ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2013

Prin încheierea de ședință din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. 1941/32/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul B.G., privind Decizia civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2007 pronunțată în același dosar; a fost disjunsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de același petent privind Decizia civilă nr. 576 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, cauza fiind trimisă spre soluționare completului 8; a fost scoasă de pe rol cererea de îndreptare eroare materială a aceluiași petent privind Decizia civilă nr. 351 din 15 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6246/2005 și trimisă spre competentă soluționare acestei instanțe.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul B.G., arătând că solicită îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul Deciziei civile nr. 78 din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. 1941/32/2006, întrucât apărătorul ce a asigurat asistența juridică gratuită a petentului a refuzat să comunice cu acesta referitor la chestiunea dedusă judecății în acel dosar, a refuzat să completeze cererea formulată de acesta, sens în care se impune rejudecarea cauzei. Recurentul mai arată că încheierea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, nu a remediat erorile strecurate în Decizia civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2007, prin care, în mod greșit, în loc de 50 RON cheltuieli de judecată, s-a acordat suma de 500 RON.

Deși recursul a vizat întreaga încheiere de ședință din 14 mai 2012, din motivarea acestuia rezultă că, în realitate, recurentul-reclamant critică doar soluția de respingere, ca nefondată, a cererii de îndreptare a erorii materiale a Deciziei nr. 78 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, sens în care Înalta Curte va analiza calea de atac doar sub acest aspect. Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod “sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac. O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, prin Decizia nr. 78 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău a fost soluționat recursul declarat de pârâta P.N.

împotriva Deciziei civile nr. 351 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu reclamanții B.G. și B.E., fiind, deci, o decizie irevocabilă, dată de o instanță de recurs. Prin încheierea recurată în prezenta cauză s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul B.G. privind decizia mai sus-menționată. Potrivit art. 281 3 alin. (1) C. proc. civ., “încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281 1 precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 282, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea“. Față de dispozițiile legale anterior citate, rezultă că recursul declarat împotriva unei încheieri de îndreptare a erorii materiale vizând o hotărâre irevocabilă, este inadmisibil, sens în care prezenta cale de atac va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.G. împotriva încheierii de ședință din 14 mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2013. Procesat de GGC - DG