ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2015

Decizia nr. 2422/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 8 din 25 iulie 2012 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr. 5 din 25 mai 2011 privind angajarea răspunderii solidare cu debitoarea SC „B.” SRL, a Deciziei de impunere nr. 1 din 17 ianuarie 2011, a Raportului de inspecție fiscală din 3 ianuarie 2011, a Deciziei de calcul al accesoriilor, a Procesului-verbal întocmit de Garda Financiară și a Notei de constatare nr. 56003 din 26 aprilie 2011.

2.1. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința civilă nr. 1316 din data de 27 Septembrie 2012, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 220 din 6 noiembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea conflictului.

2.2. Hotărârea Înaltei Curți prin care a fost soluționat conflictul negativ de competență

Prin Decizia nr. 4780 din 29 martie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice - Contribuabilii Mijlocii și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău în favoarea Curții de Apel Bacău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/110/2012*.

Prin încheierea din 10 septembrie 2013, Curtea de Apel Bacău a dispus citarea în cauză, în calitate de reclamanți, a următoarelor persoane: C. și D.

Prin Sentința civilă nr. 14/2014 din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, contestația formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Contribuabilii Mijlocii și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău, a anulat parțial Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 5 din 25 mai 2011 și Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 8 din 25 iulie 2011, în sensul menținerii atragerea răspunderii solidare numai pentru suma de 596.959,03 RON, și a respins celelalte capete de cerere, ca nefondate.

Împotriva Sentinței civile nr. 14/2014 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și C. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, 11 iunie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la motivul de ordine publică invocat din oficiu în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. referitor la pronunțarea sentinței recurate fără citarea societății debitoare, împrejurare de natură a face de prisos expunerea și analiza criticilor formulate de recurenți.

În temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 27 și art. 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru considerentele arătate în continuare, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost pronunțată fără a fi citată în cauză societatea debitoare, în calitate de subiect de drept căruia îi sunt adresate actele administrative contestate în cauză.

Prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 5 din 25 mai 2011, în temeiul art. 27 - 28 C. proc. fisc., Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a decis că, pentru obligațiile de plată restante la bugetul general consolidat al statului în sumă de 5.085.948 RON ale debitoarei SC „B.” SRL - Bacău, la care se vor adăuga majorări de întârziere până la data plății, răspund solidar persoanele fizice A., C. și D., iar, prin Decizia nr. 8 din 25 iulie 2011 emisă de același organ fiscal, a fost respinsă contestația formulată de A. împotriva respectivei decizii de atragere a răspunderii solidare.

Este incontestabil că, prin deciziile atacate în cauză în condițiile Legii nr. 554/2004 și ale Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se reține, fără echivoc, ca situație juridică și de fapt, că debitorul principal, pentru ale cărui obligații de plată restante la bugetul general consolidat al statului a fost angajată răspunderea solidară a reclamanților, este SC „B.” SRL - Bacău.

În aceste condiții, prima instanță, în baza dispozițiile art. 129 C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, precum și a prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și a societății debitoare SC „B.” SRL - Bacău.

Participarea procesuală, în litigiu, a societății comerciale menționate se impune, datorită specificului răspunderii juridice solidare, fiind evident că efectele juridice ale hotărârii judecătorești, prin care se soluționează irevocabil acțiunea reclamanților, se răsfrâng și asupra situației juridice a debitorului principal.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Decizia nr. 143 din 13 ianuarie 2011.

Așa fiind, având în vedere art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursurilor declarate de A., C. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A., C. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău), prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, împotriva Sentinței civile nr. 14/2014 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM