ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2125/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 730 din 16 noiembrie 2006, Plenul

C.S.M. a respins cererea formulată de I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, având ca obiect promovarea pe loc în funcția de Judecător la Tribunalul Gorj, prin valorificarea rezultatelor examenelor de promovare în funcții de

execuție, desfășurate în sesiunile mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004.

În motivarea hotărârii

susmenționate, s-au reținut aspectele arătate în continuare.

Prin cererea formulată,

petenta I.D., Judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a solicitat promovarea pe loc

în funcția de Judecător la Tribunalul Gorj, în baza rezultatelor obținute la

examenele de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurate în cursul anului

2002 și, respectiv, 2004.

În motivarea cererii sale,

petenta a arătat că a participat la examenul de promovare în funcții de

execuție vacante, desfășurat în cursul anului 2002, obținând media 8,37 și la

examenul de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurat în cursul

anului 2004, obținând media 8,96, însă nu a fost promovată întrucât nu s-a

încadrat în numărul de posturi vacante stabilite pentru respectivul concurs.

Soluționând cererea în

discuție, Plenul a reținut următoarele:

Doamna Judecător I.D. a

participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante la Instanțele superioare, desfășurat în sesiunea mai - iunie 2002, pentru Tribunalul Gorj, Instanță

pentru care au fost anunțate 2 posturi vacante.

Potrivit rezultatelor finale

ale examenului, doamna Judecător a obținut media 8,73, clasându-se pe locul 3.

De asemenea, doamna I.D. a

participat la examenul de promovare în funcții de execuție vacante la Instanțele superioare, desfășurat în sesiunea mai - iunie 2004, pentru Tribunalul Gorj, Instanță

pentru care a fost anunțat 1 post vacant.

Potrivit rezultatelor finale

ale examenului, doamna judecător a obținut media 8,96, clasându-se pe locul 4.

Normele juridice aplicabile

examenelor de promovare în funcții de execuție vacante, desfășurate în sesiunea

mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004 erau dispozițiile Legii nr. 92/l992,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale

Ordinului Ministrului Justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001 prin care s-a

aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea

promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc la Instanțe și Parchetele de pe lângă acestea.

Promovarea Judecătorilor

declarați admiși s-a realizat potrivit art. 88 și art. 94 din Legea nr. 92/1992,

republicată și art. 21 și art. 23 din Regulament, dispoziții conform cărora

pentru a fi declarat reușit la examenul de promovare, candidatul trebuia să

obțină cel puțin media generală 8, iar promovarea în funcție se realiza în

ordinea mediilor obținute și în limita numărului de posturi vacante.

La data susținerii

examenelor de promovare organizate în mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004,

dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau posibilitatea valorificării

ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați.

La data formulării cererii

de valorificare a rezultatelor examenului de promovare, 11 octombrie 2006, era

în vigoare Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a Judecătorilor și Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Potrivit dispozițiilor art. 30

din Regulament, Judecătorii și Procurorii care îndeplinesc condițiile de medie

prevăzute de art. 29, dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au

fost promovați, pot fi numiți în posturile ce se vacantează la Instanțele și Parchetele pentru care au optat Ia înscriere, în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Plenul a constatat că

dispozițiile actualului Regulament sunt aplicabile doar concursurilor

organizate după intrarea sa în vigoare, conform principiului neretroactivității

legii, astfel că a respins cererea.

Împotriva Hotărârii nr. 730

din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. a declarat recurs I.D., în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea cererii sale,

recurenta a arătat că au existat situații similare, în care s-a recunoscut

posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obținute la cele două

examene de promovare, invocând în acest sens o confirmare făcută de Tribunalul

Gorj la data de 27 octombrie 2003, din cuprinsul căreia reiese că a fost

suplimentată schema cu 3 posturi de Judecători, dintre care două au fost

ocupate, iar unul a rămas vacant, în pofida demersurilor sale.

Recurenta a făcut referire

și la o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 1785 din 17 mai

2006), prin care C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre de promovare în

funcția de judecător la o Instanță superioară într-o situație similară, arătând

că hotărârea atacată cu prezentul recurs este dată cu încălcarea prevederilor art.

16 din Constituție, care instituie egalitatea cetățenilor în fața legii și a

autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

În legătură cu aplicarea

principiului egalității în drepturi, recurenta a arătat că în mod constant C.C.

a stabilit că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci

când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o

motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul

urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.

În același sens, s-a

pronunțat și C.E.D.O. care în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut

la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, a stabilit că orice diferență de tratament făcută de stat între

persoane aflate în situații similare trebuie să-și găsească o justificare

obiectivă și rezonabilă.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a arătat, pe de o parte, că dispozițiile Regulamentului

aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 194 din 9 martie 2006 se aplică numai pentru

viitor, având în vedere principiile neretroactivității legii civile și

aplicării imediate a legii civile noi.

Pe de altă parte, a arătat

că art. 32 din noul Regulament nu permite valorificarea rezultatelor

concursului de promovare decât într-un interval de 6 luni de la data susținerii

acestuia, condiție care nu este îndeplinită în cazul recurentei.

În ceea ce privește Decizia nr.

1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimatul a arătat

că practica judiciară nu constituie izvor de drept în România și că efectele ei

se produc numai între părțile litigante, invocând, la rândul său, o altă

decizie, contrară celei menționate.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs formulate și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Ambele examene de promovare

la care a participat recurenta (mai - iunie 2002 și mai - iunie 2004) au fost

organizate sub imperiul Regulamentului privind organizarea și desfășurarea

examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc la Instanțe și Parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2958/

C din 10 decembrie 2001, publicat în M. Of. nr. 18 din 15 ianuarie 2002.

Acest act normativ nu

prevedea posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului în

cazul vacantării unor posturi, ci organizarea unor sesiuni extraordinare pentru

ocuparea posturilor vacante între cele două sesiuni ordinare de examen. Astfel,

potrivit art. 3 alin. (1) din Regulament, „Examenul în vederea promovării

magistraților în funcții de execuție vacante sau pe loc, prevăzut la art. 1, se

organizează de două ori pe an, de regulă toamna și primăvara…”, iar în temeiul

alin. (2) al aceluiași articol, atunci când între două sesiuni ordinare apăreau

posturi vacante, Ministrul Justiției putea dispune, cu avizul C.S.M.,

organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea acestora.

O situația juridică nu poate

genera decât efectele prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii

ei, regulă cristalizată încă din dreptul roman conform adagiului „tempus regit

actum”.

Intimatul a constatat

corect, în acord cu principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.

15 alin. (2) din Constituția României, că dispozițiile ulterioare ale

Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, în

vigoare la data formulării cererii, sunt aplicabile doar concursurilor

organizate după data intrării sale în vigoare.

Chiar dacă s-ar accepta teza

contrară, în cazul recurentei nu ar fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 30

din Regulament, conform căruia, Judecătorii și Procurorii care îndeplinesc

condițiile de medie prevăzute de art. 29 dar care, ca urmare a lipsei

posturilor vacante nu au fost promovați, pot fi numiți în posturile ce se

vacantează la Instanțele și Parchetele pentru care au optat la înscriere, în

termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

În ceea ce privește

referirea la o situație similară de valorificare ulterioară a rezultatelor

examenului, pentru ocuparea a două posturi de Judecător la Tribunalul Gorj, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura

în care ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluții

pronunțate în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Totodată, Curtea constată că

trimiterea la o decizie de speță, care produce efecte doar între părțile

litigante și care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară

constantă, contrară celor susținute de recurentă, nu este argument consistent

în sensul violării principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16

din Constituția României și a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

C.E.D.O., a statuat că

divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă

a oricărui sistem judiciar.

Important este să se evite

un climat general de incertitudine și nesiguranță, concretizat în divergențe

profunde de jurisprudență, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în

lipsa unui mecanism care să asigure coerența practicii judiciare (cauza Z. și P.

& G. și alții împotriva Franței, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1

decembrie 2005, pronunțată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr.

514 din 14 iunie 2006).

Or, așa cum s-a menționat

mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

jurisprudența ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea

rezultatelor examenului de promovare în funcție de execuție se poate face numai

prin prisma reglementărilor în vigoare la data susținerii examenului.

Încălcarea art. 14 din

Convenția europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile și

libertățile recunoscute de Convenție, în cauza de față nefiind făcută o astfel

de referire.

Având în vedere toate aceste

considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând

legalitatea hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.D. împotriva Hotărârii nr. 730 din 16 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2007.