ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2619/2013

Prin încheierea de

ședință din 14 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în

Dosarul nr. 1941/32/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare

eroare materială formulată de petentul B.G., privind Decizia civilă nr. 78 din

24 ianuarie 2007 pronunțată în același dosar; a fost disjunsă cererea de

îndreptare eroare materială formulată de același petent privind Decizia civilă

nr. 576 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, cauza fiind trimisă spre

soluționare completului 8; a fost scoasă de pe rol cererea de îndreptare eroare

materială a aceluiași petent privind Decizia civilă nr. 351 din 15 septembrie

2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6246/2005 și trimisă spre

competentă soluționare acestei instanțe.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs petentul B.G., arătând că solicită îndreptarea

erorilor materiale din cuprinsul Deciziei civile nr. 78 din 24 ianuarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr.

1941/32/2006, întrucât apărătorul ce a asigurat asistența juridică gratuită a

petentului a refuzat să comunice cu acesta referitor la chestiunea dedusă

judecății în acel dosar, a refuzat să completeze cererea formulată de acesta,

sens în care se impune rejudecarea cauzei.

Recurentul mai arată

că încheierea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 281

alin. (1) C. proc. civ., respectiv, nu a remediat erorile strecurate în Decizia

civilă nr. 78 din 24 ianuarie 2007, prin care, în mod greșit, în loc de 50 RON

cheltuieli de judecată, s-a acordat suma de 500 RON.

Deși recursul a vizat

întreaga încheiere de ședință din 14 mai 2012, din motivarea acestuia rezultă

că, în realitate, recurentul-reclamant critică doar soluția de respingere, ca

nefondată, a cererii de îndreptare a erorii materiale a Deciziei nr. 78 din 24

ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău, sens în care Înalta Curte va analiza

calea de atac doar sub acest aspect.

Examinând recursul în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul

său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Căile de atac

reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se

poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești

și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o

garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe

interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod

nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin

intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se

exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. “hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe

jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4

din același cod “sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă

prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai

hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute

de lege.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie

derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un

asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu

se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, prin

Decizia nr. 78 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Bacău a fost soluționat

recursul declarat de pârâta P.N. împotriva Deciziei civile nr. 351 din 15

septembrie 2006 a Tribunalului Bacău, în contradictoriu cu reclamanții B.G. și

B.E., fiind, deci, o decizie irevocabilă, dată de o instanță de recurs.

Prin încheierea

recurată în prezenta cauză s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii

materiale formulată de petentul B.G. privind decizia mai sus-menționată.

Potrivit art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., “încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art.

281

1

precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 282, sunt supuse

acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după

caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori

completarea“.

Față de dispozițiile

legale anterior citate, rezultă că recursul declarat împotriva unei încheieri

de îndreptare a erorii materiale vizând o hotărâre irevocabilă, este

inadmisibil, sens în care prezenta cale de atac va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de B.G. împotriva încheierii de ședință din 14

mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2013.

Procesat de GGC - DG