ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 78/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de competență de la Tribunalul Suceava, reclamantul

L.I.F.A. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea Hotărârii

nr. 69 din 3 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de persoană refugiată și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în primăvara anului 1944 împreună cu familia au fost evacuați din

Rădăuți în Gurahonț, județul Arad, rămânând în refugiu 4 ani și 8 luni.

Reclamantul în susținerea

acțiunii a depus, în copie, înscrisuri.

A mai susținut reclamantul

că evacuarea din localitatea de domiciliu a avut loc ca urmare a unor

evenimente de război și anume intrarea și înaintarea pe teritoriu României a

trupelor sovietice în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui

de-al doilea război mondial.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 163

din 28 iunie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada, prin

probele administrate, că împreună cu familia a fost evacuat din locuința pe

care o deținea, ca urmare a unor persecuții etnice în sensul prevederilor art.

1 din Legea nr. 189/2000.

A mai reținut instanța că

evacuarea reclamantului din localitatea de domiciliu, nu a avut loc ca urmare a

persecuțiilor etnice din partea statului român, ci dimpotrivă statul român a

luat măsuri pentru adăpostirea și asigurarea de locuri de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cauza și sentința

atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victime și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.U.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

De asemenea, evacuarea

locuinței astfel cum este menționată de Legea nr. 323/2004 nu este același

lucru cu rechiziționarea locuinței, ca act de stat, întocmit în împrejurări

excepționale, de obicei pe timp de război.

Recurentul a încercat să-și

dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu acte.

Simpla mutare a recurentului

dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu și mai ales cauzat

de persecuții din motive etnice.

Așa fiind, cum recurentul –

reclamant nu a făcut dovada în nici un fel că ar fi refugiat și că acest lucru

ar fi fost consecința unor persecuții din motive etnice, în mod corect,

instanța de fond, a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

L.I.F.A., împotriva sentinței civile nr. 163 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007.