova raportată la invocarea

de revizuent a cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

In

motivarea excepției, intimata a arătat că, pentru acest caz de revizuire,

cererea se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de cea care a

pronunțat hotărârile potrivnice.

Prin

încheierea din 13 decembrie 2010 instanța a pus în vedere revizuentei să indice

clar obiectul și temeiul de drept al cererii sale.

In

cererea precizatoare depusă în acest sens, revizuenta a indicat că motivul de

drept al revizuirii este art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar obiectul se referă

la revizuirea sentinței 155/17 martie 2010, pronunțată în dosarul

1002/105/2010, considerată contrară sentinței 54 din 27 ianuarie 2010,

pronunțată în dosarul 5144/105/2009.

După

analizarea probatoriilor, prin sentința nr. 48 din 12 ianuarie 2011, Tribunalul

Prahova a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

In

materia acestei căi extraordinare de atac a revizuirii, art. 322 pct. 7 prevede

posibilitatea de revizuire atunci când există hotărâri potrivnice, date de

aceeași instanță sau de instanțe diferite, în aceeași pricină (în sensul de

raport juridic litigios), ceea ce invocă în speță revizuentul (contrarietatea

între sentința 155 din 17 martie 2010, pronunțată în dosarul  1002/105/2010 și sentința

54 din 27 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul 5144/105/2009, ambele ale

Tribunalului Prahova).

In

aceste condiții, prevederile art. 323 alin. (2) arată că cererea de revizuire

trebuie îndreptată la instanța mai mare în grad față de instanța care a

pronunțat hotărârile potrivnice, în speță aceasta fiind Curtea de Apel

Ploiești.

Cauza

a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 26 aprilie 2011 sub

nr. 372/42/2011.

Intimata

SC B.S.C.I. SRL a formulat la data de 24 mai 2011 concluzii scrise prin care a

solicitat respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă și în

subsidiar ca neîntemeiată.

Cu

privire la excepția inadmisibilității, intimata a invocat dispozițiile art. 322

C. proc. civ., apreciind ca inadmisibilă revizuirea unei hotărâri pronunțată de

instanță în somație de plată.

Curtea

de Apel a constatat că, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța se va

pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care

fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

In

cazul în speță se solicită revizuirea unor hotărârii care s-au pronunțat în

cadrul somației de plată.

Art.

322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

S-a

reținut că nu pot forma obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunțate în

cadrul somației de plată în condițiile în care nu se soluționează fondul cauzei

și mai mult decât atât nu ne aflăm în situațiile reglementate de art. 322 alin.

(2) C. proc. civ., partea nemulțumită de existența a două hotărâri

contradictorii potrivnice pronunțate în cadrul procesual al somației de plată,

având posibilitatea de a solicita soluționarea litigiului în fond, dar nu de a

formula o cerere de revizuire pe acest motiv.

In

aceste condiții Curtea de Apel a admis excepția inadmisibilității cererii de

revizuire invocată de intimata SC B.S.C.I. SRL.

Pe

cale de consecință, a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuenta

SC I.C.D.C.   SRL, împotriva sentințelor nr. 327 din data de 13 septembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 2546/105/2010 și nr. 155 din

data de 17 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.

1002/105/2010, în contradictoriu cu intimata SC B.S.C.I. SRL.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta SC I.C.D.C.   SRL la data de 1

iulie 2011, arătând că va depune motivele de recurs după primirea hotărârii.

Deși

a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru

de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei,

recurenta nu s-a conformat.

In consecință, având în vedere faptul că taxele judiciare de

timbru se

achită anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației

legale, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte va

anula ca netimbrat recursul declarat de revizuenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de revizuenta  SC I.C.N.D.C. SRL

PLOIEȘTI împotriva sentinței nr. 192

din

14 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.