ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.M. a chemat în judecată C.J.P. Suceava,
solicitând Instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea
Hotărârii nr. 192 din 6 aprilie 2007 și pe cale de consecință să-i recunoască
calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 astfel cum a fost
modificată.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea, susținând că
evacuarea sa și a familiei sale nu ar fi fost urmare persecuției etnice, deși
în perioada martie 1944 - aprilie 1945, a fost evacuat din localitatea Pașcani, județul Iași, pe acest motiv.
Curtea de Apel Suceava, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100
din 25 iunie 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant,
reținând că acesta nu a fost evacuat în perioada martie 1944 - aprilie 1945,
datorită persecuției etnice, din localitatea Pașcani, județul Iași în
localitatea Vârciorova, județul Mehedinți, în sensul prevederilor art. 1 din
Legea nr. 189/2000, nedovedind existența vreunei persecuții etnice cu nici un
mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurentul a susținut în
esență că, Instanța a ignorat probatoriul existent la dosar, îndeosebi declarația
martorei C.D., din care rezultă cu claritate faptul că, el și familia sa au
fost deportați în martie 1944 datorită persecuțiilor practicate de autoritățile
sovietice.
A mai susținut și faptul că
unor concetățeni ai săi, aflați în situații similare, le-au fost admise
cererile și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, conform
dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana cetățean român, care
în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice aflându-se într-una din situațiile strict prevăzute de lege.
Potrivit art. 6 din O.G. nr.
105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea
situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte
oficiale eliberate la cerere de către organele competente, iar în cazul în care
aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Potrivit punctului de vedere
al C.N.P.D.A.S., exprimat prin adresa din 26 august 2004 și reținut de către Instanța
de Fond, situațiile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 189/2000 astfel cum a
fost modificată și completată se vor dovedi cu acte oficiale, respectiv dispoziție
sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități
de jandarmi sau instituțiile care au preluat ordinele acestora, sau cu orice
mijloc de probă prevăzut de lege.
Cum reclamantul a fost
evacuat ca urmare a evenimentelor de război și nu datorită persecuției
etnice,din localitatea Pașcani, județul Iași în localitatea Vârciorova, județul
Mehedinți, în mod corect Instanța de Fond a reținut că acesta nu poate
beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Examinând și din oficiu
hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și
neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat în cauză
urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.M. împotriva sentinței civile nr. 100 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 9 ianuarie 2008.