ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4751 din 8

aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată în fond

după casarea dispusă prin decizia nr. 747 din 7 februarie 2002 a Curții Supreme

de Justiție, secția comercială, pentru necompetență, a fost admisă în parte

acțiunea A.P.A.P.S. precum și cererea reconvențională a pârâtei SC S. SA și în

contradictoriu cu SC F.B. SA Urlați s-a dispus rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1070 din 7 iulie 1997 încheiat între reclamantă

și SC S. SA, cu consecința repunerii părților în situația anterioară în sensul

că pârâta a fost obligată să restituie reclamantei cele 148.892 acțiuni

nominative ale SC F.B. SA Urlați, ceea ce reprezintă 40% din capitalul social

al acestei societăți.

Totodată pârâta a fost obligată la plata

către reclamantă a sumei cu 941.823.437 lei (Rol) reprezentând dobânzi, plus

5.067.370.350 lei (Rol) reprezentând penalități de întârziere, fiindu-i

respinsă reclamantei cererea privind obligarea pârâtei și la plata avansului de

930.575.500 lei (Rol).

Prin aceeași sentință a fost respinsă

cererea pârâtei SC S. SA pentru restituirea avansului reactualizat și s-a

disjuns cererea reclamantei prin care solicitase obligarea pârâtei SC F.B. SA

Urlați la restituirea sumelor acordate în valoare de 558.345.000 lei (Rol) în

cadrul procesului de privatizare, această societate aflându-se în procedura

insolvenței.

Apelul declarat de pârâta SC S. SA

București împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

comercială nr. 206 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

În esență, instanța de apel a reținut că

pârâta nu a finalizat demersul său, făcut anterior promovării acțiunii de către

reclamantă, pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare așa încât

acțiunea reclamantei a fost corect admisă, fiind dovedit că deși reclamanta a

predat pachetul de acțiuni pârâtei, aceasta nu și-a respectat obligația

achitării la termen a ratelor din prețul stabilit.

De asemenea, instanța de apel a reținut

că deși O.G. 25/2002 și O.G. 40/2003 s-au adoptat pe parcursul soluționării

cauzei, normele acestora se aplică și contractelor în curs de derulare, conform

art. 2 din O.G. 25/2002, așa încât pârâta nu este îndreptățită la restituirea

avansului fiind sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale

prin reținerea avansului de către A.V.A.S. potrivit acestor norme speciale în

materie.

Deși apelanta a criticat cuantumul

dobânzilor și penalităților acordate reclamantei, instanța de apel a reținut,

în temeiul expertizei efectuate în această fază procesuală, că sumele datorate

de pârâtă cu acest titlu sunt mai mari decât cele acordate la fond, dar cum A.V.A.S.

nu a formulat apel, în propria cale de atac a pârâtei s-a reținut că nu i se

poate face o situație mai grea.

Nemulțumită de această decizie pârâta SC

S. SA București a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică încălcarea dispozițiilor

art. 969 C. civ. de către instanța de apel și greșita aplicare în speță a

dispozițiilor O.G. 40/2003, act normativ ce nu poate retroactiva și care s-a

adoptat pe parcursul soluționării cauzei.

De asemenea, instanța de apel a ignorat

adresa ei din 19 iulie 1999 prin care a solicitat reclamantei rezoluțiunea

convențională a contractului, acordând eronat penalități și dobânzi până la 24

ianuarie 2003 și nu până în 1999.

În final, recurenta critică greșita

aplicare a dispozițiilor O.G. 25/2002 și sancționarea sa cu nerestituirea

avansului plătit, deși s-a dispus repunerea părților în situația anterioară,

iar ea a fost obligată să restituie acțiunile.

Cât privește cuantumul dobânzilor și

penalităților acordate, recurenta apreciază că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea 469/2002 potrivit cărora cuantumul

penalităților nu pot depăși cuantumul debitului, dispoziții de ordin general,

aplicabile și A.V.A.S.-ului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata

reclamantă A.V.A.S., fostă A.P.A.P.S., a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Intimata pârâtă SC F.B. SA Urlați față de

care, la fond, s-a și disjuns acțiunea reclamantei, nu s-a prezentat la nici un

termen de judecată, ea fiind citată prin lichidatorul său judiciar SC C.E. SRL

Ploiești.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Litigiul dintre părți a fost înregistrat

la 9 februarie 2000 pe rolul Curții de Apel București, instanță a cărei

necompetență în soluționarea în fond a cauzei a fost stabilită prin decizia nr.

747 din 7 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, când

s-a dispus reluarea judecății în fața Tribunalului București.

Pe parcursul soluționării litigiului s-au

adoptat O.G. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor

asumate prin contractele de privatizare, aprobată prin Legea 506/2002.

Potrivit art. 2 din O.G. 25/2002 normele

sale se aplică și contractelor aflate în derulare, noțiune în sfera căreia sunt

cuprinse, potrivit art. 3 lit. c) inclusiv acele contracte care până la

apariția ordonanței confereau Autorității anumite drepturi, inclusiv dreptul de

a pretinde cumpărătorilor aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin

contract.

Totodată, potrivit art. 21 alin. (1

2

)

din O.G. 25/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. 40/2003

normele sale se aplicau și proceselor în curs de judecată având ca obiect

desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a

ordonanței.

În consecință, critica recurentei privind

greșita aplicare în speță a dispozițiilor stipulate în O.G. 25/2002 și O.G.

40/2003 sunt nefondate, aceste acte normative cuprinzând norme speciale,

derogatorii de la dreptul comun, aplicabile executării contractelor de

privatizare.

În atare situație recurenta critică

neîntemeiat nerestituirea avansului din preț achitat de ea, deoarece, potrivit

art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, Autoritatea era îndreptățită să rețină

de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului,

reprezentând, după caz, avans, rate sau dobânzi.

Cât privește rezoluțiunea contractului

criticile recurentei sunt nefondate deoarece, potrivit art. 1021 teza a II-a C.

civ., rezoluțiunea nu poate fi cerută de partea care nu și-a îndeplinit obligațiile

contractuale, caz în speță.

Adresa recurentei din 19 iulie 1999 (fila

36 dosar fond) prin care solicită rezilierea unilaterală a contractului, nu a

produs efecte juridice deoarece părțile nu au stipulat în contractul lor o

asemenea posibilitate a denunțării unilaterale, ci numai prin acordul lor.

Neîntemeiată este și critica privind

cuantumul dobânzilor și penalităților acordate intimatei-reclamante deoarece,

potrivit art. 21 alin. (1

1

) lit. a) din O.G. nr. 25/2002, astfel cum

a fost modificată prin O.G. 40/2003, acestea se percep până la data

desființării contractului.

De asemenea, recurenta nu poate invoca

încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea

469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale,

deoarece dispozițiile acestei legi nu se aplică și contractelor de privatizare,

exceptate expres prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din lege, ele rămânând

supuse normelor speciale emise în acest sens.

În consecință, recursul pârâtei este

nefondat urmând a fi respins iar decizia din apel menținută ca legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

S. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 25 aprilie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.