ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4634/2003

Asupra recursului de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19 iulie 2000

reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. SRL Onești pentru a fi

obligată la plata sumei de 6.131.748 lei, ce urmează a fi actualizată cu rata

inflației începând cu 1 ianuarie 1998, până la zi, plus 3.900.384 lei

penalități de întârziere pentru perioada iunie-octombrie 1997, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul N.E. a arătat

că s-a retras din societatea comercială pârâtă la 3 ianuarie 1996, iar instanța

a obligat-o pe aceasta la plata sumelor de 40.580.643 lei partea de activ  net

și 38.051.105 lei dividende, care i s-au plătit doar parțial, pentru diferență

formulând cererea de față.

Prin sentința civilă nr. 278/R din 21 martie

2001 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând că între părți a

intervenit a compensație a datoriilor reciproce.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

reclamantul N.E. iar prin decizia nr. 576 din 13 septembrie 2001 Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul, a

schimbat în tot sentința și în fond a admis acțiunea iar pârâta S.C. C. SRL

Onești a fost obligată să plătească suma de 12.677.582 lei cu titlu de pretenții

reactualizate, plus 6.802.750 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de

apel a înlăturat concluziile expertizei M.C. (efectuată cu ocazia judecării în

fond) și a reținut ca pertinent și detaliat raportul de expertiză întocmit de

O.C.- varianta b.

Cu actul înregistrat la 17 octombrie 2001

societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii,

susținând, în esență, următoarele:

- în mod greșit a fost actualizată

suma datorată, între părți neexistând o înțelegere în acest sens;

- compensația obligațiilor părților

a operat la data când sumele au fost plătite reclamantului, orice actualizare

ulterioară fiind fără obiect.

Recursul pârâtei este nefondat.

Primul motiv de recurs se referă la împrejurarea

că actualizarea sumelor datorate nu poate opera în lipsa înțelegerii părților,

dar această critică va fi înlăturată deoarece, datorită procesului inflaționist

din perioada în discuție, achitarea cu întârziere a sumei datorate aduce

creditorului un prejudiciu ce nu poate fi acoperit decât prin actualizarea

acesteia.

Pe de altă parte, acesta reprezintă un proces

obiect, nefiind necesară convenția părților pentru actualizarea datoriei, iar

raportul de expertiză întocmit de O.C. (varianta b - fila din raportul de

expertiză din dosarul tribunalului) a stabilit că, în raport de paritatea

leu-dolar, reclamantul este îndreptățit să primească 12.677.582 lei, soluția

instanței de apel fiind, sub acest aspect temeinică și legală.

Al doilea motiv de recurs vizează modul în care

s-a realizat actualizarea datoriei, recurenta susținând că aceasta nu poate fi

făcută după data compensației, când se presupune că plata s-a făcut efectiv.

Nici această critică nu poate fi reținută

deoarece, în măsura în care, după compensare au rămas sume neachitate, acestea

se vor acorda tot în raport de rata inflației, actualizarea fiind corect făcută

prin raportul de expertiză însușit de curtea de apel.

Pentru aceste considerente, recursul pârâtei va

fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta S.C. C. SRL Onești împotriva deciziei nr. 576 din 13

septembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.