ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 354/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2008 pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție a fost înregistrat recursul formulat de P.A.A., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, județul Gorj, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea
nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 192 din 6 martie 2008, prin care a fost
respinsă cererea recurentei, având ca obiect promovarea în funcția de judecător
la Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatului obținut la examenul de
promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor, sesiunea mai – iunie
2004.
Recurenta critică hotărârea
pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că deși s-a concluzionat că nu este
îndreptățită să solicite promovarea într-o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Gorj, indiferent dacă este vorba de o suplimentare a schemei de personal sau de
vacantarea unor posturi deja existente, potrivit
practicii constante a Plenului
C.S.M.,
aceasta
învederează că o astfel de
susținere vine însă în contradicție
cu practica Plenului C.S.M., care a
pronunțat hotărâri prin care au fost admise cererile de valorificare ulterioară
a
concursurilor privind promovarea efectivă
a mai multor magistrați.
Recurenta
se prevalează de Hotărârea nr. 312 pronunțată de
Colegiul
Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
invocând faptul că prin
această hotărâre s-a reținut, la cererea domnului judecător C.D.A., tratamentul
diferențiat din perspectiva
principiului
egalității și al nediscriminării pentru situația în care s-a solicitat
valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare într-o funcție de
execuție
a acestuia la Tribunalul București și s-a recomandat Consiliului Superior al
Magistraturii valorificarea rezultatului.
u
rmare acestei hotărârii,
Plenul C.S.M. a emis Hotărârea nr. 757 din 8 noiembrie 2007 (anexa nr. 4), prin
care a dispus promovarea domnului judecător C.
D.A.
la Tribunalul București.
Totodată
recurenta face trimitere la
Hotărârea
nr. 104 din 8 februarie 2006 a Plenului C.S.M. prin
care s-a dispus valorificarea rezultatelor concursului organizat în perioada 12
- 21 noiembrie 2005 pentru
mai mulți magistrați, judecători și
procurori și
Hotărârea
nr. 323/2005 a C.S.M., s-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 24 din
Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare
aprobat prin Hotărârea nr. 154/2004 a C.S.M.,
rezultatele
concursului pot fi valorificate pentru promovare efectivă, într-o perioadă de
șase luni, în cazul vacantării unor posturi la instanțele pentru care
magistrații au optat la înscriere, aceeași dispoziție normativă fiind reluată
și în art. 18 ind. 1 din noul regulament de concurs, aprobat prin
Hotărârea nr. 323/2005, modificat și completat
prin Hotărârea nr. 595 din
14 decembrie 2005 și
trebuie interpretată corespunzător ipotezei juridice reglementate,
în
sensul că termenul de șase luni în care rezultatele concursului pot fi
valorificate pentru promovare efectivă, se calculează de la data vacantării
unor noi posturi după finalizarea concursului, iar nu de la data organizării
sau promovării concursului.
Prin concluziile scrise
recurenta își argumentează cererea de recurs prin existența Deciziei nr. 1785
din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care intimatul C.S.M.
a fost obligat să emită hotărâre de promovare în funcția de judecător la o
instanță superioară a unui judecător aflat într-o situație similară.
Prin adoptarea Hotărârii nr.
192/2008 susține recurenta, intimatul i-a încălcat dreptul câștigat de
promovare la o instanță superioară, deși anterior, în situații similare, a
procedat la admiterea unor astfel de cereri.
Prin întâmpinarea formulată în
cauză intimatul C.S.M. a solicitat menținerea, ca legală, a hotărârii atacată
întrucât la data susținerii examenului nu existau dispoziții legale sau
regulamentare care să permită valorificarea ulterioară a rezultatelor
examenului de promovare într-o funcție de execuție, iar prevalarea de noile
dispoziții regulamentare care permiteau posibilitatea valorificării
rezultatelor concursului de promovare nu poate justifica admiterea cererii,
întrucât s-ar înfrânge
principiul „ tempus
regit actum " și cel al neretroactivității.
p
rin Hotărârea Plenului C.
S.M. nr. 460/2005 s-a statuat cu privire la
imposibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor examenului avut în
vedere, reținându-se
incidența dispozițiilor art. 17 alin. (1) raportat
la art. 17 alin. (2) din
Regulamentul
privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 323 din 24 august 2005.
Recursul
este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente.
Recurenta
P.A.A. judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a participat la concursul de
promovare
într-o funcție de execuție pentru judecători, sesiunea mai - iunie 2004, optând
pentru
Tribunalul Gorj, în urmă susținerii
examenului, clasificându-se pe locul trei,
cu media 9.27, fiind însă
declarată „ respins ", întrucât pentru Tribunalul Gorj a fost scos la
concurs un singur post de execuție.
La data
organizării și susținerii concursului erau aplicabile dispozițiile
art. 88
și art. 94 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările aduse prin
Legea nr.
281/2003, potrivit cu care, promovarea magistraților se dispunea la
propunerea ministrului
justiției, de către C.S.M., cu consimțământul acestora și dispozițiile art. 23
din
Regulamentul privind organizarea și
desfășurarea examenului în vederea
promovării într-o funcție de execuție
vacantă sau pe loc, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/ C din
10 decembrie 2001, potrivit cărora promovarea în funcții de execuție vacante a
candidaților reușiți la examen, se face în ordinea mediilor obținute și în
limita posturilor anunțate, în condițiile art. 8 din Regulament.
Prin cererea înregistrată
sub nr. 850/1154/6487/ST/2008 la C.
S.M.,
Direcția resurse umane și organizare, recurenta, a solicitat
promovarea
într-o funcție de execuție la Tribunalul Gorj, în situația suplimentării schemei de personal la această instanță, prin valorificarea
rezultatului obținut la examenul de promovare
efectivă în funcții de execuție
a judecătorilor, sesiunea mai-iunie
2004.
Prin Hotărârea nr. 192 din 6
martie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea recurentei pentru promovarea în
funcția de judecător la Tribunalul Gorj prin valorificarea rezultatelor
examenului desfășurat în anul 2004, cu motivarea că o altă soluție ar aduce
atingere principiului neretroactivității legii.
Faptul
că, în urma modificării succesive a dispozițiilor regulamentare, s-a reintrodus
instituția valorificării rezultatelor concursului în termen de 6 luni,
pentru promovarea
efectivă (art. 30 din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea concursului de
promovare a judecătorilor și
procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M. - în vigoare
și în prezent), nu o
îndreptățește pe
recurentă să solicite promovarea în funcții de execuție la
instanța ierarhic superioară, indiferent că este
vorba despre suplimentarea schemei de
personal
sau vacantarea unor posturi deja existente, potrivit practicii constante a
Plenului
C.S.M. în această materie.
Crearea
unei vocații permanente de a promova, pe
baza cerinței de a obține o anumită medie, prevăzută
de o dispoziție legală sau
regulamentară în
vigoare la un anumit moment dat, nu are legătură cu posibilitatea
temporară a valorificării, creată în scopul
ocupării posturilor vacante la instanțele
superioare, imediat după vacantarea acestora, pe baza rezultatelor
obținute de către
candidații care au
optat pentru promovarea efectivă, fără a fi necesară organizarea unui
nou concurs - și contravine înseși noțiunii de
examen sau concurs, instituite pentru
promovare
în funcții de execuție, în sensul dispozițiilor Legii nr. 92/1992, precum și
ale
Legii nr. 303/2004, republicate,
modificate și completate, și ale regulamentelor aferente.
Examenul din sesiunea iunie
2004 s-a desfășurat sub imperiul regulilor fixate prin Legea nr. 92/1992
republicată și în vigoare la acea dată, precum și ale celor din Regulamentul
aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001.
Între prevederile legale
amintite mai înainte nu se regăsește și cea privind posibilitatea valorificării
ulterioare a rezultatelor obținute de către candidați.
Procedura valorificării
ulterioare a rezultatelor obținute a fost introdusă și este strict reglementată
prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a
judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 194
din 9 martie 2006 (art. 32 alin. (1)).
Regulamentul în discuție,
temei al cererii recurentei, nu poate fi însă aplicat unei situații de fapt
anterioare și reglementate de alte norme legale, pentru că un asemenea demers
ar echivala cu o încălcare a regulii cristalizate în adagiul tempus regit actum
și, în mod automat, a principiului neretroactivității legii civile consacrat de
art. 15 alin. (1) din Constituția României.
Totodată, se va înlătura ca
neadecvat argumentul existenței unei decizii de speță a Înaltei Curți într-o
speță similară, invocat de recurentă pentru a dovedi violarea principiului
egalității în drepturi (art. 16 alin. (1) din Constituție) și a dreptului la
nediscriminare prevăzut în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale (C.E.D.O.).
În opinia Înaltei Curți,
trimiterea la Decizia de speță nr. 1785 din 17 mai 2006 nu constituie prin ea
însăși o dovadă a nerespectării egalității în drepturi și a nerespectării dreptului
protejat de art. 14 din C.E.D.O.
În ceea ce privește
referirea la o situație similară de valorificare ulterioară a rezultatelor
examenului, pentru ocuparea a două posturi de judecător la Tribunalul Gorj, se constată că o practică administrativă nelegală, chiar în măsura în care
ar fi dovedită, nu poate constitui fundament juridic al unei soluții pronunțate
în cadrul controlului judecătoresc de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin.
(7) din Legea nr. 317/2004.
Totodată, Curtea constată că
trimiterea la o decizie de speță, care produce efecte doar între părțile
litigante și care a rămas singulară, fiind urmată de o practică judiciară
constantă, contrară celor susținute de recurentă, nu este argument consistent
în sensul violării principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16
din Constituția României și a dreptului la nediscriminare, prevăzut de art. 14
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, a statuat că divergențele de jurisprudență constituie, prin
natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar.
Important este să se evite
un climat general de incertitudine și nesiguranță, concretizat în divergențe
profunde de jurisprudență, ce persistă în timp, climat care s-ar putea crea în
lipsa unui mecanism care să asigure coerența practicii judiciare (cauza Z. și P.G.
și alții împotriva Franței, nr. 24846/1994, citată în hotărârea din 1 decembrie
2005, pronunțată în cauza P. contra României, publicată în M. Of. nr. 514 din
14 iunie 2006).
Or, așa cum s-a menționat
mai sus, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006 a rămas singulară în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
jurisprudența ulterioară fiind constantă, în sensul că valorificarea
rezultatelor examenului de promovare în funcție de execuție se poate face numai
prin prisma reglementărilor în vigoare la data susținerii examenului.
Încălcarea art. 14 din
Convenția europeană poate fi invocată numai în legătură cu drepturile și
libertățile recunoscute de Convenție, în cauza de față nefiind făcută o astfel
de referire.
Așa cum s-a statuat și în
jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O.,
principiul
constituțional al egalității în
drepturi, presupune identitate de soluții numai
pentru situații
identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor
soluții diferite pentru persoane aflate în
situații distincte.
În
consecință, pentru considerentele expuse în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din
Legea nr. 317/2004 republicată și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul
formulat în cauză a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat
de P.A.A. împotriva Hotărârii nr. 192 din 6 martie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 23 ianuarie 2009.