ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3103/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3103/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul V.I. prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a chemat în judecată pârâta SC A.I. SRL, reprezentată de P.V. în
calitate de administrator, precum și personal pe administratorul P.V.,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încetarea prin
reziliere a raporturilor contractuale născute în baza contractului de prestări
servicii încheiat la data de 04 aprilie 2007, și să se dispună obligarea în
solidar a pârâtei și a administratorului P.V. la plata despăgubirilor,
reprezentând sume achitate ca avans pentru executarea unui avion ultraușor, în
sumă de 32.000 euro sau contravaloarea în RON la cursul oficial al B.N.R. din
ziua plății, respectiv 136.960 RON la cursul de 4,28 RON/euro, precum și
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării
litigiului: 39.861,40 RON, taxă de timbru, timbru judiciar de 5 RON, conform
art. 274 C. proc. civ., precum și alte cheltuieli ce se vor suporta de
reclamant în cursul judecății.
Prin sentința civilă
nr. 1213/COM din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus rezilierea
contractului din 04 aprilie 2007 încheiat între părți și a actului adițional la
contract din 30 august 2008. A fost obligată pârâta SC A.I. SRL să restituie reclamantului
suma de 32.110 euro sau echivalentul în RON al acestei sume la cursul oficial al
B.N.R. din ziua plății, s-a respins cererea pentru obligarea pârâtului P.V., în
solidar cu societatea, la plata sumei datorate reclamantului și a fost obligată
pârâta la plata sumei de 26.277,29 RON către reclamant reprezentând cheltuieli de
judecată.
Împotriva
acestei sentințe, pârâta
SC A.I. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din data
de 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus
suspendarea judecării apelului formulat de pârâta SC A.I. SRL, reținând, în esență,
că niciuna din părți nu a solicitat judecata în lipsă și, deși legal citate, acestea
nu s-au prezentat în instanță.
Împotriva acestei încheieri,
reclamantul V.I. a declarat recurs, susținând, în esență, că încheierea instanței
de apel este netemeinică și legală întrucât, deși a solicitat în scris judecata
în lipsă, instanța a constatat în mod greșit că niciuna din părți nu a solicitat
acest lucru.
Pentru acest motiv a solicitat
admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Curtea,
verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurentul-reclamant,
de dispozițiile legale incidente în cauză și de mijloacele de probă administrate,
a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele
care succed:
Norma
juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea voluntară
determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept
urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna
dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în
lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod.
Reclamantul
V.I. a formulat și depus la dosar o cerere înregistrată la instanță la data de 02
februarie 2011, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, solicitare ce a
fost reconfirmată prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 februarie 2012.
Deși
cererea exprimând poziția procesuală a reclamantului privind respingerea apelului
există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată nici depunerea cererii
nici a întâmpinării prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu le-a
luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului-reclamant de a se
judeca în lipsă.
Exprimarea
în scris, de către reclamant, a poziției sale față de judecata cauzei face ca dispozițiile
art. 242 alin. (2) C. proc. civ. să fie aplicabile.
În acest
context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța
de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea pronunțată fiind supusă casării
cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
E
Admite recursul declarat
de
pârâtul
V.I.
împotriva
încheierii din 10 aprilie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea recurată și trimite cauza la
aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
7
iunie 2012.