ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea hotărârii din 8 noiembrie 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada anilor 1944-1945 a fost evacuată cu familia sa din localitatea C., comuna A., județul Suceava în localitatea D., județul Dâmbovița.

A susținut că evacuarea sa împreună cu întreaga familie a avut o conotație de persecuție etnică, deoarece în localitate se cunoștea că mama sa S.M., învățătoare în comună, era de origine germană, numele său anterior căsătoriei fiind acela de W.M., fiica de asemenea unor etnici germani, W. - R. și W. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care certificat de naștere al mamei sale; hotărârea din 8 noiembrie 2007 a C.J.P. Suceava; fișă privind persoanele evacuate, adresa nr. MM/2007 a Primăriei D., județul Dâmbovița, actele de stare civilă și a solicitat proba testimonială, respectiv audierea martorului S.V Ț., beneficiar și el al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 37 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava, judecând cauza în fond după casare, a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 8 noiembrie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.

Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că refugierea, evacuarea reclamantei în aprilie 1944 - 06 martie 1945, din localitatea C. - A., județul Suceava, în localitatea D., județul Dîmbovița, nu a fost ca urmare a persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât aceste refugieri evacuări nu au fost ca urmare a persecuțiilor etnice. Situațiile prevăzute la art. 1 lit. g) din lege, modificată și completată, se vor dovedi cu acte oficiale, dispoziție sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele unități de jandarmi, sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora, sau cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.

Având în vedere că reclamanta nu a dovedit că refugierea, evacuarea sa și a familiei sale din localitatea C. - A., județul Suceava în localitatea D., județul Dîmbovița, a fost ca urmare a persecuției etnice, Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul C.J.P. Suceava, a respins solicitarea reclamantei de a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, având în vedere că aceste evacuări s-au făcut ca urmare a celui de-al II-lea război mondial, motiv pentru care a emis hotărârea din 08 noiembrie 2007. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice. Totodată, potrivit art. 6 din O.G.

nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Intimata-reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori. În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamanta. Or, în cauză a fost depus hotărârea nr. EE/2003 din care rezultă că martorul audiat în cauză beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege. Situația creată pentru reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice. Apărările recurentei-pârâte privind aprecierea motivelor care au determinat refugiul ca fiind „de război” iar nu etnice nu pot fi luate în considerare având în vedere situația specială în care s-a aflat familia reclamantei, respectiv etnia germană a mamei acesteia. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Suceava împotriva sentinței civile nr. 37 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.