ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3813/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 7502/110/2010 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta SC B. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău a formulat contestație împotriva deciziei nr. 878 din 09 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Bacău, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 29 septembrie 2008 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând anularea acestora. Prin sentința nr. 575 din 3 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosar nr. 7502/110/2010, a fost admisă excepția necompetenței materiale formulată de pârâta D.G.F.P.

Bacău și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. 62/32/2011, la data de 28 ianuarie 2011. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 154 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost admisă, în parte, contestația formulată de SC B. SRL Bacău în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău, în sensul că a fost anulată parțial decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 emisă de D.G.F.P. Bacău, decizia de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 a D.G.F.P. - Activitatea de Inspecție Fiscală și raportul de inspecție fiscală din 29 septembrie 2008, cu privire la suma de 137 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin decizia nr. 402 din 28 noiembrie 2008, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației formulată de către SC B. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008. Împotriva deciziei nr. 402 din 28 noiembrie 2008 SC B. SRL a formulat contestație, care a fost respinsă prin sentința nr. 93 din 25 iunie 2009, iar Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul formulat a admis contestația reclamantei, a anulat decizia nr. 402/2007 și a obligat Agenția Națională de Administrare Fiscală la soluționarea pe fond a contestației împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008. Soluționând pe fond contestația reclamantei, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 878 din 9 iunie 2010. Se reține din decizia nr. 878/2010, că în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv mai 2005 – iunie 2008, SC B. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 24 de facturi fiscale emise de un număr de 24 societăți comerciale, respectiv SC L.T.S.

SRL Constanța, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL București și SC K.C. SRL Galați, prin care a fost achiziționată cantitatea de 2.629 tone bitum rutier, în sumă totală de 3.075.479 RON, din care TVA în sumă de 491.129 RON. Analizând probatoriul dosarului, respectiv înscrisurile depuse de către reclamantă, cele care au stat la baza actelor fiscale atacate, expertiza contabilă efectuată în cauză, instanța a reținut, că problematica prezentei cauze, se referă la suma de 1.361.632 RON, contestată de reclamantă, sumă ce face obiectul deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală din 29 septembrie 2008, care reprezintă: 413.496 RON impozit pe profit stabilit suplimentar; 219.150 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar; 491.129 RON TVA stabilită suplimentar și 237.857 RON majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar.

Această sumă a fost stabilită de către organele fiscale, ca urmare a neacordării dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată și a costurilor aferente unor facturi de aprovizionare de bitum rutier, de la SC L.T.S. SRL Constanța, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL București și SC K.C. SRL Galați, societăți inactive sau aflate în insolvență.

Reclamanta a susținut în contestația formulată că prin înregistrarea facturilor fiscale în contabilitate și înregistrarea achizițiilor de mărfuri, a făcut dovada că este un cumpărător de bună credință, mărfurile au intrat în circuitul civil, respectând astfel dispozițiile art. 6 alin. (1), art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. f), art. 145 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (12), art. 146 alin. (1) lit. a), lit. b), art. 155 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, respectiv înregistrarea operațiunilor s-a făcut în termen legal; societatea a înregistrat intrările de bunuri în societate, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 82/1991; pentru înregistrarea în contabilitate a tranzacțiilor comerciale s-au folosit documente justificative, respectiv facturi fiscale, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare și eventualele nereguli care au fost constatate la furnizorii societății cad în sarcina acestora și nu în sarcina SC B. SRL.

Instanța a reținut că reclamanta nu contestă motivele care au stat la baza respingerii contestației sale de organele fiscale, respectiv că cele 24 de societăți comerciale sunt inactive sau în stare de insolvență, însă consideră că acestea sunt nereguli care nu îi pot fi imputate, fiind în sarcina furnizorilor care au emis facturile fiscale. Din decizia nr. 878/2010, se reține că în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv mai 2005 - iunie 2008, SC B. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 24 de facturi fiscale emise de un număr de 24 societăți comerciale, respectiv SC L.T.S. SRL Constanța, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL București și SC K.C. SRL Galați, prin care a fost achiziționată cantitatea de 2629 tone bitum rutier în sumă totală de 3.075.479 RON, din care TVA în sumă de 491.129 RON.

Organul de inspecție fiscală nu a acceptat deductibilitatea TVA în sumă de 104.606 RON înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de SC L.T.S. SRL Constanța, societate aflată în reorganizare judiciară la data emiterii facturilor fiscale, deoarece urmare a corespondenței purtată de către D.G.F.P. cu Garda Financiară, secția județeană Constanța, s-a comunicat de către aceasta din urmă cu adresa din 20 decembrie 2007 că SC L.T.S. SRL se află în lichidare judiciară din data de 25 februarie 2005, pentru nefuncționarea la sediul social declarat.

Față de situația că cele 6 facturi nu au înscrisă mențiunea „în reorganizare judiciară” sau după caz „în faliment”, deși la data emiterii societatea avea deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, nu aveau completată la rubrica furnizor numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului capital social, cont, banca, contrar dispozițiilor pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 aprobat prin H.G. nr. 704/1993, a reținut organul fiscal că răspunderea nu este doar a furnizorilor, ci și a celor care au înregistrat facturile în contabilitate, după caz: (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Organul de inspecție fiscală nu a acceptat deductibilitatea TVA în sumă de 172.065 RON înscrisă într-un nr. de 7 facturi fiscale emise de SC C. SRL Prahova, în perioada mai 2005 - noiembrie 2005, în valoare totală de 1.077.664 RON, facturi prin care contestatoarea a achiziționat cantitatea de 1128 tone bitum rutier, societate radiată la o dată anterioară datei emiterii facturilor fiscale, deoarece din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Oficiului Național al Registrului Comerțului rezultă că SC C. SRL Prahova este radiată din data de 25 noiembrie 2003, respectiv înainte de data emiterii facturilor fiscale către SC B. SRL și prin urmare, începând cu data de 25 noiembrie 2003 SC C. SRL nu mai avea calitatea de contribuabil.

Cu privire la suma de 123.902 RON pe care organul de inspecție fiscală nu a acceptat-o la deductibilitate, înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de către SC A.I.

SRL București, societate neînregistrată ca plătitor de impozite și taxe, organul de inspecție fiscală a reținut că în perioada aprilie 2007 - august 2007, SC B. SRL a înregistrat în evidența contabilă și a dedus TVA aferentă, un nr. de 6 facturi fiscale prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 670,26 tone de bitum rutier în valoare de 776,029,75 RON, însă din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor s-a constatat că nr. de înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului este alocat județului Bacău, iar codul unic de înregistrare înscris pe facturi nu este valid, nu există înregistrat ca plătitor de taxe și impozite, s-a constatat din consultarea bazei de date că nu a depus bilanțurile aferente anilor 2006 și 2007, iar din bilanțul depus pentru anul 2005, că obiectul principal de activitate era intermedieri în comerțul cu material lemnos.

Consultându-se baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului de pe internet s-a constatat că SC A.I. SRL București este societate în insolvență, pe facturile fiscale emise de SC A.I. SRL București nefiind înscrisă mențiunea în insolvență sau, după caz, în faliment. De asemenea, facturile nu au menționat nici capitalul social și cota de TVA. Cu privire la suma de 90.556 RON înscrisă într-un nr. de 5 facturi fiscale emise de către SC K.C. SRL Galați, organul fiscal a reținut că această societate este inactivă și nu este înregistrată ca plătitoare de TVA în perioada mai 2008 - iunie 2008, SC B. SRL a înregistrat în evidența contabilă un nr. de 5 facturi fiscale în valoare totală de 567.150 RON din care TVA 90.556 RON prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 307,48 tone bitum rutier și care au înscris la rubrica furnizor SC K.C.

SRL Galați și pentru a stabili realitatea operațiunilor economice derulate între cele două societăți, organele de inspecție fiscală au procedat la obținerea de date suplimentare, date publicate pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că SC K.C. SRL Galați, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. BBB/2005, nu este înregistrată ca plătitoare de TVA și este declarată societate inactivă din iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 47/2006.

Referitor la impozitul pe profit, achizițiile efectuate de către contestatoare de la SC C. SRL sunt aferente anului fiscal 2005, reluându-se motivațiile reținute și la capitolul privitor la TVA, respectiv că aprovizionările cu bitum rutier efectuate de către SC B. SRL cu cele 7 facturi fiscale, sunt fără documente legale de proveniență și nu au acceptat deductibilitatea cheltuielilor înscrise în cuprinsul acestor documente potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 și pe cale de consecință prin aplicarea prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 5712003 și ale art. 17 alin. (1) din același act normativ, în mod legal organul de inspecție fiscală a diminuat profitul impozabil cu suma de 905.599 RON și a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 144.896 RON.

Suma de 88.055 RON, este o obligație rezultată ca urmare a faptului că inspecția fiscală nu a acceptat la deducere cheltuieli în sumă de 550.030 RON înscrisă într-un nr. de 6 facturi fiscale emise de către SC L.T.S. SRL, societate aflată în reorganizare judiciară din data de 25 februarie 2005 pentru nefuncționare la sediul social declarat, iar facturile fiscale nu au înscrisă mențiunea „în reorganizare judiciară” sau după caz „în faliment”, achizițiile fiind aferente anului fiscal 2007. Organul de inspecție fiscală nu a luat în considerare tranzacțiile efectuate de către societatea SC B. SRL cu SC K.C. SRL Galați efectuate conform celor 5 facturi fiscale în sumă de 476.594 RON, deoarece această societate din urmă s-a constatat că este inactivă și nu este înregistrată ca plătitoare de TVA, contestatoarea datorând bugetului de stat impozitul pe profit aferent de 76.255 RON.

Achizițiile sunt aferente anului fiscal 2008 respectiv perioadei mai - iunie 2008 perioadă în care societatea contestatoare s-a aprovizionat de la SC K.C. SRL cu cantitatea de 307,48 tone de bitum rutier înregistrând cheltuieli de 476.594 RON. Urmare a investigațiilor întreprinse de către organele fiscale, s-a constatat că societatea furnizoare înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. BBB/2005 nu este înregistrată ca plătitoare de TVA și este declarată societate inactivă din iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 47/2006.

Organul de inspecție fiscală a stabilit că societatea contestatoare datorează bugetului de stat majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 219.150 RON și 237.857 RON majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar în condițiile în care nu a achitat la termen debitele stabilite suplimentar, fiind aplicabile dispozițiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată, conform cărora majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv iar nedecontarea de către unitățile bancare a sumelor cuvenite bugetului consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului, nu îl exonerează pe acesta de obligația de plată a sumelor respective și atrage pentru acesta majorări de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120, după termenul de 3 zile.

Având în vedere că în sarcina societății contestatoare a fost stabilită o diferență de impozit pe profit în sumă de 413.496 RON și o diferență de TVA în sumă de 491.129 RON, aceasta datorează și obligațiile accesorii. În urma efectuării expertizei contabile, expertul cu privire la primul obiectiv stabilit de către instanță, respectiv dacă raportat la faptul că organele fiscale nu au considerat cele 24 de facturi fiscale ca îndeplinind condițiile de documente justificative, dacă calculele efectuate și sumele reținute în decizia de impunere au fost corecte, a procedat la verificarea documentelor, respectiv raportul de inspecție fiscală, decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 privind soluționarea contestației formulată de SC B. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 29 septembrie 2008, documentele de evidență contabilă ale SC B. SRL pe perioada mai 2005 - iunie 2008 și a constatat că potrivit anexei 1 în care este redată situația achiziției de bitum rutier conf.

celor 24 de facturi fiscale, rezultă că valoarea totală fără TVA a acestora însumează 2.584.321 RON față de 1.584.351 RON, valoare stabilită prin raportul de inspecție fiscală de organele de control. Diferența de 30 RON a rezultat din factura din 8 aprilie 2007 emisă de SC A.I. SRL București a cărei valoare fără TVA este de 20.628 RON și nu de 20.658 RON. Din anexa nr. 2 care reflectă situația recalculării impozitului pe profit stabilit suplimentar a rezultat o diferență de 6 RON față de suma de 413.496 RON stabilită de organele fiscale, suma reală fiind de 413.490 RON rezultatul diferenței menționată provenind de la aceeași factură din 8 aprilie 2007 emisă de SC A.I. SRL București.

Valoarea majorărilor de întârziere recalculată prin expertiza contabilă este de 218.120 RON față de 218.123 RON stabilită de organele fiscale, diferența de 3 RON provenind din aplicarea cotei de majorări de întârziere asupra unui impozit pe profit diminuat cu suma de 6 RON, respectiv 413.490 RON. Potrivit anexei 4 în care este redată TVA de plată recalculată de expertul contabil, valoarea de plată însumează 491.029 RON, față de 491.129 RON valoare TVA stabilită de organele fiscale. Diferența de 100 RON, arată expertul, provine de la factura din 5 octombrie 2007 emisă de SC L.T.S. Constanța, în care TVA este de 19.646 RON și nu de 19.746 RON cum au reținut în raportul de inspecție fiscală, organele fiscale.

Asupra taxei datorate și neplătite ținând cont de nr. de zile s-au aplicat cotele de majorări de întârziere prevăzute de H.G. nr. 67/2004, H.G. nr. 784/2005, Legea nr. 210/2005. Valoarea majorărilor de întârziere recalculate în urma expertizei contabile, este de 236.701 RON cu 27 RON mai puțin față de 236.728 RON stabilită de organul fiscal. Diferența totală în plus calculată de organul fiscal este de 137 RON. A reținut instanța de fond că erorile evidențiate de expertul contabil sunt erori de calcul sau de preluare din documentele prezentate.

Cu privire la cel de-al doilea obiectiv, respectiv ca urmare a verificărilor evidențelor contabile ale societății, expertul să se pronunțe cu privire la operațiunile efectuate de către societate privind cele 24 de facturi fiscale, respectiv dacă au fost operațiuni reale, expertul a menționat în raportul de expertiză, că a examinat documentele de evidență contabilă a SC B. SRL pe perioada mai 2005 - iunie 2008, respectiv cele 24 de facturi fiscale emise de furnizori, note de intrare recepție, jurnale de cumpărături, facturi fiscale emise de societatea contestatoare, jurnale de vânzări, registre de casă, chitanțe, note contabile, balanțe de verificare, deconturi de TVA. Urmare a consultării acestor documente expertul a concluzionat că SC B. SRL a achiziționat c/val.

a 2.629 tone marfă bitum rutier în baza facturilor fiscale emise de cei patru furnizori SC L.T.S. SRL Constanța, SC C. SRL Prahova, SC A.I. SRL București și SC K.C. SRL Galați în valoare totală de 3.075.350 RON, respectiv 2.584.320 RON valoare fără TVA, cantitatea de bitum rutier fiind recepționată pe bază de note de intrare recepție și a fost înregistrată în evidența contabilă, c/val. celor 24 de facturi emise de către societățile menționate mai sus, fiind achitată cu chitanțe plătite în numerar. Facturile respective se regăsesc în jurnalele de cumpărări, respectiv deconturi de TVA. Arată expertul că marfa achiziționată a fost livrată la diverși clienți prin emiterea de facturi fiscale a căror valoare se regăsește în jurnalele de vânzări, deconturi de TVA, note contabile, balanțe de verificare.

În consecință, expertul consideră că operațiunile efectuate în evidența contabilă de către SC B. SRL privind cele 14 de facturi, sunt operațiuni reale. Contestatoarea a mai depus la dosar ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 2647/P/2008, privind scoaterea de sub urmărire penală a administratorului SC B. SRL - D.C., extrase de pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor, chitanțe privind încasarea impozitului pe profit, decizia nr. 1483 din 16 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 243 din 9 februarie 2010 a Tribunalului Bacău, raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosar nr. 7501/110/2010 în care SC B. a formulat contestație împotriva unei alte decizii de impunere, decizia nr. 555 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bacău, raport de expertiză efectuat în dosarul penal nr. 329322/2008.

Instanța de fond a reținut parțial concluziile raportului de expertiză contabilă, pentru următoarele considerente: Cu privire la neacceptarea la deductibilitate a TVA a sumelor înscrise în cele 7 facturi fiscale emise de către SC C. SRL Prahova, respectiv: facturile din 7 mai 2005, din 7 iulie 2005, din 1 august 2005, din 2 septembrie 2005, din 2 octombrie 2005, din 15 noiembrie 2005, din 30 noiembrie 2005 în valoare totală de 1.077.664 RON din care TVA în sumă de 172.065 RON, prin care a achiziționat cantitatea de 1128 tone bitum rutier: - toate achizițiile SC B. conform facturilor menționate, sunt din anul 2005, iar din verificările efectuate de organele fiscale, respectiv din datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Oficiului Național al Comerțului a rezultat că SC C. SRL este radiată din data de 25 noiembrie 2003. Conform prevederilor art. 237 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerțului, se comunică persoanei juridice la sediul social, Agenției Naționale de Administrare Fiscală și Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a Municipiului București, pe cale electronică, și se afișează pe pagina de Internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului și la sediul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea își are înregistrat sediul.

Prin urmare SC B. nu putea să aibă o relație comercială și să efectueze operațiuni comerciale reale, cu un agent economic care nu mai exista și nu mai avea calitatea de contribuabil și nu poate fi primită motivația că vina aparține doar societății care este menționată pe factura fiscală în calitate de furnizor, contestatoarea în această situație se impunea să facă dovezi suplimentare, în sensul că i-ar fi fost imposibil să cunoască situația SC C. SRL. Referitor la facturile fiscale emise de SC K.C. SRL Galați, din 30 mai 2008, din 5 iunie 2008, din 12 iunie 2008, din 16 iunie 2008, din 20 iunie 2008 în valoare totală de 567.150 RON din care TVA în sumă de 90.556 RON, prin care SC B. s-a aprovizionat cu cantitatea de 307,48 tone de bitum rutier de la SC K.C.

SRL Galați, instanța de fond a reținut că SC K.C. SRL Galați a fost declarată inactivă în luna iulie 2006 și se regăsește pe lista contribuabililor inactivi din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 47/2006, aspect reținut de organele de inspecție fiscală și dovedit cu datele publicate pe site-ul Ministerului Economiei și Finanțelor și al Oficiului Național al Registrului Comerțului, date din care se reține că SC K.C. SRL Galați, , înregistrată la Oficiului Registrului Comerțului sub nr. BBB/2005 este declarată societate inactivă din data de 10 iulie 2006, regăsindu-se pe lista contribuabililor inactivi publicată în Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 47/2006. Toate achizițiile SC B. conform facturilor menționate, sunt din anul 2008. Conf.

dispozițiilor art. 11 alin. (1 1 ) din Legea nr. 571/2003, la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului Cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Potrivit art. 11 alin. (1 2 ) din Legea nr. 571/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Lista contribuabililor declarați inactivi va fi publicată în M. Of. al României, Partea I și va fi adusă la cunoștință publică, în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin. De asemenea în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în evidența specială și în lista contribuabililor inactivi iar potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Instanța consideră că raportat la dispozițiile legale menționate organele de inspecție fiscală, precum și cele care au soluționat contestația contestatoarei formulată împotriva deciziei de impunere nr. 578/2008, au considerat că SC B. SRL nu avea dreptul la deductibilitatea TVA pentru facturile emise de către SC K.C. SRL Galați și în mod corect au calculat impozitul pe profit stabilit suplimentar, majorările de întârziere aferente acestuia, TVA stabilită suplimentar și majorările de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar. Privitor la facturile fiscale emise de SC A.I. SRL București: Organele de inspecție fiscală au constatat că SC B. SRL a înregistrat în evidența contabilă un nr. de șase facturi emise de către SC A.I.

SRL, respectiv: din 20 mai 2007, din 8 aprilie 2007, din 3 iunie 2007, din 3 iulie 2007, din 4 iulie 2007 și din 2 august 2007 prin care s-a aprovizionat cu cantitatea de 670,26 tone de bitum rutier, în valoare de 776.029,75 RON din care TVA în sumă de 123.902 RON. Procedând la obținerea de date suplimentare în vederea stabilirii realității operațiunilor economice derulate, organele fiscale au constatat că numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului respectiv BBB/2005 (J04 este alocat județului Bacău) și codul unic de înregistrare RO înscrise pe facturi nu sunt valide, nu există, respectiv nu există înregistrat ca plătitor de taxe și impozite.

Se reține din constatările efectuate că acel contribuabil existent cu acest nume în baza de date electronică a Ministerului Economiei și Finanțelor are un alt cod fiscal și alt număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului, iar din consultarea aceleiași baze de date s-a constatat că nu a depus bilanțurile aferente anilor 2006 și 2007, iar din bilanțul depus pentru anul 2005 este menționat ca obiect de activitate principal „intermedieri în comerțul cu material lemnos”. De asemenea, s-a reținut că din consultarea pe internet a bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului s-a constatat că SC A.I. SRL este societate aflată în insolvență.

Conform dispozițiilor art. 48 alin. (1) și (2) din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului în vigoare la data emiterii celor șase facturi fiscale, (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele și corespondența emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu și cu caractere vizibile, în limbile română, engleză și franceză, mențiunea în insolvență. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele și corespondența vor purta în condițiile menționate la alin. (1), mențiunea în reorganizare judiciară sau după caz, în faliment. Conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, în afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Organul fiscal a reținut că facturile în discuție nu au completat capitalul social și cota de TVA, constatându-se încălcarea prevederilor pct. 119 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991 aprobat prin H.G. nr. 704/1993 și ale art. 6 din H.G. nr. 831/1991 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a Normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora și, în aceste condiții, SC A.I. SRL nu are calitatea de contribuabil, iar achizițiile efectuate de către contestatoare de la această societate, au fost considerate fără documente legale de proveniență, potrivit prevederilor art. 145 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, care sunt în sensul că dreptul de deducere ia naștere în momentul exigibilității taxei.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, republicată și în vigoare la data efectuării operațiunilor, (1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155; Așa cum s-a mai menționat mai înainte în considerente, contestatoarea nu contestă cele constatate de către organele fiscale, însă susține că aceste nereguli nu-i pot fi imputate, ci răspunzător este emitentul facturii.

Instanța are însă în vedere că numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului și codul unic de înregistrare înscrise pe facturile emise de către SC A.I. SRL București nu sunt valide, că obiectul principal de activitate al acestei societăți este altul, respectiv intermedieri în comerțul cu material lemnos, că societatea se afla în insolvență fără a se face această mențiune pe facturi, că pe facturi nu sunt completate capitalul social și cota de TVA, elemente care sunt în măsură să răstoarne prezumția că operațiunile comerciale sunt executate cu bună credință. Referitor la facturile fiscale în număr de șase, emise de SC L.T.S.

SRL, din 5 septembrie 2007, din 10 septembrie 2007, din 15 septembrie 2007, din 05 octombrie 2007, din 15 octombrie 2007 și din 22 octombrie 2007, prin care SC B. SRL s-a aprovizionat cu cantitatea de 523,34 tone de bitum rutier în valoare de 654.635 RON, din care TVA în sumă de 104.606 RON, instanța reține că în mod corect organele de inspecție fiscală au apreciat că aprovizionările efectuate nu sunt operațiuni comerciale reale și fără documente legale de proveniență, neacceptând la deducerea TVA suma de 104.606 RON, având în vedere că în urma efectuării de verificări la Garda Financiară Constanța, cu adresa din 20 decembrie 2007, s-a comunicat organelor fiscale că SC L.T.S.

SRL se află în lichidare judiciară din data de 25 februarie 2005 pentru nefuncționare la sediul social declarat, iar conform dispozițiilor art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006 (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii toate actele și corespondența emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu și cu caractere vizibile, în limbile română, engleză și franceză, mențiunea în insolvență, in insolvency, en procedure collective. (2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele și corespondența vor purta, în condițiile prevăzute la alin. (1), mențiunea în reorganizare judiciară, in judicial reorganisation, en redressement sau, după caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite.

După intrarea în procedura simplificată se va face, de asemenea, mențiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite, mențiuni care nu se regăsesc pe facturile în discuție. Instanța a constatat că lipsesc aceste mențiuni de pe actele emise, iar prin lipsa acestora, se prezumă că operațiunile comerciale au fost efectuate de către debitor, iar conform dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de către debitor sunt nule, dacă sunt făcute ulterior deschiderii procedurii.

De asemenea, instanța reține și faptul că cele șase facturi fiscale nu au completate la rubrica furnizor nr. de înregistrare la Oficiul Comerțului, capitalul social, cont, banca, precum și precizarea organului fiscal că răspunderea pentru realitatea și legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale, revine și celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz și nu numai furnizorilor așa cum susține în apărarea sa contestatoarea, raportat la dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, care sunt în sensul că documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Concluzia expertului contabil că operațiunile efectuate în evidența contabilă de către SC B. SRL privind cele 24 de facturi fiscale, au fost operațiuni reale, instanța a înlăturat-o, deoarece faptul că a fost recepționată pe bază de note de intrare recepție cantitatea de bitum rutier achiziționată pe baza celor 24 de facturi fiscale, că a fost înregistrată c/val acestora în evidența contabilă și tehnico-operativă a societății și achitată furnizorilor cu chitanțe plătite în numerar, iar marfa achiziționată a fost livrată către diverși clienți prin emiterea de facturi fiscale înregistrate în evidența contabilă, evidența tehnico-operativă și încasate, corespunde respectării prevederilor legale care guvernează ținerea evidenței contabile conform prevederilor Legii nr. 82/1991, societatea având interesul să evidențieze facturile în evidența contabilă corespunzător, tocmai în vederea deducerii TVA și nu dovedește cu nimic faptul că operațiunile comerciale aflate în discuție sunt reale.

Instanța reține, de asemenea, că deși s-a comunicat raportul de expertiză intimatei D.G.F.P., acordându-se un termen de aproape o lună, aceasta nu a formulat obiecțiuni nici oral și nici în scris, deși la termenul din 29 septembrie 2011 a avut reprezentant în instanță, formulând obiecțiuni la raportul de expertiză prin concluziile scrise. Conform dispozițiilor art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Prin urmare, normele care reglementează condițiile în care trebuie să se invoce neregularitatea raportului de expertiză au caracter imperativ, iar neinvocarea obiecțiunilor la raportul de expertiză la prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.

Ori, instanța a constatat că la termenul din 29 septembrie 2011, când se puteau face obiecțiuni, D.G.F.P. a fost reprezentată prin consilier juridic. Instanța reține că faptul emiterii unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală cu privire la administratorul societății, nu poate influența soluția din prezentul dosar, deoarece în conf. cu prevederile art. 22 alin. (1) C. proc. pen., doar hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. De asemenea, instanța a reținut că nici decizia civilă pronunțată de Tribunalul Bacău invocată de către reclamantă, cu nr. 555/2009, nu are relevanță în cauză, această decizie fiind dată în materie contravențională și se referă la faptul că 3 facturi care au făcut obiectul procesului-verbal de contravenție emise de SC L.T.S.

SRL Constanța sunt completate cu toate datele prevăzute de lege, că nu se impunea încheierea unui contract comercial la plățile efectuate, care au depășit plafonul admis pentru plățile efectuate în numerar. Chiar dacă s-au reținut aspecte referitoare la modalitatea de completare a unui nr. de 3 facturi emise de către SC L.T.S., în cauza de față instanța a analizat realitatea operațiunilor financiare și prin prisma altor elemente. Cât privește decizia nr. 1483/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta se referă la soluția de suspendare în sensul anulării deciziei de suspendare și a obligării organului administrativ de a soluționa contestația administrativă formulată de către SC B., ceea ce s-a și întâmplat.

Referitor la decizia nr. 670/2007 a Curții de Apel Bacău, dată într-o speță identică, aceasta nu poate avea caracter obligatoriu în speța de față. Având în vedere considerentele expuse, contestația SC B. SRL este întemeiată doar cu privire la corectitudinea calculelor privind suma de 1.361.632 RON reținută în raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere nr. 578/2008 și în decizia nr. 878 din 9 iunie 2010 prin care s-a respins contestația contestatoarei SC B. SRL. 3. Recursul declarat de SC B. SRL Bacău Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea cuprinde unele motive contradictorii și altele străine de natura cauzei, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Recurenta a arătat că a dat dovadă de bună-credință, iar instanța nu a analizat înscrisurile aflate la dosar și nici nu a dat eficiență juridică raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, concluzionând fără temei că aceste facturi nu reprezintă documente justificative. De asemenea, a susținut că nu îi poate fi imputat societății faptul că societățile aflate în insolvență nu au făcut această mențiune pe factură și nici faptul că adresa emitentului facturii nu corespunde cu evidențele organului fiscal. Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca fiind lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Au fost invocate în susținerea recursului și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., arătând că instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele. A invocat nulitatea hotărârii instanței de fond, întrucât nu i s-a comunicat încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011, care conține dezbaterile purtate asupra fondului cauzei deduse judecății. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului de față, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deși recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei datorate. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 19,5 RON și cu 0,15 RON timbru judiciar conform prevederilor O.G.

nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997. Având în vedere faptul că recurentul nu și-au îndeplinit obligația ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de SC B. SRL Bacău împotriva sentinței nr. 154 din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2012.