ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4292/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la 12 iunie 2007, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21222 din 16 mai 2007 emisă de

pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că pârâta refuză să-i recunoască statutul de persoană

refugiată, deși a făcut dovada că în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 s-a

refugiat împreună cu familia, din localitatea Văleni în localitatea Huedin, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Prin sentința civilă nr. 423/2007,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta

să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 31

decembrie 1941 – 31 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 795 din 28 februarie

2008, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza în fond

după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 420/2008 din 13 mai

2008, prin care a admis acțiunea reclamantei V.E., a anulat Hotărârea nr. 21222

din 16 mai 2007 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i

recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 31 decembrie

1941 – 31 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminator minorilor – refugiați împreună cu părinții sau născuți în

refugiu.

Sentința pronunțată de

Curtea de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta susține că

reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate potrivit

Legii nr. 189/2000 persoanelor refugiate, deoarece nu și-a schimbat domiciliul,

fiind născută în localitatea de refugiu a părinților și nici nu a suferit

persecuții din motive etnice, localitatea de refugiu aflându-se sub autoritatea

statului român.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu mijloacele de probă administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a

ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate

în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, reclamanta a făcut

dovada că, în perioada 31 decembrie 1941 – 31 decembrie 1944 s-a refugiat din

localitatea de domiciliu împreună cu părinții, ca urmare a persecuției etnice

exercitate.

Nu pot fi primite motivele

de recurs invocate, întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că

reclamanta nu s-a născut pe timpul refugiului părinților, ci la 25 aprilie 1934.

Ca urmare, recursul urmează

a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței 420/2008 din 13 mai 2008 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2008.