ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava

reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava, anularea

hotărârii din 8 noiembrie 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de

persoană refugiată și totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în perioada anilor 1944-1945 a fost evacuată cu familia sa

din localitatea C., comuna A., județul Suceava în localitatea D., județul Dâmbovița.

A susținut că evacuarea sa împreună cu întreaga familie a avut o conotație de persecuție

etnică, deoarece în localitate se cunoștea că mama sa S.M., învățătoare în comună,

era de origine germană, numele său anterior căsătoriei fiind acela de W.M., fiica

de asemenea unor etnici germani, W. - R. și W.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care certificat de naștere

al mamei sale; hotărârea  din 8 noiembrie 2007 a C.J.P. Suceava; fișă privind persoanele

evacuate, adresa nr. MM/2007 a Primăriei D., județul Dâmbovița, actele de stare

civilă și a solicitat proba testimonială, respectiv audierea martorului S.V Ț.,

beneficiar și el al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 37 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava, judecând cauza în fond după

casare, a admis acțiunea, a anulat hotărârea din 8 noiembrie 2007 emisă de pârâtă,

a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada

1 aprilie 1944 - 6 martie 1945 și totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta, C.J.P. Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, având în vedere că refugierea, evacuarea reclamantei în aprilie 1944

- 06 martie 1945, din localitatea C. - A., județul Suceava, în localitatea D., județul

Dîmbovița, nu a fost ca urmare a persecuțiilor etnice, în sensul prevederilor Legii

nr. 189/2000, întrucât aceste refugieri evacuări nu au fost ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Situațiile prevăzute la

art. 1 lit. g) din lege, modificată și completată, se vor dovedi cu acte oficiale,

dispoziție sau ordin de evacuare, întocmite și eliberate de primării, de fostele

unități de jandarmi, sau de instituțiile care au preluat arhivele acestora, sau

cu orice alte mijloace de probă prevăzute de lege.

Având în vedere că reclamanta

nu a dovedit că refugierea, evacuarea sa și a familiei sale din localitatea C. -

A., județul Suceava în localitatea D., județul Dîmbovița, a fost ca urmare a persecuției

etnice, Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 189/2000 din cadrul C.J.P.

Suceava, a respins solicitarea reclamantei de a beneficia de prevederile Legii

nr. 189/2000, având în vedere că aceste evacuări s-au făcut ca urmare a celui de-al

II-lea război mondial, motiv pentru care a emis hotărârea din 08 noiembrie 2007.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, în cauză a fost depus

hotărârea nr. EE/2003 din care rezultă că martorul audiat în cauză beneficiază de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.

Apărările recurentei-pârâte

privind aprecierea motivelor care au determinat refugiul ca fiind „de război” iar

nu etnice nu pot fi luate în considerare având în vedere situația specială în care

s-a aflat familia reclamantei, respectiv etnia germană a mamei acesteia.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Suceava împotriva sentinței civile nr. 37 din 11 februarie 2008 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.