ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5327/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 40 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 3009/102/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții I.A., ș.a., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București și a obligat pârâta la plata către reclamanți a următoarelor drepturi salariale: - spor de confidențialitate de 15% la salariul de bază conform art. 31 și art. 45 din Legea nr. 188/1999; - spor de stabilitate și fidelitate, diferențiat în funcție de vechime de până la 20% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999; - spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 15% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999; - spor de condiții novice sau periculoase în cuantum de 10% la salariul de bază, conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999 și art. 2 și art. 8 din H.G.

nr. 281/1993; - spor de condiții vătămătoare de 10% la salariul de bază, începând cu data de 20 ianuarie 2006, dată de la care a fost prevăzut acest spor pentru funcționarii publici de art. 16 din O.G. nr. 2/2006; - spor de calculator de 10% la salariul de bază conform art. 31 coroborat cu art. 3 lit. c), d), e) din Legea nr. 188/1999 și art. 2 și art. 8 din H.G: nr. 281/1993, toate aceste sporuri actualizate în raport cu rata inflației până la plata efectivă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca sporurile de confidențialitate, de stabilitate și de fidelitate care se acordă în funcție de vechime, sunt prevăzute de art. 31 și art. 45 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și au fost suspendate în perioada 2004-2006 prin O.G.

nr. 92/2004 privind reglementările drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005. Dispozițiile de suspendare sunt nelegale întrucât s-au prevăzut într-o lege ordinară care nu poate suspenda prevederi dintr-o lege organică cum este Legea nr. 188/1999. Cum în prezent suspendarea nu mai operează, drepturile devin actuale, pârâta fiind obligată să le acorde și pentru perioada de suspendare. Cu privire la sporul pentru condiții deosebite de muncă (spor pentru confidențialitate neuropsihică și stres, spor condiții nocive sau periculoase, spor de condiții vătămătoare - radiații, antenă, spor de calculator), reclamanții au făcut dovada că lucrează în condiții vătămătoare, așa încât, drepturile se circumscriu dreptului comun prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, unde se arată că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Împotriva sentinței a formulat recurs Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București. Prin Decizia nr. 1172 din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis recursul declarat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a modificat, în tot, sentința atacată, în sensul că a respins cererea formulată de reclamanți. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele.

Sporul de confidențialitate poate fi acordat funcționarilor publici din cadrul instituțiilor și autorităților publice expres și limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de confidențialitate) pot fi acordate funcționarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

S-a mai reținut că, categoria funcției publice din care fac parte reclamanții nu este îndreptățită la sporul de confidențialitate solicitat, întrucât nu există niciun text de lege care să prevadă acordarea acestui spor, iar dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor și acestei categorii, atunci prevedea în mod expres într-unui din textele de lege menționate, acordarea acestui spor și acestora. Adoptarea acestei soluții cu privire la categoria funcționarilor publici din care fac parte reclamanții, nu creează premisele unei discriminări, în raport de celelalte categorii, întrucât principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii obiective și raționale.

Aceeași motivare a reținut-o instanța și în privința sporului de stabilitate. Chiar dacă prin legislații specifice unor autorității sau instituții publice, funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acestora beneficiază de acest spor, instituția pârâtă nu beneficiază de o asemenea legislație. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, reclamanții I.A., ș.a., invocând în drept incidența prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 22 martie 2010, instanță care, raportată la temeiul de drept invocat, prin decizia nr. 593/R din 6 mai 2010 a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În opinia titularilor cererii de revizuire sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la tripla identitate de obiect, cauză și părți, întrucât există două hotărâri definitive potrivnice, respectiv decizia nr. 475/R/2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, prin care s-au acordat sporurile de confidențialitate, fidelitate și suprasolicitare neuropsihică și stres și decizia nr. 1172 din 26 noiembrie 2009, pronunțată de aceeași instanță, prin care s-a respins cererea de acordare a acestor sporuri, litigiile având aceleași părți. Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a celor date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în cazurile expres și limitativ stabilite de art. 322 C. proc. civ. și în condițiile prevăzute de art. 323, art. 324 din același cod. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. In sensul dispozițiilor legale incidente în materie, admisibilitatea revizuirii se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă; această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat ca temei legal al prezentei cereri, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri. Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri și imposibilitatea executării, iar pentru a se reține incidența lui este necesar să existe hotărâri potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, adică să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat. În speță, această cerință nu este îndeplinită. Semnatarii cererii de revizuire tind de fapt la o rejudecare a recursului pentru faptul că nu sunt mulțumiți de soluția adoptată și de modul în care instanța de judecată a apreciat cu privire la probele din dosar și la modul de interpretare a prevederilor legale incidente în materie.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de I.A., ș.a., prin reprezentant legal Sindicatul Liber din D.G.M.P.S. Mureș împotriva deciziei nr. 1172/R din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.