ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1872/2017

Decizia

nr. 1872/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București sub nr. x/3/2016 din 12.05.2016, reclamanta SC A. SRL Secuieni, jud. Neamț, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, anularea, în parte, a Deciziei nr. 57 din 21 februarie 2016 prin care s-a respins parțial contestația administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. F-NT nr. 263 din 22 iunie 2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-NT nr. 237 din 22 iunie 2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în sumă totală de 1.306.789 lei.

Prin sentința civilă nr. 5590 din 11.10.2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 8 din 20.01.2017 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei de impunere F-NT nr. 263 din 22 iunie 2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-NT nr. 237 din 22 iunie 2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în sumă totală de 1.306.789 lei, acte contestate pe cale administrativă. Contestația a fost soluționată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin decizia nr. 57 din 21.01.2016.

În stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, a reținut instanța că este aplicabil criteriul valoric, astfel încât aparține competența de soluționare a cauzei, în fond, curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a apreciat că dispozițiile art. 218 C. proc. fisc. nu au decât semnificația obligativității parcurgerii de către contestator a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței competente, neavând relevanță asupra actului administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, constată instanța că regulile stabilite prin H.G. nr. 520/2013 nu pot modifica regulile de competență instituite prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 46 din 23 martie 2016, a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța domiciliului pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”. Prin urmare, Curtea de Apel Galați, care poate fi considerată prima instanță sesizată și care era competentă material să soluționeze cauza, nu mai putea invoca excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin învestirea instanței de la sediul pârâtei, reclamanta a făcut opțiunea prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar această opțiune împiedica instanța sesizată să hotărască că, din punct de vedere teritorial, competența aparține altei instanțe decât cea aleasă de reclamantă.

A rețint instanța că atât prin susținerile din fața Curții de Apel Galați, cât și prin notele scrise și susținerile orale, reclamanta și-a reconfirmat opțiunea inițială a alegerii instanței de la sediul pârâtului, care a soluționat contestația administrativă.

Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce are ca obiect cererea reclamantei privind anularea deciziei nr. 57 din 21 februarie 2016 prin care s-a respins parțial contestația administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. F-NT nr. 263 din 22 iunie 2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-NT nr. 237 din 22 iunie 2015 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în sumă totală de 1.306.789 lei.

În conformitate cu dispozițiile art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Înalta Curte reține că, în privința competenței materiale a instanței, pentru care nu există nicio opoziție din partea instanțelor, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

Or, constatând opțiunea exercitată de reclamantă de alegere a instanței de la sediul pârâtului, care a soluționat contestația administrativă, aflată în raza de competență a Curții de Apel Galați, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență ivit în favoarea acestei instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2017.