ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii

din 25 mai 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată

și totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

mai 1943 - noiembrie 1944, începând cu data de 1 august 2006.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în perioada mai 1943 - noiembrie 1944 a fost refugiată.

Părinții reclamantei s-au

refugiat din localitatea B. în localitatea R., din motive de persecuție etnică,

în primăvara anului 1943, reclamanta având la acel moment circa o lună.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă

și declarațiile autentificate ale martorilor M.I. și T.M. din care a rezultat că

aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea B. în localitatea R.

Pentru elucidarea stării

de fapt au fost audiați martorii M.I. și T.M.

La dosar au fost depuse

hotărârile nr. A/2003 și B/2003 prin care li se recunoaște celor 2 martori calitatea

de beneficiari al Legii nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 86 din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Cluj, judecând cauza în fond după casare,

a admis acțiunea formulată de reclamanta T.L., a anulat hotărârea din 25 mai 2007

emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de

persoană refugiată, în perioada mai 1943 - noiembrie 1944 și totodată, să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august

2006.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin

probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta, C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

se susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, iar dovezile trebuie să fie foarte clare și să se susțină reciproc,

iar sursele de informare trebuie să indice aceleași date.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care

a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit

să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit

art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și

a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor

abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca

cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație

cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse

hotărârile nr. A/2003 și B/2003 din care rezultă cei doi martori audiați în cauză

sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii,

respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice.

Cum în cauză s-a făcut

dovada că reclamanta avea circa o lună la data refugierii mamei sale în mod corect

instanța de fond a reținut că aceasta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să

se refugieze, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului și este

îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând

o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 86 din 23 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.