ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1705

din 09 septembrie 2008, a admis acțiunea reclamantului M.I.F. și a obligat

pârâții la plata sporurilor de confidențialitate în procent de 10 % și

mobilitate de 15 % începând cu anul 2004 până la pensionare (01 aprilie 2007),

reactualizate cu indicele de inflație până la data plății.

În considerentele sentinței s-a

reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2004,

sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază,

sporurile, premiile, stimulente și alte drepturi.

Această dispoziție este în

concordanță cu dispozițiile Legii nr. 84/2003 pentru modificarea și completarea

O.G. nr. 119/1999 privind auditul public intern și controlul financiar

preventiv.

În consecință, funcționarul public

are dreptul la sporuri suplimentare corespunzătoare clauzelor de

confidențialitate și mobilitate într-un cuantum corespunzător celui similar

stabilit pentru alți angajați, pentru a se respecta astfel principiul

egalității de șanse și de tratament reglementat de art. 39 alin. (1) lit. d)

din Legea nr. 53/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul P. Orașului Țicleni, criticând-o ca netemeinică și

nelegală.

În motivarea recursului s-a arătat

că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii raportat la starea de fapt

reținută.

În acest sens s-a precizat că

dispozițiile Codului muncii se aplică prioritar raporturilor de muncă

întemeiate pe un contract individual de muncă, în timp ce regimul juridic de

drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități

aflându-ne în prezența unui contract de drept public sau de drept administrativ

în cazul căruia libertatea părților este în cea mai mare parte suplinită de

legiuitor.

S-a arătat că în acest context

sporurile solicitate în cauză sunt prevăzute doar de Codul muncii și nu de

dreptul comun aplicabil funcționarilor publici.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 2335 din 12 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâții C.L. al

Orașului Țicleni, P. Orașului Țicleni și P. Orașului Țicleni, împotriva

sentinței nr. 1705 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul

Gorj, în dosarul nr. 8751/95/2008.

A modificat sentința în sensul că a

respins acțiunea.

În considerente deciziei s-a reținut

că în conformitate cu prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999 R, pentru

activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se

compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul

postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte

drepturi salariale în condițiile legii.

În ceea ce privește adaosul

salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate,

reglementat de art. 25 și 26 C. muncii, s-a precizat că acesta nu este datorat

de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul

normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale

funcționarilor publici.

Reclamantul nu a invocat în

sprijinul acțiunii sale nici un act normativ. privind reglementarea drepturilor

salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general,

reprezentat de dispozițiile art. 25 și 26 C. muncii și aplicabilitatea acestora

în cazul funcționarilor publici.

S-a arătat că pentru a se acorda

sporul de mobilitate și confidențialitate așa cum rezultă din prevederile art. 31

din Legea nr. 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi

acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.

Într-adevăr dispozițiile Legii nr. 188/1999

se completează cu prevederile Într-adevăr, dispozițiile nr. 188/1999 se

completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art. 117 din

legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin

legislației specifice funcției. În ceea ce privește drepturile decurgând din

clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației

funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi,

a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei

reglementări legale.

Legislația prin care în decursul

timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a

stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile

publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu

O.G. nr. 92/2004, O.G. nr. 2/2006, O.G. nr. 6/2007.

Aceste acte normative au prevăzut

toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.

În O.G. nr. 2/2006 a fost inclus

sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al

Guvernului, al Administrației prezidențiale, C.N.S.A.S., M.A.E., Ministerul

Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț

din cadrul M.E.C., Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres

categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.

Același act normativ la care am

făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin

actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în

cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.

Din expunerea efectuată în această

decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul

autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se

acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în

situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres

în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de

personal.

Clauzele de mobilitate și

confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă

determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri

adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act

normativ.

În cazul funcționarului public nu

s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre

actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.

Împotriva Deciziei nr. 2335 din 12

noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova a formulat cerere de revizuire

revizuientul M.I.F., invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) și art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

În esență, revizuientul a arătat că între

hotărârea a cărei revizuire se solicită și sentința nr. 447 din 09 septembrie 2008

a Tribunalului Gorj există cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., în sensul că au fost pronunțate soluții identice în situații

similare la instanța de fond, ulterior modificată fiind doar a sa, fără a se

invoca argumente juridice solide.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., există motiv de revizuire dacă sunt hotărâri potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs M.I.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând, în

esență, că motivul respingerii cererii de revizuire este incorect și fără temei

legal și ca atare, în virtutea legilor aflate în vigoare la data respectivă

este îndreptățit să primească acele sporuri conform actelor anexate la dosar.

A mai menționat că atât sentința nr.

1705 din 9 septembrie 2009 care îl privește cât și sentința civilă nr. 447 din

4 martie 2008 sunt date de același complet de judecată care admite acordarea

sporurilor pentru alți colegi ai săi, dar pentru el respinge cererea de

acordare a acelorași sporuri.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate dosarului în raport cu

criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Craiova, în mod

corect, a respins cererea de revizuire formulată de M.I.F. în temeiul art. 322 pct.

7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct.

5, 7 C. proc. civ., există motive de revizuire dacă sunt hotărâri potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În cauză, recurentul - revizuient a

solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1705 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Gorj rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2335 din 12 noiembrie 2008

a Curții de Apel Craiova prin care a fost respinsă cererea reclamantului de

obligare a C.L. Țicleni și P. Orașului Țicleni la plata drepturilor salariale

reprezentând sporul de confidențialitate și mobilitate în cuantum de 15 %,

respectiv 10 % susținând că este potrivnică sentinței civile nr. 447 din 9

septembrie 2008 a Tribunalului Gorj.

Prin această ultimă hotărâre a fost

admisă acțiunea reclamanților Ș.C., G.D., M.D., P.M.C., T.S., M.C.M., G.E.D., P.I.,

P.M., D.G. și S.G. și a obligat C.L. al comunei Țicleni și P. orașului Țicleni

la plata sporului de confidențialitate și mobilitate.

După cum rezultă din cele mai sus

prezentate, hotărârile invocate vizează persoane diferite neregăsindu-se

situația prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în mod corect prima instanță

a reținut că nu poate fi examinat atâta timp cât recurentul nu a indicat

înscrisurile pe care le consideră ca fiind noi și ar intra sub incidența

textului de lege invocat.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.I.F.

împotriva sentinței nr. 4602 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.