ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2009

Asupra recursului

de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

acțiunii.

Prin cererea formulată pe rolul

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A.N.F.P. a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C. solicitând

constatarea nulității de drept a Ordinului nr. 5710 din 23 noiembrie 2006 și a

tuturor actelor subsecvente.

de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii.

Se arată că

acțiunea a fost formulată în baza prevederilor art. 20 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare și art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

A.N.F.P. consideră

că are legitimare procesuală activă în ceea ce privește eventualele abateri de

la aplicarea legislației privind funcția publică.

Clauza de

mobilitate, pe care în temeiul art. 25 C. muncii, consilierul juridic

contractual o poate negocia, nu este aplicabilă consilierului juridic –

funcționar public.

O.G. nr. 6/2007

reglementează în mod expres drepturile salariale de care beneficiază

funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul

unitar de salarizare.

Funcționarul

public nu are posibilitatea negocierii prestațiilor suplimentare în bani, cum

este clauza de mobilitate.

formulate de pârâtul M.E.C.I.

Prin

întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.

Sporul de

mobilitate nu este aferent doar raportului de muncă existent ca urmare a

contractului individual de muncă.

Raportul de

serviciu al funcționarului public nu limitează și nu interzice ca acesta să

aibă drepturi prevăzute de legislația muncii sau de legea specială.

Dispozițiile

Legii nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare „se

completează cu legislația muncii”, astfel cum a recunoscut și reclamanta.

Statutul

consilierului juridic din învățământ - cercetare prevede dreptul la sporul de

mobilitate, astfel încât Ordinul nr. 5710/2006 nu reprezintă o negociere a unor

pretenții suplimentare de bani, ci este o reflectare a unor drepturi pe care

consilierul juridic le are în temeiul legii speciale –Legea nr. 514/2003, a statutului

și activității specifice.

instanței de fond

Prin sentința

civilă nr. 2579 din 23 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2539/2/2007,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond.

Se arată că

legislația privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nu exclude

ca, în funcție de specificul activității, funcționarii publici să beneficieze

și de alte sporuri și drepturi salariale decât cele prevăzute expres în aceste

acte normative. Potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile acestei

legi se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu

contravin legislației specifice funcției publice.

În condițiile

în care statutul funcției de consilier juridic recunoaște posibilitatea

negocierii acestui drept tuturor consilierilor juridică, nu există nici o

justificare să li se recunoască acest drept consilierilor juridic personal contractual

și dimpotrivă să li se refuze sporul de mobilitate funcționarilor publici.

Faptul că

dispozițiile art. 60 alin. (2) din statutul profesiei de consilier juridic

vorbește de posibilitatea negocierii sporului de mobilitate, nu exclude

acordarea acestuia și funcționarului public, datorită specificului activității.

formulat de reclamanta A.N.F.P.

Motive de recurs întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

6.1. Motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că statutul profesiei de consilier juridic recunoaște

posibilitatea negocierii sporului de mobilitate atât a consilierilor juridic

personal contractual, cât și consilierilor juridici funcționari publici.

Art. 60 alin. (1) din statutul

profesiei de consilier juridic prevede faptul că doar consilierul juridic cu

statut de salariat are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin

negociere.

Art. 60 alin. (2) din statutul

profesiei de consilier juridic acordă posibilitatea negocierii sporului de

mobiliare numai consilierului juridic contractual

În ceea ce privește

drepturile salariale ale consilierului juridic – funcționar public, statutul

profesiei de consilier juridic prevede în mod expres că acestea sunt stabilite

conform legilor speciale pentru cel numit în funcție, respectiv O.G. nr. 6/2007.

Astfel, sporul de mobilitate

nu poate fi acordat funcționarilor publici, atâta timp cât O.G. nr. 6/2007 nu

prevede acest spor ca drept salarial de care să beneficieze funcționarii

publici.

6.2. Motivul prevăzut de art.

304

1

C. proc. civ.

Susținerile instanței de

fond privind acordarea sporului de mobilitate consilierilor juridici cu statut

de funcționari publici din cadrul M.E.C.I. pe considerentul că funcționarii

publici „beneficiază și de sporurile și de alte drepturi salariale prevăzute de

legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară

activitatea” este eronată și nu poate fi luată în considerare la soluționarea

cauzei, întrucât activitatea de reprezentare în justiție este o activitate comună

consilierilor juridici din toate autoritățile /instituțiile publice.

Recurenta invocă și Decizia nr.

78/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia consilierii

juridici cu statut de funcționari publici nu pot negocia clauza de mobilitate în

condițiile prevederilor art. 60 alin. (2) din statutul profesiei de consilier

juridic.

intimatul - pârât M.E.C.I.

Intimatul solicită

respingerea recursului ca nefondat.

7.1. Sporul de mobilitate nu

a fost negociat, ci a fost acordat de angajator, avându-se în vedere

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al

funcționarilor publici, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 514/2003 privind

organizarea și funcționarea profesiei de consilier juridic, precum și

prevederile H.G. nr. 1589/2002.

7.2. Susținerea recurentei

că activitatea de reprezentare în justiție nu există o activitate specifică

este eronată.

7.3. Recursul în interesul

legii depus de recurentă vizează admisiblitatea acordării consilierilor juridic

cu statut de funcționari publici a prestațiilor suplimentare în bani,

reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

7.4. Sporul de mobilitate este

prevăzut de legislația specifică, astfel cum permit dispozițiile art. 44 din O.G.

nr. 6/2007.

II. Considerentele instanței

de recurs

prevăzută numai în Codul Muncii și nu în dreptul comun aplicabil funcționarilor

publici.

Legea nr. 188/1999 și O.G. nr.

6/2007 prevăd în mod expres care sunt drepturile salariale de care beneficiază

funcționarii publici.

Decizia nr. 78/2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secțiile unite a interpretat dispozițiile art. 6

din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportat la dispozițiile

art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31

(fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999, în sensul că

nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici

prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza

de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și art. 26 C. muncii.

Ordinul nr. 5710 din 23 noiembrie 2006 s-a acordat sporul de mobilitate

consilierilor juridici – funcționari publici nu ca urmare a negocierii, însă

funcționarii publici pot beneficia de sporuri salariale numai în condițiile

stabilite prin actele normative de salarizare a funcționarilor publici și

legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară

activitatea.

Legislația specifică

autorității /instituției publice în care își desfășoară activitatea este cea care

se referă strict la drepturile salariale ale funcționarului public.

Funcționarul public nu poate

beneficia de anumite sporuri prevăzute exclusiv pentru salariații cu contract

de muncă și care nu sunt prevăzute în legislația specifică.

Statutul profesiei de

consilier juridic vorbește la art. 60 alin. (1) că, pentru activitatea sa

profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază,

stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat

sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.

fi acordat numai prin lege, conducătorul autorității publice nu ar în

competență dreptul de a acorda anumite sporuri salariale în ipoteza în care

legea nu le prevede.

Acesta este sensul

prevederilor din O.G. nr. 6/2007 care permite acordarea unor sporuri salariale

funcționarilor publici numai dacă legea specifică le prevede.

juridic nu reprezintă dreptul comun în materia salarizării funcționarilor publici,

ci legile speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 și O.G. nr. 6/2007.

În aceste condiții,

prevederile Codului Muncii se aplică numai în cazul în care legislația

specială/specifică nu conține prevederi exprese cu privire la o anumită clauză,

raport juridic etc.

În speță, actele normative

referitoare la salarizarea funcționarilor publici conțin prevederi exprese, de

unde rezultă că nu există nici un motiv pentru a se considera că sporul de

mobilitate poate fi acordat și funcționarilor publici – consilieri juridici.

Dacă s-ar urma raționamentul

contrar ar însemna și că toate drepturile salariale ale consilierului juridic –

funcționar public ar trebui să se aplice și în cazul consilierului juridic

contractual, ceea ce evident, nu este posibil.

întrunite motivele de recurs invocate, urmează ca în temeiul art. 312 din alin.

(1) și alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, să se dispună admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va admite acțiunea și se va

anula Ordinul nr. 5710 din 23 noiembrie 2006, în parte, în cea ce privește

sporul de mobilitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admit recursul declarat de

reclamanta A.N.F.P. împotriva sentinței civile nr. 2579 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ;casează

sentința atacată și pe fond, admite acțiunea, anulează Ordinul nr. 5710 din 23

noiembrie 2006, în parte, în ceea ce privește sporul de mobilitate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 mai 2009.