Decizia nr. 4292/2008 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 423/2007 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la 12 iunie 2007, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21222 din 16 mai 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că pârâta refuză să-i recunoască statutul de persoană refugiată, deși a făcut dovada că în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Văleni în localitatea Huedin, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Prin sentința civilă nr. 423/2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 31 decembrie 1941 – 31 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 795 din 28 februarie 2008, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 420/2008 din 13 mai 2008, prin care a admis acțiunea reclamantei V.E., a anulat Hotărârea nr. 21222 din 16 mai 2007 emisă de pârâta C.J.P.

Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 31 decembrie 1941 – 31 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminator minorilor – refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu. Sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de pârâta C.J.P. Cluj. Recurenta susține că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000 persoanelor refugiate, deoarece nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților și nici nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea de refugiu aflându-se sub autoritatea statului român.

Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu mijloacele de probă administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)). Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În cauză, reclamanta a făcut dovada că, în perioada 31 decembrie 1941 – 31 decembrie 1944 s-a refugiat din localitatea de domiciliu împreună cu părinții, ca urmare a persecuției etnice exercitate. Nu pot fi primite motivele de recurs invocate, întrucât din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamanta nu s-a născut pe timpul refugiului părinților, ci la 25 aprilie 1934. Ca urmare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței 420/2008 din 13 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.