ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2006 reclamanta SC I.E. SRL

Bacău în calitate de lichidator judiciar al SC D. SRL Onești, în faliment,

cheamă în judecată pe pârâta SC M.I.G. SA Dărmănești solicitând instanței să

constate nulitatea absolută a procesului verbal de compensare încheiat între SC

D. SRL și pârâtă pentru suma de 108.392.322 lei și să oblige pe pârâtă la plata

sumei menționate către SC D. SRL.

Prin sentința civilă nr. 734 din 17 iulie

2006 Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, respinge

excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, admite capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a procesului verbal de compensare

întocmit între SC D. SRL și pârâtă pentru suma de 108.392.322 lei și, în

temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, modificată, suspendă capătul de cerere

privind pretențiile.

Prin sentința civilă nr. 1002 din 13 octombrie

2008 Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, admite

cererea reclamantei de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul

sentinței civile nr. 734 din 17 iulie 2006, de mai sus, și dispune să se

insereze în dispozitivul acesteia „repunerea părților în situația anterioară

încheierii procesului verbal de compensare și obligă pârâta la plata sumei de

10.839,23 lei care este trecut” și înlătură din cuprinsul dispozitivului

sentinței menționate „în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, modificată și

republicată, suspendă capătul de cerere privind pretențiile”, care în mod

eronat a fost consemnat, apreciind, în acest sens, că eroarea materială ce se

cere a fi îndreptată se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 281 și

urm. C. proc. civ.

Prin decizia nr. 81 din 3 decembrie 2009

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

admite apelul pârâtei împotriva sentinței de mai sus pe care o schimbă în tot

în sensul că respinge cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată,

reținând că în cauză nu au incidență prevederile art. 281 C. proc. civ., cum

eronat a stabilit prima instanță, întrucât cererea reclamantei nu a avut în

vedere erori materiale la care se referă dispoziția de lege menționată, ci

vizează schimbarea esențială a hotărârii nr. 734 din 17 iulie 2006 a

Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ, rămasă

irevocabilă în urma rejudecării recursului, modificările solicitate de

reclamantă pe calea cererii de îndreptare eroare materială neputând fi

încadrate nici în dispozițiile art. 2811 – art. 2812 C. proc. civ., iar

instanța de fond nepunând în discuție o precizare a temeiul juridic al cererii.

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. admiterea

acestuia și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului

intimatei ca nefondat, susținând că în mod eronat instanța de apel a reținut că

cererea sa de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței nr.

734 din 17 iulie 2006 nu s-ar încadra în dispozițiile art. 281, art. 2811 și

urm. C. proc. civ., deși pârâta intimată nu s-a aflat în procedura prevăzută de

Legea nr. 64/1995 pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 42 din această

lege, în sentința a cărei îndreptare a cerut strecurându-se o eroare evidentă,

materială când s-a reținut în dispozitiv că pârâta s-ar fi aflat în procedura

de reorganizare.

Recurenta critică instanța de apel pentru

greșita aplicare a dispozițiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prin

aprecierea eronată că cererea de îndreptare viza, de fapt, schimbarea esențială

a unei hotărâri rămase irevocabile în urma rejudecării recursului, deși prin

decizia nr. 499 din 13 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a

constatat perimat recursul recurentei pârâte și nu a rejudecat fondul, iar

cererea recurentei reclamante de îndreptare eroare materială a sentinței nr. 734

din 17 iulie 2006 a fost formulată la 30 august 2006 când nu fusese exercitată

nicio cale de atac împotriva acestei sentințe, apelul fiind înregistrat abia la

4 septembrie 2006.

Pentru o judecată coerentă și corectă

recurenta solicită aplicarea dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., respectiv

reexaminarea cauzei sub toate aspectele.

Prin întâmpinare depusă la dosar intimata

pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul recurentei reclamante prin

prisma motivului de nelegalitate invocat se constată că acesta nu este fondat,

decizia recurată fiind legală și temeinică.

Se constată, în acest sens, că în mod

judicios instanța de apel a reținut că solicitarea de îndreptare eroare

materială a sentinței civile nr. 734 din 17 iulie 2006, întemeiată de

reclamanta recurentă pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., nu vizează o

eroare materială privind numele, calitatea și susținerile părților, sau cele de

calcul, ori o altă eroare materială din sentința menționată, suspendarea

capătului de cerere privind pretențiile în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995

fiind – de fapt – o eroare de judecată care ar fi putut fi îndreptată prin

promovarea căii de atac a apelului la care, însă, reclamanta recurentă nu a

recurs.

Judicios a reținut instanța de apel și că

prima instanță a extins temeiul juridic al cererii de îndreptare eroare

materială la dispozițiile art. 2811 – art. 2812 C. proc. civ. fără a fi pus în

discuția părților o precizare a temeiului juridic al cererii, astfel că și din

această perspectivă soluția instanței de control judiciar este legală,

criticile avansate de recurentă urmând a fi respinse.

Mai mult, se constată că cererea de

îndreptare eroare materială a sentinței nr. 734 din 17 iulie 2006, comunicată

reclamantei recurente la 1 august 2006, a fost înregistrată la 30 august 2006,

după ce pârâta intimată înregistrase – la 9 august 2006 – declarația de apel

împotriva aceleiași sentințe (dosarul nr. 1113/32/2006 Curtea de Apel Bacău),

astfel că și criticile formulate de recurentă sub acest aspect sunt nefondate,

fiind fără relevanță referirea eronată a instanței de apel la soluția

pronunțată de instanța de recurs, câtă vreme în mod corect s-a reținut că, la

data pronunțării de către instanța de fond a sentinței de îndreptare eroare

materială, 13 octombrie 2008, sentința a cărei îndreptare s-a dispus rămăsese

deja irevocabilă prin decizia nr. 499 din 13 februarie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Cum decizia recurată a fost pronunțată în

soluționarea apelului, dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. invocate de

recurentă nu sunt incidente.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei reclamante împotriva deciziei

instanței de apel urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

D. SRL prin lichidator SC I.E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 81/2009 din 3

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie

2010.