ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.01.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției:

- anularea Ordinului Ministrului Justiției (O.M.J.) nr. 4181/C/16.10.2020 prin care i s-au stabilit, în mod greșit, drepturile salariale aferente funcției de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor definitiv,

- obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare și stabilirea drepturilor salariale, ținând seama de indemnizația unui judecător definitiv prevăzută în Anexa V, Cap. I lit. A) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice,

- obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale dintre veniturile efectiv încasate și cele rezultate urmare a recalculării indemnizației brute începând cu data de 10.09.2020, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce urmează a fi efectuate în prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 1031 din 29 iunie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Dispune anularea O.M.J. nr. 4181/C/16.10.2020.

Obligă pârâtul să emită un nou ordin de salarizare, ținând cont de indemnizația unui judecător definitiv.

Obligă pârâtul la plata diferențelor salariale dintre veniturile efectiv încasate și cele rezultate ca urmare a recalculării indemnizației brute începând cu data de 10.09.2020, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată."

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a încălcat prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și nu a analizat legalitatea ordinului contestat prin prisma temeiurilor invocate în preambulul său și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia.

În primul rând, recurentul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că în privința modului de contestare a stabilirii drepturilor salariale de către personalul din sistemul justiției, art. 7 din Cap. VII, Secțiunea 1 al Anexei V din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o procedură specială derogatorie atât de la dispozițiile de drept comun din materia dreptului muncii, cât și de la cele din materia contenciosului administrativ. Astfel, obiectul plângerii formulate potrivit art. 7 alin. (2) din Cap. VII, Secțiunea 1 al Anexei V din Legea-cadru nr. 153/2017 îl constituie hotărârea prin care a fost soluționată contestația împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, însă reclamanta nu a învestit instanța de contencios administrativ cu verificarea legalității hotărârii prin care s-a soluționat contestația împotriva modului de stabilire a drepturilor sale salariale, ci cu anularea O.M.J. nr. 4181/C/16.10.2020 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

Pe fondul acțiunii deduse judecății, recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 "(1) Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată."

Așadar, drepturile salariale au fost stabilite la nivelul de salarizare pentru funcția similară, conform dispozițiilor legale mai-sus invocate, ținându-se cont de evoluția legislativă în domeniul salarizării personalului bugetar.

În acest sens, s-a arătat că începând cu data de 1 ianuarie 2010, drepturile salariale ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor au fost calculate, în temeiul Legii - cadru nr. 330/2009, precum și al O.U.G. nr. 1/2010, după cum urmează:

- la indemnizația de încadrare brută lunară stabilită potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31 decembrie 2009, respectiv O.U.G. nr. 27/2006 (valoarea de referință sectorială x coeficientul de multiplicare) s-au adăugat sporurile și majorările prevăzute în nota la Anexa VI/1 la Legea - cadru nr. 330/2009, rezultând astfel o nouă indemnizație de încadrare brută lunară, prin includerea acestor sporuri, majorări și adaosuri;

- la noua indemnizație de încadrare brută lunară s-au adăugat sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, prevăzut în cuprinsul Anexei VI la lege și sporurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. b) din Anexa VI într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizație de încadrare brută lunară și cu celelalte sporuri acordate să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate de 15%, calculate la indemnizația de încadrare brută lunară.

Prin Legea nr. 118/2010, cuantumul drepturilor salariale, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 și ale O.U.G. nr. 1/2010, s-a diminuat cu 25%, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi.

În temeiul Legii nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a acordat o majorare cu 15% a cuantumului salariilor, sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, astfel cum au fost acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010 (drepturile salariale stabilite în temeiul Legii - cadru nr. 330/2009 și al O.U.G. nr. 1/2010, astfel cum au fost diminuate prin Legea nr. 118/2010). Ulterior, în temeiul O.U.G. nr. 19/2012, drepturile salariale au fost majorate cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, iar prin Legea nr. 293/2015, drepturile salariale au fost majorate cu 10%, începând cu 1 decembrie 2015.

În conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, s-au menținut în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor. În temeiul alin. (3) lit. a) al aceluiași articol, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor s-au majorat cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, iar în situația în care indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite potrivit Legii - cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, s-au acordat cele stabilite pentru anul 2022, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (6).

Având în vedere că indemnizația de încadrare majorată cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, pentru funcția similară de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, gradația 0 și o vechime în funcție de la 0 la 3 ani, nu depășește indemnizația de încadrare stabilită de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, pentru această funcție, începând cu data de 1 ianuarie 2018, s-au stabilit indemnizația de încadrare, precum și sporurile din luna decembrie 2017, majorate cu 25%.

Aceasta deoarece, în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, câtă vreme nu se ajunge la nivelul de salarizare prevăzut pentru anul 2022, drepturile salariale se stabilesc prin raportare la nivelul de salarizare pentru funcții similare, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Începând cu data de 1 ianuarie 2019, în temeiul prevederilor art. 34 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, indemnizațiile de încadrare s-au majorat cu 1/4 din diferența dintre indemnizațiile de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cele din luna decembrie 2018, sporurile fiind menținute la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. Începând cu luna ianuarie 2020, astfel cum s-a dispus prin art. 45 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, indemnizațiile de încadrare s-au majorat cu 1/3 dintre indemnizațiile de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cele din luna decembrie 2019.

În ceea ce privește sporurile, art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 14/2018 a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2020, Art. l. pct. 12 în sensul că începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul acestora a fost menținut la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2019.

Ținând cont în perioada de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, câtă vreme indemnizațiile din noua lege nu se acordă, raportarea se face la nivelul de salarizare pentru funcția similară, rezultă că la determinarea funcției similare trebuie avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006, întrucât aceste prevederi, fără să fie direct aplicabile la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, au stat la baza modului de calcul al drepturilor salariale pentru persoane cu funcții similare - și anume personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției cu 1- 3 ani vechime.

Astfel, drepturile salariale au fost corect stabilite prin ordinul contestat, în sensul că raportarea s-a făcut la indemnizația de încadrare prevăzută de lege pentru anul 2022 pentru un judecător stagiar, respectiv de 8149 RON, ținând seama de faptul că în cazul reclamantei nu era îndeplinită condiția minimă de vechime de peste 3 ani.

Conform dispozițiilor pct. 4 al Notei la Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, după validarea examenului de capacitate, personalului de specialitate juridică asimilat i se aplică coeficienții prevăzuți la lit. B) pct. 10 și 11, în funcție de vechime. Totodată, potrivit pct. 2 al Notei la la Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, "2. Prin "vechime", în sensul lit. A), pct. 28-31 și lit. B), pct. 10-12 din prezenta anexă, se înțelege vechimea în magistratură prevăzută la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată."

La pct. 10 sunt prevăzuți coeficienții aplicabili personalului definitiv cu peste 3 ani vechime, stabiliți prin trimitere la lit. A) nr. crt. 13, 19, 24, 28 din Anexă, respectiv coeficienții prevăzuți pentru procurorii de la PÎCCJ, judecătorii și procurorii de la curți de apel, tribunale și judecătorii, precum și parchetele de pe lângă aceste instanțe:19,000, 17,000, 15,000, 13,500.

În schimb, la lit. B) pct. 11 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 este prevăzut un singur coeficient aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu vechime cuprinsă între 1 și 3 ani, și anume coeficientul de multiplicare 9.00 prevăzut la lit. A) nr. crt. 29 din Anexă pentru judecători și procurorii cu vechime cuprinsă între 2 și 3 ani.

Reclamanta se găsește în ipoteza prevăzută la lit. B) pct. 11 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, aplicabilă conform pct. 4 al Notei la Anexa O.U.G. nr. 27/2006 după validarea examenului de capacitate personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu 1-3 ani vechime.

Astfel, având în vedere că nu împlinise 3 ani vechime în magistratură, indemnizația de încadrare a fost calculată în mod corect pe baza coeficientului 9,000, corespunzătoare unui judecător/procuror stagiar cu 2-3 ani vechime, iar comparația cu indemnizația de încadrare prevăzută de lege pentru anul 2022 (realizată în vederea acordării majorării salariale de la data de 1 ianuarie 2019 și ulterior 2020), raportat tot la un judecător stagiar - la care trimitea expres la lit. B) pct. 11 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, iar nu la unul definitiv (în cazul căruia indemnizația se stabilește prin luarea în considerare a coeficientului 13,500 conform O.U.G. nr. 27/2006).

A mai menționat recurentul că la data când reclamanta va împlini o vechime în magistratură de 3 ani urmează a se proceda la stabilirea drepturilor corespunzătoare acestei vechimi. Ținând cont că reclamanta a fost numită la data de 06.08.2018, iar anterior nu a avut vechime în muncă și în magistratură, rezultă că la data de 06.08.2021, când reclamanta va împlini o vechime în funcție, și implicit în magistratură, de 3 ani, drepturile salariale urmează a-i fi stabilite prin raportare la nivelul de salarizare pentru funcția similară, respectiv cea de judecător definitiv.

Totodată, acesta a fost modul de calcul aplicat în anul 2019 personalului care ocupă funcții similare din cadrul Ministerului Justiției - respectiv personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor definitiv, după validarea examenului de capacitate, cu o vechime în magistratură de până la 3 ani.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Răspunzând excepției inadmisibilității acțiunii, intimata a arătat că a formulat contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, însă până la acest moment recurentul nu i-a comunicat o hotărâre care să conțină soluția adoptată, ci doar adresa nr. x/2020 în cuprinsul căreia se detaliază modul de calcul al drepturilor salariale. De asemenea, intimata a solicitat a se reține incidența în cauză a statuărilor din decizia Î.C.C.J. - Completul pentru soluționarea recursului în interesului legii nr. 22/2020.

Pe fondul recursului, s-a apreciat că acesta este nefondat, sentința recurată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, inclusiv art. 8 și art. 11 din Anexa V din Legea nr. 153/2017.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, se observă faptul că recurentul-pârât a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziții. Instanța de recurs se află, astfel, în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinței recurate din această perspectivă, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de prima instanță și simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Drept urmare, întrucât argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretări a dispozițiilor legale incidente, aceasta urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica recurentului-pârât vizând inadmisibilitatea acțiunii, Înalta Curte reține că elementul central ce trebuie avut în vedere în interpretarea prevederilor art. 7 alin. (1)-(2) din Capitolul VIII din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017 și art. 37 din Legea nr. 153/2017 este faptul că formularea unei contestații, precum cea reglementată de prevederile alin. (1) al textului de lege menționat, declanșează controlul de legalitate în contencios administrativ reglementat de prevederile alin. (2) al aceluiași art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea nr. 153/2017.

Or, în cauza de față, procedura prealabilă (în sensul indicat mai sus) a fost urmată de intimata-reclamantă A., ce a formulat contestație împotriva O.M.J. nr. 4181/C/16.10.2020, înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. x/10.11.2020. Ca răspuns la această contestație, intimatul-pârât a emis adresa nr. x/2020, prin care a prezentat un istoric al actelor normative incidente în materia salarizării relevante cauzei și concluzia potrivit căreia drepturile salariale indicate în O.M.J. nr. 4181/C/16.10.2020 au fost stabilite în mod corect.

În contextul parcurgerii procedurii prealabile, constatarea inadmisibilității acțiunii pentru lipsa unei cereri exprese a reclamantei de anulare a acestei adrese de răspuns ar reprezenta o măsură excesiv de formală, câtă vreme motivele de nelegalitate exprimate în cerere sunt incidente atât în privința ordinului atacat, cât și în privința adresei de răspuns, iar actul vătămător al drepturilor și intereselor reclamantei este ordinul de stabilire a încadrării salariale.

Astfel, indiferent dacă adresa nr. x/2020 prezintă sau nu caracteristicile formale ale unei hotărâri emise conform art. 7 alin. (1)-(2) din Capitolul VIII din Anexa nr. V din Legea nr. 153/2017, aspectul ce atrage admisibilitatea unui demers judiciar precum cel pendinte este cel al parcurgerii procedurii prealabile reglementate de prevederile legale menționate, acesta fiind scopul legii.

În privința modului de soluționare a fondului acțiunii deduse judecății, se constată că recurentul a invocat greșita aplicare a dispozițiilor legale din materia salarizării (anexa la O.U.G. nr. 27/2006, art. 38 alin. (2) lit. a), art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017), astfel încât, având în vedere obiectul acțiunii, soluția primei instanțe și criticile din recurs, chestiunea în litigiu se referă la identificarea corectă a termenului de comparație în raport de care se aplică majorarea anuală prevăzută de Legea nr. 153/2017.

Aplicând procedeul reconstrucției salariale, pentru determinarea cuantumului corect al indemnizației cuvenite reclamantei prezintă relevanță următoarele aspecte: - de la 1 iulie 2017, s-au păstrat salariile/indemnizațiile din iunie 2017; - la 1 ianuarie 2018 s-a aplicat majorarea de 25% (bază și sporuri); - în perioada 2019 - 2022, indemnizația de încadrare se majorează anual cu un sfert din diferența dintre indemnizația prevăzută în lege pentru 2022 și cea de la 31 decembrie 2018; - în același interval sporurile acordate și aflate în afara bazei sunt înghețate, având același cuantum de la 31 decembrie 2018.

Concret, reclamanta A. a fost numită, începând cu data de 6.08.2018, în funcția de personal de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor, stagiar, în cadrul Ministerului Justiției. Conform pct. 4 al Notei la Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, personalului amintit i se aplică coeficienții prevăzuți la lit. B) pct. 10 și 11, în funcție de vechime, iar indemnizația de încadrare stabilită prin raportare la un coeficient 9,00 și sporurile aferente au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru funcția similară pentru luna decembrie 2017, prin raportare la gradația 0 și vechimea în funcție de la 0 la 3 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (4) din legea 153/2017 "În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018". Totodată, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018 stabilește că " prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018.

Astfel, în anul 2019, majorarea prevăzută de dispozițiile anterior menționate s-a calculat raportat la valoarea de 8149 RON - indemnizație prevăzută de lege pentru anul 2022, pentru personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor stagiar și la valoarea de 7354 RON - indemnizație corespunzătoare lunii decembrie 2018 (8149-7354=795, 795:4=199, 7354+199=7553, indemnizație de încadrare brută în 2019).

Pentru perioada ianuarie- septembrie 2020, majorarea de încă 25% s-a raportat la aceleași valori (8149-7354=795 - în perioada ianuarie- septembrie 2020, 795:4=199, 7354+199=7553, 7553+199=7752).

Prin ordinul nr. 4181/C/16.10.2020 contestat de reclamantă, s-a dispus numirea acesteia în funcția de personal de specialitate juridică asimilată judecătorilor și procurorilor, definitiv, însă la calculul indemnizației pârâtul Ministerul Justiției s-a raportat eronat la salariul unui judecător stagiar.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că la acel moment pârâtul nu mai putea aplica prevederile Notei la O.UG. nr. 27/2006, ci trebuia să aplice valorea prevăzută în Anexa V cap. I, lit. A), nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 pentru un judecător definitiv cu grad de judecătorie cu vechime 0-3 ani, acesta fiind termenul de comparație.

Prin urmare, indemnizația cuvenită reclamantei începând cu data de 10.09.2020 trebuia să fie stabilită prin raportare la cea prevăzută pentru anul 2022 de legea-cadru pentru funcția de personal de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor, definitiv, respectiv 9814 RON și nu 8149 RON, așa cum rezultă din anexa la răspunsul la contestația formulată, iar instanța de fond a obligat în mod corect ministerul pârât la emiterea unui nou ordin de salarizare, ținând cont de indemnizația unui judecător definitiv.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nefiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a normelor de drept material, în conformitate cu dispozițiile art. 496 din același cod Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1031 din 29 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.