ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 aprilie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul formulat de P.A.A., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, județul Gorj, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 192 din 6 martie 2008, prin care a fost respinsă cererea recurentei, având ca obiect promovarea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatului obținut la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor, sesiunea mai – iunie 2004. Recurenta critică hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că deși s-a concluzionat că nu este îndreptățită să solicite promovarea într-o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Gorj, indiferent dacă este vorba de o suplimentare a schemei de personal sau de vacantarea unor posturi deja existente, potrivit practicii constante a Plenului C.S.M., aceasta învederează că o astfel de susținere vine însă în contradicție cu practica Plenului C.S.M., care a pronunțat hotărâri prin care au fost admise cererile de valorificare ulterioară a concursurilor privind promovarea efectivă a mai multor magistrați.

Recurenta se prevalează de Hotărârea nr. 312 pronunțată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocând faptul că prin această hotărâre s-a reținut, la cererea domnului judecător C.D.A., tratamentul diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării pentru situația în care s-a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare într-o funcție de execuție a acestuia la Tribunalul București și s-a recomandat Consiliului Superior al Magistraturii valorificarea rezultatului. u rmare acestei hotărârii, Plenul C.S.M. a emis Hotărârea nr. 757 din 8 noiembrie 2007 (anexa nr. 4), prin care a dispus promovarea domnului judecător C. D.A.

la Tribunalul București. Totodată recurenta face trimitere la Hotărârea nr. 104 din 8 februarie 2006 a Plenului C.S.M. prin care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului organizat în perioada 12 - 21 noiembrie 2005 pentru mai mulți magistrați, judecători și procurori și Hotărârea nr. 323/2005 a C.S.M., s-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 24 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr. 154/2004 a C.S.M., rezultatele concursului pot fi valorificate pentru promovare efectivă, într-o perioadă de șase luni, în cazul vacantării unor posturi la instanțele pentru care magistrații au optat la înscriere, aceeași dispoziție normativă fiind reluată și în art. 18 ind.

1 din noul regulament de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 323/2005, modificat și completat prin Hotărârea nr. 595 din 14 decembrie 2005 și trebuie interpretată corespunzător ipotezei juridice reglementate, în sensul că termenul de șase luni în care rezultatele concursului pot fi valorificate pentru promovare efectivă, se calculează de la data vacantării unor noi posturi după finalizarea concursului, iar nu de la data organizării sau promovării concursului. Prin concluziile scrise recurenta își argumentează cererea de recurs prin existența Deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care intimatul C.S.M. a fost obligat să emită hotărâre de promovare în funcția de judecător la o instanță superioară a unui judecător aflat într-o situație similară.

Prin adoptarea Hotărârii nr. 192/2008 susține recurenta, intimatul i-a încălcat dreptul câștigat de promovare la o instanță superioară, deși anterior, în situații similare, a procedat la admiterea unor astfel de cereri. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul C.S.M. a solicitat menținerea, ca legală, a hotărârii atacată întrucât la data susținerii examenului nu existau dispoziții legale sau regulamentare care să permită valorificarea ulterioară a rezultatelor examenului de promovare într-o funcție de execuție, iar prevalarea de noile dispoziții regulamentare care permiteau posibilitatea valorificării rezultatelor concursului de promovare nu poate justifica admiterea cererii, întrucât s-ar înfrânge principiul „ tempus regit actum " și cel al neretroactivității.

p rin Hotărârea Plenului C. S.M. nr. 460/2005 s-a statuat cu privire la imposibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului avut în vedere, reținându-se incidența dispozițiilor art. 17 alin. (1) raportat la art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 323 din 24 august 2005. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Recurenta P.A.A. judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a participat la concursul de promovare într-o funcție de execuție pentru judecători, sesiunea mai - iunie 2004, optând pentru Tribunalul Gorj, în urmă susținerii examenului, clasificându-se pe locul trei, cu media 9.27, fiind însă declarată „ respins ", întrucât pentru Tribunalul Gorj a fost scos la concurs un singur post de execuție.

La data organizării și susținerii concursului erau aplicabile dispozițiile art. 88 și art. 94 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 281/2003, potrivit cu care, promovarea magistraților se dispunea la propunerea ministrului justiției, de către C.S.M., cu consimțământul acestora și dispozițiile art. 23 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001, potrivit cărora promovarea în funcții de execuție vacante a candidaților reușiți la examen, se face în ordinea mediilor obținute și în limita posturilor anunțate, în condițiile art. 8 din Regulament.

Prin cererea înregistrată sub nr. 850/1154/6487/ST/2008 la C. S.M., Direcția resurse umane și organizare, recurenta, a solicitat promovarea într-o funcție de execuție la Tribunalul Gorj, în situația suplimentării schemei de personal la această instanță, prin valorificarea rezultatului obținut la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor, sesiunea mai-iunie 2004. Prin Hotărârea nr. 192 din 6 martie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea recurentei pentru promovarea în funcția de judecător la Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatelor examenului desfășurat în anul 2004, cu motivarea că o altă soluție ar aduce atingere principiului neretroactivității legii.

Faptul că, în urma modificării succesive a dispozițiilor regulamentare, s-a reintrodus instituția valorificării rezultatelor concursului în termen de 6 luni, pentru promovarea efectivă (art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M. - în vigoare și în prezent), nu o îndreptățește pe recurentă să solicite promovarea în funcții de execuție la instanța ierarhic superioară, indiferent că este vorba despre suplimentarea schemei de personal sau vacantarea unor posturi deja existente, potrivit practicii constante a Plenului C.S.M. în această materie.

Crearea unei vocații permanente de a promova, pe baza cerinței de a obține o anumită medie, prevăzută de o dispoziție legală sau regulamentară în vigoare la un anumit moment dat, nu are legătură cu posibilitatea temporară a valorificării, creată în scopul ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor obținute de către candidații care au optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui nou concurs - și contravine înseși noțiunii de examen sau concurs, instituite pentru promovare în funcții de execuție, în sensul dispozițiilor Legii nr. 92/1992, precum și ale Legii nr. 303/2004, republicate, modificate și completate, și ale regulamentelor aferente.

Examenul din sesiunea iunie 2004 s-a desfășurat sub imperiul regulilor fixate prin Legea nr. 92/1992 republicată și în vigoare la acea dată, precum și ale celor din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001. Între prevederile legale amintite mai înainte nu se regăsește și cea privind posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați. Procedura valorificării ulterioare a rezultatelor obținute a fost introdusă și este strict reglementată prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 194 din 9 martie 2006 (art. 32 alin. (1)). Regulamentul în discuție, temei al cererii recurentei, nu poate fi însă aplicat unei situații de fapt anterioare și reglementate de alte norme legale, pentru că un asemenea demers ar echivala cu o încălcare a regulii cristalizate în adagiul tempus regit actum și, în mod automat, a principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituția României. Totodată, se va înlătura ca neadecvat argumentul existenței unei decizii de speță a Înaltei Curți într-o speță similară, invocat de recurentă pentru a dovedi violarea principiului egalității în drepturi (art. 16 alin. (1) din Constituție) și a dreptului la nediscriminare prevăzut în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).

În opinia Înaltei Curți, trimiterea la Decizia de speță nr. 1785 din 17 mai 2006 nu constituie prin ea însăși o dovadă a nerespectării egalității în drepturi și a nerespectării dreptului protejat de art. 14 din C.E.D.O. În ceea ce privește referirea la o situație similară de valorificare ulterioară a rezultatelor examenului, pentru ocuparea a două posturi de judecător la Tribunalul Gorj, se constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura în care ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluții pronunțate în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Totodată, Curtea constată că trimiterea la o decizie de speță, care produce efecte doar între părțile litigante și care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară constantă, contrară celor susținute de recurentă, nu este argument consistent în sensul violării principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituția României și a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar. Important este să se evite un climat general de incertitudine și nesiguranță, concretizat în divergențe profunde de jurisprudență, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în lipsa unui mecanism care să asigure coerența practicii judiciare (cauza Z. și P.G.

și alții împotriva Franței, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr. 514 din 14 iunie 2006). Or, așa cum s-a menționat mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, jurisprudența ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea rezultatelor examenului de promovare în funcție de execuție se poate face numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susținerii examenului. Încălcarea art. 14 din Convenția europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile și libertățile recunoscute de Convenție, în cauza de față nefiind făcută o astfel de referire.

Așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., principiul constituțional al egalității în drepturi, presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoane aflate în situații distincte. În consecință, pentru considerentele expuse în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 republicată și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat în cauză a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge recursul declarat de P.A.A. împotriva Hotărârii nr. 192 din 6 martie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.