ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5513/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, înregistrată la 7 noiembrie 2008, reclamanții A.M., A.T., B.N., B.M.,

B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N., F.M., F.V., G.C.,

G.V., I.D., I.I.R., I.I., L.S., L.L., L.E., M.M., M.A., M.E., O.C., P.M.S., P.A.,

P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ș.A., Ș.M., S.T., S.A., T.V., T.F.D. în contradictoriu

cu pârâtul Departamentul pentru Relația cu Parlamentul, au solicitat ca, prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata drepturilor bănești

reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, actualizate

cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, respectiv de la data de 1

ianuarie 2004 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În

motivarea cererii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Departamentului

pentru Relația cu Parlamentul, iar potrivit art. 31 alin. (1) lit. c) și lit.

d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată,

" pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu

compus din: a)- salariul de bază; b)- sporul pentru vechime în muncă; c)- suplimentul

postului; d)- suplimentul corespunzător treptei de salarizare", până la republicarea,

în anul 2007, a Legii nr. 188/1999, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul

postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29, alin. (1)

lit, c) și lit. d), din lege.

Cu

toate acestea, începând cu 01 ianuarie 2004 și până în prezent, nu au beneficiat

de aceste drepturi bănești întrucât, prin alte acte normative, plata acestor drepturi,

recunoscute de o lege organică, Legea nr. 188/1999, a fost suspendată, până la data

de 01 ianuarie 2007, când dispozițiile cuprinse în textul art. 29, alin. (1),

lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999: au reintrat în vigoare, potrivit

art. XIII din Legea nr. 251/2006.

Astfel,

plata acestor sporuri a fost suspendată începând cu anul 2005, potrivit art. 44

din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi

ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări

prin Legea nr. 76/2005, și, ulterior, prin art. 48 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea

drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul

2006.

Cu

toate acestea, începând cu data de 01 ianuarie 2007, deși nu mai există nici un

temei legal pentru ca acestea să nu le fie acordate, până la această dată, reclamanții

nu au beneficiat de aceste drepturi.

Întrucât

norma de drept invocată mai sus nu este nici la această dată abrogată, neplata de

către autoritatea administrației publice centrale a drepturilor consacrate prin

lege nu are suport legal.

Suspendarea

plății drepturilor nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai

imposibilitatea realizării acestuia, în intervalul de timp pentru care a fost suspendat.

Ca

atare, suspendarea acordării acestor suplimente nu se poate transforma într-o măsură

cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.

Pe

cale de consecință, prevederile art. 29, devenit după republicarea legii art. 31,

alin. (1), lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999, prin care s-a acordat dreptul

la plata acestor drepturi bănești, au fost în ființă, pe întreaga perioadă cuprinsă

între anii 2004-2007, iar actele normative mai sus enumerate nu pot înlătura existența

dreptului, ci determină doar amânarea exercitării acestuia.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 669 din 18 februarie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că, pentru a fi posibilă

calcularea celor două suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor

publici, este necesară existența unor dispoziții legale în aplicarea art. 29

alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine legiuitorului.

Or,

până în prezent, nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente

la salariul de bază ,iar sumele cu această destinație nu au fost prevăzute în Legile

bugetare pe anii 2007-2008 și nici în proiectul legii bugetare pe anul 2009.

Împotriva

susmenționatei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții A.M.,

A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D., C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N.,

F.M., F.V., G.C., G.V., Ionescu Diana, I.I.R., I.I., L.S., L.L., L.E., M.M., M.A.,

M.E., O.C., P.M.S., P.A., P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ș.A., Ș.M., S.T., S.A., T.V.,

T.F.D., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii,

astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin

motivele de recurs, recurenții au susținut, în esență că, în mod greșit, instanța

de fond le-a respins acțiunea, în condițiile în care au calitatea de funcționari

publici în cadrul autorității pârâte, sunt îndreptățiți la plata sporurilor solicitate

în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată,

iar dispozițiile care prevedeau că aceste drepturi au fost suspendate nu pot atrage

anularea respectivelor drepturi, îngrădire care ar contraveni prevederilor art.

53 din Constituția României și principiului încrederii în statul de drept, care

implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent

cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și de prevederile

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările

ulterioare, republicată în M. Of. nr. 365/29.05.2007, pentru activitatea desfășurată,

funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul

pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei

de salarizare. Același articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcționarilor

publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului

unitar de salarizare pentru funcționarii publici.

Prin

O.G. nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și

a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii

privind sistemul unitar de salarizare, s-a prevăzut, în art. 3, că gestiunea sistemului

de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal

de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi

aprobate potrivit legii.

În

raport cu aceste dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea

unitară a funcționarilor publici, instanța de fond a reținut, în mod justificat,

că nu există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului

și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Pentru

a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici

este necesară, așa cum a și reținut instanța de fond, fie adoptarea unui act normativ

cu forță juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea

prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată.

În

condițiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două

suplimente la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune

că acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității, ori a instituției

publice angajatoare –în speță Guvernul României – Departamentul pentru Relația cu

Parlamentul – la plata unor sume imposibil de calculat și, în consecință, pronunțarea

unei hotărâri nesusceptibile de executare.

În

raport cu cele expuse mai sus și în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanții A.M., A.T., B.N., B.M., B.P., C.R.I., C.C., C.D.,

C.C.A., D.D., D.L., D.D.A., D.D.N., F.M., F.V., G.C., G.V.,I.D., I.I.R., I.I., L.S.,

L.L., L.E., M.M., M.A., M.E., O.C., P.M.S., P.A., P.O., P.A.M., R.D., R.A.M., Ș.A.,

Ș.M., S.T., S.A., T.V., T.F.D. împotriva sentinței civile nr. 669 din 18 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.