ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2006 reclamanta SC I.E. SRL Bacău în calitate de lichidator judiciar al SC D. SRL Onești, în faliment, cheamă în judecată pe pârâta SC M.I.G. SA Dărmănești solicitând instanței să constate nulitatea absolută a procesului verbal de compensare încheiat între SC D. SRL și pârâtă pentru suma de 108.392.322 lei și să oblige pe pârâtă la plata sumei menționate către SC D. SRL. Prin sentința civilă nr. 734 din 17 iulie 2006 Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, admite capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de compensare întocmit între SC D. SRL și pârâtă pentru suma de 108.392.322 lei și, în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, modificată, suspendă capătul de cerere privind pretențiile.

Prin sentința civilă nr. 1002 din 13 octombrie 2008 Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, admite cererea reclamantei de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 734 din 17 iulie 2006, de mai sus, și dispune să se insereze în dispozitivul acesteia „repunerea părților în situația anterioară încheierii procesului verbal de compensare și obligă pârâta la plata sumei de 10.839,23 lei care este trecut” și înlătură din cuprinsul dispozitivului sentinței menționate „în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, modificată și republicată, suspendă capătul de cerere privind pretențiile”, care în mod eronat a fost consemnat, apreciind, în acest sens, că eroarea materială ce se cere a fi îndreptată se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 281 și urm. C. proc.

civ. Prin decizia nr. 81 din 3 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, admite apelul pârâtei împotriva sentinței de mai sus pe care o schimbă în tot în sensul că respinge cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată, reținând că în cauză nu au incidență prevederile art. 281 C. proc. civ., cum eronat a stabilit prima instanță, întrucât cererea reclamantei nu a avut în vedere erori materiale la care se referă dispoziția de lege menționată, ci vizează schimbarea esențială a hotărârii nr. 734 din 17 iulie 2006 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, rămasă irevocabilă în urma rejudecării recursului, modificările solicitate de reclamantă pe calea cererii de îndreptare eroare materială neputând fi încadrate nici în dispozițiile art. 2811 – art. 2812 C. proc.

civ., iar instanța de fond nepunând în discuție o precizare a temeiul juridic al cererii. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. admiterea acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului intimatei ca nefondat, susținând că în mod eronat instanța de apel a reținut că cererea sa de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței nr. 734 din 17 iulie 2006 nu s-ar încadra în dispozițiile art. 281, art. 2811 și urm. C. proc. civ., deși pârâta intimată nu s-a aflat în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 42 din această lege, în sentința a cărei îndreptare a cerut strecurându-se o eroare evidentă, materială când s-a reținut în dispozitiv că pârâta s-ar fi aflat în procedura de reorganizare.

Recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prin aprecierea eronată că cererea de îndreptare viza, de fapt, schimbarea esențială a unei hotărâri rămase irevocabile în urma rejudecării recursului, deși prin decizia nr. 499 din 13 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat perimat recursul recurentei pârâte și nu a rejudecat fondul, iar cererea recurentei reclamante de îndreptare eroare materială a sentinței nr. 734 din 17 iulie 2006 a fost formulată la 30 august 2006 când nu fusese exercitată nicio cale de atac împotriva acestei sentințe, apelul fiind înregistrat abia la 4 septembrie 2006. Pentru o judecată coerentă și corectă recurenta solicită aplicarea dispozițiile art. 3041 C. proc.

civ., respectiv reexaminarea cauzei sub toate aspectele. Prin întâmpinare depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat. Examinând recursul recurentei reclamante prin prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică. Se constată, în acest sens, că în mod judicios instanța de apel a reținut că solicitarea de îndreptare eroare materială a sentinței civile nr. 734 din 17 iulie 2006, întemeiată de reclamanta recurentă pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., nu vizează o eroare materială privind numele, calitatea și susținerile părților, sau cele de calcul, ori o altă eroare materială din sentința menționată, suspendarea capătului de cerere privind pretențiile în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995 fiind – de fapt – o eroare de judecată care ar fi putut fi îndreptată prin promovarea căii de atac a apelului la care, însă, reclamanta recurentă nu a recurs.

Judicios a reținut instanța de apel și că prima instanță a extins temeiul juridic al cererii de îndreptare eroare materială la dispozițiile art. 2811 – art. 2812 C. proc. civ. fără a fi pus în discuția părților o precizare a temeiului juridic al cererii, astfel că și din această perspectivă soluția instanței de control judiciar este legală, criticile avansate de recurentă urmând a fi respinse.

Mai mult, se constată că cererea de îndreptare eroare materială a sentinței nr. 734 din 17 iulie 2006, comunicată reclamantei recurente la 1 august 2006, a fost înregistrată la 30 august 2006, după ce pârâta intimată înregistrase – la 9 august 2006 – declarația de apel împotriva aceleiași sentințe (dosarul nr. 1113/32/2006 Curtea de Apel Bacău), astfel că și criticile formulate de recurentă sub acest aspect sunt nefondate, fiind fără relevanță referirea eronată a instanței de apel la soluția pronunțată de instanța de recurs, câtă vreme în mod corect s-a reținut că, la data pronunțării de către instanța de fond a sentinței de îndreptare eroare materială, 13 octombrie 2008, sentința a cărei îndreptare s-a dispus rămăsese deja irevocabilă prin decizia nr. 499 din 13 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Cum decizia recurată a fost pronunțată în soluționarea apelului, dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. invocate de recurentă nu sunt incidente. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei reclamante împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SRL prin lichidator SC I.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 81/2009 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.