ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2335/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4751 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, dată în fond după casarea dispusă prin decizia nr. 747 din 7 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, pentru necompetență, a fost admisă în parte acțiunea A.P.A.P.S. precum și cererea reconvențională a pârâtei SC S. SA și în contradictoriu cu SC F.B. SA Urlați s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1070 din 7 iulie 1997 încheiat între reclamantă și SC S. SA, cu consecința repunerii părților în situația anterioară în sensul că pârâta a fost obligată să restituie reclamantei cele 148.892 acțiuni nominative ale SC F.B.

SA Urlați, ceea ce reprezintă 40% din capitalul social al acestei societăți. Totodată pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei cu 941.823.437 lei (Rol) reprezentând dobânzi, plus 5.067.370.350 lei (Rol) reprezentând penalități de întârziere, fiindu-i respinsă reclamantei cererea privind obligarea pârâtei și la plata avansului de 930.575.500 lei (Rol). Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea pârâtei SC S. SA pentru restituirea avansului reactualizat și s-a disjuns cererea reclamantei prin care solicitase obligarea pârâtei SC F.B. SA Urlați la restituirea sumelor acordate în valoare de 558.345.000 lei (Rol) în cadrul procesului de privatizare, această societate aflându-se în procedura insolvenței.

Apelul declarat de pârâta SC S. SA București împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 206 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. În esență, instanța de apel a reținut că pârâta nu a finalizat demersul său, făcut anterior promovării acțiunii de către reclamantă, pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare așa încât acțiunea reclamantei a fost corect admisă, fiind dovedit că deși reclamanta a predat pachetul de acțiuni pârâtei, aceasta nu și-a respectat obligația achitării la termen a ratelor din prețul stabilit. De asemenea, instanța de apel a reținut că deși O.G. 25/2002 și O.G. 40/2003 s-au adoptat pe parcursul soluționării cauzei, normele acestora se aplică și contractelor în curs de derulare, conform art. 2 din O.G.

25/2002, așa încât pârâta nu este îndreptățită la restituirea avansului fiind sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale prin reținerea avansului de către A.V.A.S. potrivit acestor norme speciale în materie. Deși apelanta a criticat cuantumul dobânzilor și penalităților acordate reclamantei, instanța de apel a reținut, în temeiul expertizei efectuate în această fază procesuală, că sumele datorate de pârâtă cu acest titlu sunt mai mari decât cele acordate la fond, dar cum A.V.A.S. nu a formulat apel, în propria cale de atac a pârâtei s-a reținut că nu i se poate face o situație mai grea. Nemulțumită de această decizie pârâta SC S. SA București a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ. de către instanța de apel și greșita aplicare în speță a dispozițiilor O.G. 40/2003, act normativ ce nu poate retroactiva și care s-a adoptat pe parcursul soluționării cauzei. De asemenea, instanța de apel a ignorat adresa ei din 19 iulie 1999 prin care a solicitat reclamantei rezoluțiunea convențională a contractului, acordând eronat penalități și dobânzi până la 24 ianuarie 2003 și nu până în 1999. În final, recurenta critică greșita aplicare a dispozițiilor O.G. 25/2002 și sancționarea sa cu nerestituirea avansului plătit, deși s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, iar ea a fost obligată să restituie acțiunile.

Cât privește cuantumul dobânzilor și penalităților acordate, recurenta apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea 469/2002 potrivit cărora cuantumul penalităților nu pot depăși cuantumul debitului, dispoziții de ordin general, aplicabile și A.V.A.S.-ului. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă A.V.A.S., fostă A.P.A.P.S., a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata pârâtă SC F.B. SA Urlați față de care, la fond, s-a și disjuns acțiunea reclamantei, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, ea fiind citată prin lichidatorul său judiciar SC C.E. SRL Ploiești.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Litigiul dintre părți a fost înregistrat la 9 februarie 2000 pe rolul Curții de Apel București, instanță a cărei necompetență în soluționarea în fond a cauzei a fost stabilită prin decizia nr. 747 din 7 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, când s-a dispus reluarea judecății în fața Tribunalului București. Pe parcursul soluționării litigiului s-au adoptat O.G. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, aprobată prin Legea 506/2002. Potrivit art. 2 din O.G. 25/2002 normele sale se aplică și contractelor aflate în derulare, noțiune în sfera căreia sunt cuprinse, potrivit art. 3 lit. c) inclusiv acele contracte care până la apariția ordonanței confereau Autorității anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin contract.

Totodată, potrivit art. 21 alin. (1 2 ) din O.G. 25/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. 40/2003 normele sale se aplicau și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a ordonanței. În consecință, critica recurentei privind greșita aplicare în speță a dispozițiilor stipulate în O.G. 25/2002 și O.G. 40/2003 sunt nefondate, aceste acte normative cuprinzând norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, aplicabile executării contractelor de privatizare. În atare situație recurenta critică neîntemeiat nerestituirea avansului din preț achitat de ea, deoarece, potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, Autoritatea era îndreptățită să rețină de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate sau dobânzi.

Cât privește rezoluțiunea contractului criticile recurentei sunt nefondate deoarece, potrivit art. 1021 teza a II-a C. civ., rezoluțiunea nu poate fi cerută de partea care nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, caz în speță. Adresa recurentei din 19 iulie 1999 (fila 36 dosar fond) prin care solicită rezilierea unilaterală a contractului, nu a produs efecte juridice deoarece părțile nu au stipulat în contractul lor o asemenea posibilitate a denunțării unilaterale, ci numai prin acordul lor. Neîntemeiată este și critica privind cuantumul dobânzilor și penalităților acordate intimatei-reclamante deoarece, potrivit art. 21 alin. (1 1 ) lit. a) din O.G. nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată prin O.G.

40/2003, acestea se percep până la data desființării contractului. De asemenea, recurenta nu poate invoca încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, deoarece dispozițiile acestei legi nu se aplică și contractelor de privatizare, exceptate expres prin dispozițiile art. 1 alin. (2) din lege, ele rămânând supuse normelor speciale emise în acest sens. În consecință, recursul pârâtei este nefondat urmând a fi respins iar decizia din apel menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.