ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 36/2007

Asupra recursului penal de față:

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 388 din 14 noiembrie 2005, Tribunalul

Mehedinți a dispus condamnarea inculpatului C.D.F., la 2 ani și 6 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

în baza dispozițiilor art. 20 raportat la dispozițiile art. 174,

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 ROL daune morale

către partea civilă G.V., urmare a admiterii acțiunii civile exercitate de

acesta și la plata sumei de 5.034.038 ROL plus dobânzile legale către partea

civilă C.J.A.S. Mehedinți.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la

data de 14 februarie 2004, partea vătămată împreună cu martorii F.V. și B.V. au

consumat băuturi alcoolice în barul A.C. C. din comuna Poroina Mare, în incinta

localului, între inculpat și numitul C.M. au avut loc discuții contradictorii,

ocazie cu care martorul C.G. a intervenit.

C.M. l-a lovit pe inculpat, acesta a ripostat, cei doi îmbrâncindu-se

și lovind câteva sticle de bere care s-au spart.

Când s-au ridicat, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu o sticlă

în cap, acesta din urmă a căzut, iar C.M. a profitat de ocazie și l-a lovit pe

partea vătămată până când a intervenit martorul C.G.

Leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare

12-14 zile îngrijiri medicale, iar loviturile primite i-au pus în pericol

viața.

Probele administrate în cauză au relevat vinovăția inculpatului și

modalitatea concretă de producere a faptei pentru care a fost trimis în

judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind mare, iar

încadrarea juridică a faptei greșită, însă instanța de apel nu a trecut la

analiza pe fond a apelului formulat, apreciind că inculpatul a exercitat calea

de atac în afara termenului de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 363

C. proc. pen.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că dispozitivul hotărârii a

fost comunicat inculpatului la data de 17 noiembrie 2005, declararea apelului

făcându-se la data de 30 ianuarie 2006, peste termenul prevăzut de lege.

Împotriva deciziei nr. 64 din 23 februarie 2006 a declarat recurs inculpatul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că dat fiind că

acesta a lipsit la toate termenele de judecată, dar și la pronunțarea asupra fondului,

incidente în cauză sunt dispozițiile art. 365 C. proc. pen., fiind

deci vorba despre un apel peste termen.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova, în vederea

judecării în fond a apelului formulat.

Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în

continuare:

Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru

declararea apelului curge, pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât

și la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, chiar

dacă partea a fost reprezentată în fața instanței de judecată.

Dispozițiile art. 365 C. proc. pen., în configurația anterioară

intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 de modificare și completare a Codului

de procedură penală, cât și în configurația ulterioară adoptării acestui act

normativ, oferă posibilitatea părților care au lipsit la toate termenele de

judecată, cât și la pronunțare, să declare apel și peste termen, dar nu mai

târziu decât 10 zile de la data începerii executării pedepsei ori dispozițiilor

privind despăgubirile civile.

În cauză, se constată că inculpatul nu a fost prezent la nici unul din

termenele de judecată și nici la pronunțare, iar declarația de apel este

înregistrată la prima instanță la data 30 ianuarie 2006, anterior punerii în

executare a mandatului de executare a pedepsei nr. 449 din 28 noiembrie 2005,

respectiv datei de 25 septembrie 2006, când inculpatul a fost introdus în

Penitenciarul Rahova, după realizarea procedurii de extrădare din Austria.

În aceste condiții, constatând că în cauză erau aplicabile dispozițiile

art. 365 C. proc. pen. și că apelul inculpatului era un apel declarat peste

termen, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va

admite recursul, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea pe fond a apelului

peste termen declarat de inculpat.

În baza art. 365 alin. (2) C. proc. pen., Curtea va menține efectele

mandatului de executare a pedepsei închisorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.D.F. împotriva deciziei penale

nr. 64 din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și trimite cauza

pentru judecarea apelului

declarat de inculpat la Curtea

de Apel Craiova.

Menține efectele mandatului de executare a pedepsei închisorii

nr. 449 din 28 noiembrie 2005 emis de Tribunalul

Mehedinți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2007.