ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2939/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 ianuarie 2007, reclamantul S.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, să se dispună anularea Hotărârii nr. 172 din 19 decembrie 2006, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că se consideră îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece în perioada 1941 - 1944 s-a refugiat din satul Șipotele Sucevei (în prezent pe teritoriul Ucrainei) în localitatea Izvoarele Sucevei ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate.

Prin sentința nr. 44 din 12 martie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului S.P., a anulat Hotărârea nr. 172 din 19 decembrie 2006, emisă de pârâta C.J.P. Suceava, stabilind că reclamantul are calitatea de refugiat și de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 01 martie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a se pronunța în acest sens Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a refugiat în România datorită persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie română. Instanța de Fond a considerat ca fiind pertinentă susținerea reclamantului, potrivit căreia, la reconstituirea actelor de stare civilă în anul 1956, părinții acestuia au declarat ca loc de naștere localitatea Izvoarele Sucevei, de frica represaliilor regimului comunist.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta susține că reclamantul nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, întrucât nu dovedește cu acte oficiale refugierea sa și a familiei sale din localitatea Șipotele Sucevei din fosta U.R.S.S., în România. De asemenea, se apreciază că reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, care ar fi determinat refugierea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, probată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele pentru aplicarea ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Totodată, potrivit prevederilor art. 6 1 din ordonanța menționată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu actele oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, se constată că Instanța de Fond a reținut în mod corect că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în anul 1939 în localitatea Șipotele Sucevei (situată în prezent pe teritoriul Ucrainei) de unde s-a refugiat în luna martie 1944, împreună cu familia, în localitatea Izvoarele Sucevei. Nu sunt motive pentru ca reclamantul să fie înlăturat de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rezultă că sentința atacată este temeinică și legală, recursul declarat urmând a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava împotriva sentinței civile nr. 44 din 12 martie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.