ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4241/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 30 iunie 2008, reclamanții P.A.,

D.A., R.A., S.I., N.E., S.E., P.D., S.C., B.S., N.V., N.M., B.D., M.T., U., P.E.,

I.A., T.G., N.A., C.C., P.G., R.N. au solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Ministerul Finanțelor

Publice, C.N.C.D.:

- obligarea pârâtului de rândul 1 să

calculeze și să plătească despăgubiri egale cu drepturile reprezentând sporul

de confidențialitate de 15 %, începând cu data de 01 iulie 2005 și până în

prezent, sume actualizate potrivit ratei inflației, cu dobânda legală, de la

data nașterii dreptului și până la plata efectivă;

- efectuarea mențiunilor corespunzătoare în

carnetele de muncă;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.

În motivarea acțiunii lor, reclamanții au

învederat instanței că sunt funcționari publici în cadrul pârâtului de rândul

1, iar potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, „Funcționarii publici

beneficiază de prime și alte drepturi salariate, în condițiile legii”, iar

potrivit art. 15 din O.G. nr. 6/2007, „(1) Sporul de confidențialitate se

acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de

până la 15 % din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul

A.P.C.N.S.A.S., Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării

Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul

Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ. (2) Categoriile

de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și

Condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul

administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în

cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat”.

În raport cu aceste texte de lege,

reclamanții, ca funcționari publici în cadrul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești, sunt tratați inegal din punct de vedere al

salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, astfel că,

pentru asigurarea egalității de tratament în materia salarizării, se impune

acordarea drepturilor solicitate.

În ceea ce îi privește, din natura

obligațiilor de serviciu pe care le au reiese că au obligația contractuală de a

administra „informații confidențiale, secrete de serviciu sau chiar informații

clasificate”.

În data de 11 septembrie 2008, în cauză au

formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții C.C.F., G.C.,

F.M., P.R., P.L., C.M., M.M., C.F., D.C.A., D.D.Șt., D.I., S.P., G.E., T.O.A.,

U.F., V.P., M.L., T.V., G.N., C.C., N.F., C.F., P.I., G.E., L.M., R.I.C., D.I.V.,

R.M.S., B.G., C.V., V.C., M.S.E., C.A.M., V.R., N.G.M., M.N., B.C., B.A., D.Șt.,

C.C., E.G., I.G., P.I., T.F., B.E., J.A.G., având același pretenții ca și

reclamanții din cererea introductivă de instanță.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul

cauzei în data de 1 octombrie 2008, pârâtul Ministerul Justiției a învederat

instanței, pe de o parte, că în data 2 iulie 2008 a fost emis Ordinul nr. 1834

privind acordarea sporului de confidențialitate pentru funcționarii publici și

personalul contractual din aparatul propriu al Ministerului Justiției, și de la

acest moment reclamanții fiind beneficiari ai sporului solicitat.

Pe de altă parte, cu privire la perioada

anterioară emiterii acestui ordin, a arătat că nu există temei legal pentru

acordarea lui. In raport cu pretinsa discriminare, temei al cererii reclamanților,

a invocat Dispoziția nr. 818/2008 a Curții Constituționale, care nu permite

instanței de judecată să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu

putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu

norme create pe cale judiciară.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 315 din 28 ianuarie 2009, a

respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice

și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților precum și pe cea a

intervenienților.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut următoarele:

Referitor la calitatea procesuală a

Ministerului Finanțelor Publice a reținut că raportul juridic de drept public

ce fundamentează capătul de cerere formulat în contradictoriu cu acest pârât și

anume alocarea fondurilor necesare plății, formulat de reclamanți și

intervenienți pe cale oblică, în numele debitorului M.J.L.C., este stabilit

între acesta din urmă și M.F.R.

Pe fond, cererea introductivă și cererile de

intervenție au fost respinse neîntemeiate având în vedere că pentru

funcționarii publici din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești până la data de 2 iulie 2008 nu s-a stabilit îndrituirea și

condițiile pentru a beneficia de sporul prevăzut de art. 15 alin. (2) din O.G. nr.

6/2007, așa cum condiționează dispozițiile alin. (2) ale art. 15 din O.G. nr. 6/2007.

De altfel, pretențiile reclamanților se

fundamentează pe înlăturarea discriminării pe care o creează o astfel de

reglementare la nivelul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în

raport cu alte instituții în care exercitarea atribuțiilor presupune accesul la

informații confidențiale și/ sau clasificate.

Or, o atare abordare nu este permisă de

principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. l alin. (4) din

Constituția României, nefiind în căderea sa stabilirea politicilor de

salarizare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs

reclamații P.A., D.A., N.M.A., N.E., S.I., R.A., S.C., I.A., M.T., U.N., B.D.,

N.V., P.E., P.D., B.S., Ș.E. și R.N., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut, în esență, că cel

puțin în raport cu dispozițiile O.G. nr. 19/2006 rezultă în mod clar voința

legiuitorului de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor

categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și

manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006,

adică celor din sistemul A.N.O.P.S.N.

Însăși O.G.

nr. 37/2000 pentru prevenirea

și sancționarea tuturor formelor de discriminare, a mai arătat recurenta,

prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până

la 15 % personalului din aparatul C.C.D., tocmai în ideea unui tratament

echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul

instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.

Obligația de a respecta secretul

informațiilor obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor specifice funcțiilor

deținute a fost instituită în mod expres prin art. 44 din Hotărârea nr. 387/2005

pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanțelor

judecătorești potrivit cărora „personalul auxiliar de specialitate și din

departamentul economic financiar și administrativ, este obligat să respecte

secretul cu privire la informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor

lor, care nu sunt destinate publicității”, neîndeplinirea acestei obligații constituind

abatere disciplinară.

Funcționarii publici din aparatul propriu al

C.S.M. beneficiază de sporul de confidențialitate în baza prevederilor art. 62 alin.

(4), fiind salarizați la nivelul funcționarilor publici din Parlament.

Funcționarii din Ministerul Justiției au

atribuții de serviciu similare cu cele ale funcționarilor publici din D.E.A.S.A.P.I.

din cadrul C.S.M.

Ca atare, având în vedere art. 14 din C.E.D.O.

care interzice discriminarea, precum și art. 16 din Constituția României și

funcționarii publici din cadrul Ministerului Justiției trebuie să beneficieze

de sporul de confidențialitate de 15 %.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamanții și intervenienții sunt sau au

fost în perioada de referință funcționari publici în cadrul ministerului pârât

de rândul 1, după cum reiese din copiile carnetelor de muncă depuse de aceștia

la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, „Funcționarii

publici beneficiază de prime și alte drepturi salariate, în condițiile lege”.

Mai departe, actul normativ care, începând cu

anul 2007 reglementează salarizarea funcționarilor publici, respectiv O.G. nr. 6/2007,

prevede în art. 15, „(1) Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor

publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15 % din

salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul A.P.C.N.S.A.S.,

Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor

subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei

și Comerțului, Consiliului Legislativ”.

(2) Categoriile de funcționari publici,

cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se

stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al

ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal

prevăzute în bugetul aprobat”.

Or, în cazul funcționarilor publici din

cadrul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești nu s-a stabilit, până

în data de 2 iulie 2008, îndrituirea și condițiile pentru a beneficia de un

atare spor, la care face referire textul art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007.

De altminteri, pretențiile reclamanților se

fundamentează nu atât pe existența unui atare temei, cât pe înlăturarea

discriminării pe care o creează o astfel de nereglementare la nivelul

Ministerului Justiției, în raport cu alte instituții în care exercitarea

atribuțiilor presupune, de asemenea, accesul la informații confidențiale și/sau

clasificate.

O atare abordare a instanței de judecată nu

este însă permisă de principiul separației puterilor în stat, consacrat de art.

l alin. (4) din Constituția României, nefiind în căderea sa stabilirea

politicilor de salarizare.

Curtea Constituțională prin decizia nr. 838/2009

a statuat că pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se acorde

drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege presupune depășirea

puterii judecătorești.

Totodată, Curtea Constituțională, prin

deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008 s-a pronunțat asupra

excepțiilor de neconstituționalitate referitoare la unele dispoziții din O.G. nr.

137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

respectiv art. l, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (l), constatând că aceste

dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde

înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze

aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt

discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu

prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la

adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

În considerarea celor mai sus arătate, se

apreciază că cererile reclamanților, respectiv ale intervenienților, nu au fundament

legal, iar cel invocat relativ la înlăturarea discriminării, constituie o

trimitere la atribuțiile puterii legiuitoare ceea ce reglementările

constituționale nu permit.

Așa fiind, se constată că prima instanță a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A., D.A., N.M.A.,

N.E., S.I., R.A., S.C., I.A., M.T., U.N., B.D., N.V., P.E., P.D., B.S., Ș.E. și

R.N. împotriva sentinței civile nr. 315 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

octombrie 2009.