ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3103/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul V.I. prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a chemat în judecată pârâta SC A.I. SRL, reprezentată de P.V. în calitate de administrator, precum și personal pe administratorul P.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea prin reziliere a raporturilor contractuale născute în baza contractului de prestări servicii încheiat la data de 04 aprilie 2007, și să se dispună obligarea în solidar a pârâtei și a administratorului P.V. la plata despăgubirilor, reprezentând sume achitate ca avans pentru executarea unui avion ultraușor, în sumă de 32.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul oficial al B.N.R.

din ziua plății, respectiv 136.960 RON la cursul de 4,28 RON/euro, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării litigiului: 39.861,40 RON, taxă de timbru, timbru judiciar de 5 RON, conform art. 274 C. proc. civ., precum și alte cheltuieli ce se vor suporta de reclamant în cursul judecății. Prin sentința civilă nr. 1213/COM din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus rezilierea contractului din 04 aprilie 2007 încheiat între părți și a actului adițional la contract din 30 august 2008. A fost obligată pârâta SC A.I. SRL să restituie reclamantului suma de 32.110 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la cursul oficial al B.N.R.

din ziua plății, s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului P.V., în solidar cu societatea, la plata sumei datorate reclamantului și a fost obligată pârâta la plata sumei de 26.277,29 RON către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, pârâta SC A.I. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din data de 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de pârâta SC A.I. SRL, reținând, în esență, că niciuna din părți nu a solicitat judecata în lipsă și, deși legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanță.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul V.I. a declarat recurs, susținând, în esență, că încheierea instanței de apel este netemeinică și legală întrucât, deși a solicitat în scris judecata în lipsă, instanța a constatat în mod greșit că niciuna din părți nu a solicitat acest lucru. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului. Recursul este fondat. Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant, de dispozițiile legale incidente în cauză și de mijloacele de probă administrate, a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed: Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ.

referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod. Reclamantul V.I. a formulat și depus la dosar o cerere înregistrată la instanță la data de 02 februarie 2011, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, solicitare ce a fost reconfirmată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 februarie 2012. Deși cererea exprimând poziția procesuală a reclamantului privind respingerea apelului există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată nici depunerea cererii nici a întâmpinării prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului-reclamant de a se judeca în lipsă.

Exprimarea în scris, de către reclamant, a poziției sale față de judecata cauzei face ca dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile. În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea pronunțată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul V.I. împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2012.