ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2007

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 22 ianuarie 2007, reclamantul S.P. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, să se dispună anularea Hotărârii nr. 172

din 19 decembrie 2006, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de

prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece în perioada 1941 - 1944 s-a refugiat

din satul Șipotele Sucevei (în prezent pe teritoriul Ucrainei) în localitatea

Izvoarele Sucevei ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate.

Prin sentința nr. 44 din 12

martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului S.P., a anulat Hotărârea

nr. 172 din 19 decembrie 2006, emisă de pârâta C.J.P. Suceava, stabilind că

reclamantul are calitatea de refugiat și de beneficiar al drepturilor prevăzute

de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 01 martie 1944 - 6 martie

1945.

Pentru a se pronunța în

acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamantul s-a refugiat în România datorită persecuțiilor etnice la

care era supusă populația de etnie română. Instanța de Fond a considerat ca

fiind pertinentă susținerea reclamantului, potrivit căreia, la reconstituirea actelor

de stare civilă în anul 1956, părinții acestuia au declarat ca loc de naștere localitatea

Izvoarele Sucevei, de frica represaliilor regimului comunist.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta susține că reclamantul

nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu

dovedește cu acte oficiale refugierea sa și a familiei sale din localitatea

Șipotele Sucevei din fosta U.R.S.S., în România.

De asemenea, se apreciază că

reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, care ar fi determinat

refugierea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

probată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele pentru

aplicarea ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și

cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Totodată, potrivit prevederilor

art. 6

1

din ordonanța menționată, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către

persoanele interesate, cu actele oficiale eliberate, la cerere, de către

organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice

mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, se constată că Instanța

de Fond a reținut în mod corect că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în

anul 1939 în localitatea Șipotele Sucevei (situată în prezent pe teritoriul Ucrainei)

de unde s-a refugiat în luna martie 1944, împreună cu familia, în localitatea

Izvoarele Sucevei.

Nu sunt motive pentru ca reclamantul

să fie înlăturat de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rezultă că sentința atacată

este temeinică și legală, recursul declarat urmând a fi respins, ca nefondat,

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Suceava împotriva sentinței civile nr. 44 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2007.