ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 730 din 16 noiembrie 2006, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, având ca obiect promovarea pe loc în funcția de Judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatelor examenelor de promovare în funcții de execuție, desfășurate în sesiunile mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004. În motivarea hotărârii susmenționate, s-au reținut aspectele arătate în continuare.

Prin cererea formulată, petenta I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a solicitat promovarea pe loc în funcția de Judecător la Tribunalul Gorj, în baza rezultatelor obținute la examenele de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurate în cursul anului 2002 și, respectiv, 2004. În motivarea cererii sale, petenta a arătat că a participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurat în cursul anului 2002, obținând media 8,37 și la examenul de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurat în cursul anului 2004, obținând media 8,96, însă nu a fost promovată întrucât nu s-a încadrat în numărul de posturi vacante stabilite pentru respectivul concurs. Soluționând cererea în discuție, Plenul a reținut următoarele: Doamna Judecător I.D.

a participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante la Instanțele superioare, desfășurat în sesiunea mai - iunie 2002, pentru Tribunalul Gorj, Instanță pentru care au fost anunțate 2 posturi vacante. Potrivit rezultatelor finale ale examenului, doamna Judecător a obținut media 8,73, clasându-se pe locul 3. De asemenea, doamna I.D. a participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante la Instanțele superioare, desfășurat în sesiunea mai - iunie 2004, pentru Tribunalul Gorj, Instanță pentru care a fost anunțat 1 post vacant.

Potrivit rezultatelor finale ale examenului, doamna judecător a obținut media 8,96, clasându-se pe locul 4. Normele juridice aplicabile examenelor de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurate în sesiunea mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004 erau dispozițiile Legii nr. 92/l992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc la Instanțe și Parchetele de pe lângă acestea.

Promovarea Judecătorilor declarați admiși s-a realizat potrivit art. 88 și art. 94 din Legea nr. 92/1992, republicată și art. 21 și art. 23 din Regulament, dispoziții conform cărora pentru a fi declarat reușit la examenul de promovare, candidatul trebuia să obțină cel puțin media generală 8, iar promovarea în funcție se realiza în ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi vacante. La data susținerii examenelor de promovare organizate în mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004, dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați. La data formulării cererii de valorificare a rezultatelor examenului de promovare, 11 octombrie 2006, era în vigoare Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a Judecătorilor și Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006. Potrivit dispozițiilor art. 30 din Regulament, Judecătorii și Procurorii care îndeplinesc condițiile de medie prevăzute de art. 29, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile ce se vacantează la Instanțele și Parchetele pentru care au optat Ia înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Plenul a constatat că dispozițiile actualului Regulament sunt aplicabile doar concursurilor organizate după intrarea sa în vigoare, conform principiului neretroactivității legii, astfel că a respins cererea. Împotriva Hotărârii nr. 730 din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. a declarat recurs I.D., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea cererii sale, recurenta a arătat că au existat situații similare, în care s-a recunoscut posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obținute la cele două examene de promovare, invocând în acest sens o confirmare făcută de Tribunalul Gorj la data de 27 octombrie 2003, din cuprinsul căreia reiese că a fost suplimentată schema cu 3 posturi de Judecători, dintre care două au fost ocupate, iar unul a rămas vacant, în pofida demersurilor sale. Recurenta a făcut referire și la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 1785 din 17 mai 2006), prin care C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre de promovare în funcția de judecător la o Instanță superioară într-o situație similară, arătând că hotărârea atacată cu prezentul recurs este dată cu încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție, care instituie egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

În legătură cu aplicarea principiului egalității în drepturi, recurenta a arătat că în mod constant C.C. a stabilit că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. În același sens, s-a pronunțat și C.E.D.O. care în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a stabilit că orice diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații similare trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat, pe de o parte, că dispozițiile Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 194 din 9 martie 2006 se aplică numai pentru viitor, având în vedere principiile neretroactivității legii civile și aplicării imediate a legii civile noi. Pe de altă parte, a arătat că art. 32 din noul Regulament nu permite valorificarea rezultatelor concursului de promovare decât într-un interval de 6 luni de la data susținerii acestuia, condiție care nu este îndeplinită în cazul recurentei. În ceea ce privește Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul a arătat că practica judiciară nu constituie izvor de drept în România și că efectele ei se produc numai între părțile litigante, invocând, la rândul său, o altă decizie, contrară celei menționate.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Ambele examene de promovare la care a participat recurenta (mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004) au fost organizate sub imperiul Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc la Instanțe și Parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001, publicat în M. Of. nr. 18 din 15 ianuarie 2002. Acest act normativ nu prevedea posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului în cazul vacantării unor posturi, ci organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea posturilor vacante între cele două sesiuni ordinare de examen.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Regulament, „Examenul în vederea promovării magistraților în funcții de execuție vacante sau pe loc, prevăzut la art. 1, se organizează de două ori pe an, de regulă toamna și primăvara…”, iar în temeiul alin. (2) al aceluiași articol, atunci când între două sesiuni ordinare apăreau posturi vacante, Ministrul Justiției putea dispune, cu avizul C.S.M., organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea acestora. O situația juridică nu poate genera decât efectele prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată încă din dreptul roman conform adagiului „tempus regit actum”. Intimatul a constatat corect, în acord cu principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României, că dispozițiile ulterioare ale Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006, în vigoare la data formulării cererii, sunt aplicabile doar concursurilor organizate după data intrării sale în vigoare. Chiar dacă s-ar accepta teza contrară, în cazul recurentei nu ar fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 30 din Regulament, conform căruia, Judecătorii și Procurorii care îndeplinesc condițiile de medie prevăzute de art. 29 dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile ce se vacantează la Instanțele și Parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

În ceea ce privește referirea la o situație similară de valorificare ulterioară a rezultatelor examenului, pentru ocuparea a două posturi de Judecător la Tribunalul Gorj, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura în care ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluții pronunțate în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Totodată, Curtea constată că trimiterea la o decizie de speță, care produce efecte doar între părțile litigante și care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară constantă, contrară celor susținute de recurentă, nu este argument consistent în sensul violării principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituția României și a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

C.E.D.O., a statuat că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar. Important este să se evite un climat general de incertitudine și nesiguranță, concretizat în divergențe profunde de jurisprudență, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în lipsa unui mecanism care să asigure coerența practicii judiciare (cauza Z. și P. & G. și alții împotriva Franței, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006). Or, așa cum s-a menționat mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, jurisprudența ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea rezultatelor examenului de promovare în funcție de execuție se poate face numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susținerii examenului.

Încălcarea art. 14 din Convenția europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile și libertățile recunoscute de Convenție, în cauza de față nefiind făcută o astfel de referire. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.D. împotriva Hotărârii nr. 730 din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.