Decizia nr. 2413/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 2539/2/2007 — recurs

Obiectul acțiunii. Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.N.F.P. a chemat în judecată pe pârâtul M.E.C. solicitând constatarea nulității de drept a Ordinului nr. 5710 din 23 noiembrie 2006 și a tuturor actelor subsecvente.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. Se arată că acțiunea a fost formulată în baza prevederilor art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. A.N.F.P. consideră că are legitimare procesuală activă în ceea ce privește eventualele abateri de la aplicarea legislației privind funcția publică. Clauza de mobilitate, pe care în temeiul art. 25 C. muncii, consilierul juridic contractual o poate negocia, nu este aplicabilă consilierului juridic – funcționar public. O.G. nr. 6/2007 reglementează în mod expres drepturile salariale de care beneficiază funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare. Funcționarul public nu are posibilitatea negocierii prestațiilor suplimentare în bani, cum este clauza de mobilitate.

Apărările formulate de pârâtul M.E.C.I. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. Sporul de mobilitate nu este aferent doar raportului de muncă existent ca urmare a contractului individual de muncă. Raportul de serviciu al funcționarului public nu limitează și nu interzice ca acesta să aibă drepturi prevăzute de legislația muncii sau de legea specială. Dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare „se completează cu legislația muncii”, astfel cum a recunoscut și reclamanta. Statutul consilierului juridic din învățământ - cercetare prevede dreptul la sporul de mobilitate, astfel încât Ordinul nr. 5710/2006 nu reprezintă o negociere a unor pretenții suplimentare de bani, ci este o reflectare a unor drepturi pe care consilierul juridic le are în temeiul legii speciale –Legea nr. 514/2003, a statutului și activității specifice.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2579 din 23 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2539/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Se arată că legislația privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nu exclude ca, în funcție de specificul activității, funcționarii publici să beneficieze și de alte sporuri și drepturi salariale decât cele prevăzute expres în aceste acte normative. Potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. În condițiile în care statutul funcției de consilier juridic recunoaște posibilitatea negocierii acestui drept tuturor consilierilor juridică, nu există nici o justificare să li se recunoască acest drept consilierilor juridic personal contractual și dimpotrivă să li se refuze sporul de mobilitate funcționarilor publici. Faptul că dispozițiile art. 60 alin. (2) din statutul profesiei de consilier juridic vorbește de posibilitatea negocierii sporului de mobilitate, nu exclude acordarea acestuia și funcționarului public, datorită specificului activității.

Recursul formulat de reclamanta A.N.F.P. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., 6.1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că statutul profesiei de consilier juridic recunoaște posibilitatea negocierii sporului de mobilitate atât a consilierilor juridic personal contractual, cât și consilierilor juridici funcționari publici. Art. 60 alin. (1) din statutul profesiei de consilier juridic prevede faptul că doar consilierul juridic cu statut de salariat are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere. Art. 60 alin. (2) din statutul profesiei de consilier juridic acordă posibilitatea negocierii sporului de mobiliare numai consilierului juridic contractual În ceea ce privește drepturile salariale ale consilierului juridic – funcționar public, statutul profesiei de consilier juridic prevede în mod expres că acestea sunt stabilite conform legilor speciale pentru cel numit în funcție, respectiv O.G. nr. 6/2007. Astfel, sporul de mobilitate nu poate fi acordat funcționarilor publici, atâta timp cât O.G. nr. 6/2007 nu prevede acest spor ca drept salarial de care să beneficieze funcționarii publici. 6.2. Motivul prevăzut de art. 304 1 C. proc. civ. Susținerile instanței de fond privind acordarea sporului de mobilitate consilierilor juridici cu statut de funcționari publici din cadrul M.E.C.I. pe considerentul că funcționarii publici „beneficiază și de sporurile și de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea” este eronată și nu poate fi luată în considerare la soluționarea cauzei, întrucât activitatea de reprezentare în justiție este o activitate comună consilierilor juridici din toate autoritățile /instituțiile publice. Recurenta invocă și Decizia nr. 78/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia consilierii juridici cu statut de funcționari publici nu pot negocia clauza de mobilitate în condițiile prevederilor art. 60 alin. (2) din statutul profesiei de consilier juridic.

Întâmpinarea formulată de intimatul - pârât M.E.C.I. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 7.1. Sporul de mobilitate nu a fost negociat, ci a fost acordat de angajator, avându-se în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, dispozițiile art. 16 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și funcționarea profesiei de consilier juridic, precum și prevederile H.G. nr. 1589/2002. 7.2. Susținerea recurentei că activitatea de reprezentare în justiție nu există o activitate specifică este eronată. 7.3. Recursul în interesul legii depus de recurentă vizează admisiblitatea acordării consilierilor juridic cu statut de funcționari publici a prestațiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate. 7.4. Sporul de mobilitate este prevăzut de legislația specifică, astfel cum permit dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 6/2007. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat 2. Clauza de mobilitate este prevăzută numai în Codul Muncii și nu în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici. Legea nr. 188/1999 și O.G. nr. 6/2007 prevăd în mod expres care sunt drepturile salariale de care beneficiază funcționarii publici. Decizia nr. 78/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite a interpretat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportat la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și art. 26 C. muncii. 3. Este adevărat că prin Ordinul nr. 5710 din 23 noiembrie 2006 s-a acordat sporul de mobilitate consilierilor juridici – funcționari publici nu ca urmare a negocierii, însă funcționarii publici pot beneficia de sporuri salariale numai în condițiile stabilite prin actele normative de salarizare a funcționarilor publici și legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Legislația specifică autorității /instituției publice în care își desfășoară activitatea este cea care se referă strict la drepturile salariale ale funcționarului public. Funcționarul public nu poate beneficia de anumite sporuri prevăzute exclusiv pentru salariații cu contract de muncă și care nu sunt prevăzute în legislația specifică. Statutul profesiei de consilier juridic vorbește la art. 60 alin. (1) că, pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. 4. Sporul de mobilitate poate fi acordat numai prin lege, conducătorul autorității publice nu ar în competență dreptul de a acorda anumite sporuri salariale în ipoteza în care legea nu le prevede. Acesta este sensul prevederilor din O.G. nr. 6/2007 care permite acordarea unor sporuri salariale funcționarilor publici numai dacă legea specifică le prevede. 5. Statutul consilierului juridic nu reprezintă dreptul comun în materia salarizării funcționarilor publici, ci legile speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 și O.G. nr. 6/2007. În aceste condiții, prevederile Codului Muncii se aplică numai în cazul în care legislația specială/specifică nu conține prevederi exprese cu privire la o anumită clauză, raport juridic etc. În speță, actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici conțin prevederi exprese, de unde rezultă că nu există nici un motiv pentru a se considera că sporul de mobilitate poate fi acordat și funcționarilor publici – consilieri juridici. Dacă s-ar urma raționamentul contrar ar însemna și că toate drepturile salariale ale consilierului juridic – funcționar public ar trebui să se aplice și în cazul consilierului juridic contractual, ceea ce evident, nu este posibil. 6. Față de acestea, fiind întrunite motivele de recurs invocate, urmează ca în temeiul art. 312 din alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, să se dispună admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. 7. În temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va admite acțiunea și se va anula Ordinul nr. 5710 din 23 noiembrie 2006, în parte, în cea ce privește sporul de mobilitate.