ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 804/2010

Deliberând asupra recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 657 din 10 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus respingerea contestației formulate de contestatorul T.P.A., prin mandatar B.M., în contradictoriu cu Primăria municipiului Suceava, ca neîntemeiată. S-a dispus respingerea cererilor de intervenție în interes propriu și în interes alăturat formulate de intervenienții A.V. și A.I. Au fost respinse cererile pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatorul A.T.P. a notificat Primăria municipiului Suceava, în calitate de entitate deținătoare a imobilului situat în Suceava, format din casă și teren în suprafață de 1.085 mp, pentru restituire în natură.

Prin dispoziția din 6 septembrie 2002, Primăria a respins cererea de restituire, motivat de faptul că solicitantul nu face dovada calității de moștenitor după V.P. Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul în cauză a aparținut defunctei V.P. și a fost preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 83 din 3 martie 1949. Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite. Accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiile legii, implică o analiză a actelor doveditoare (acte de stare civilă, certificate de moștenitor) pentru stabilirea calității de moștenitor, care în toate cazurile se face conform legii civile române, starea civilă dovedindu-se conform art. 22 din Decretul nr. 31/1954 cu actele întocmite sau înscrise potrivit legii în registrele de stare civilă.

Regula este reiterată de art. 13 din Legea nr. 119/1996, potrivit cu care starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. În raport cu aceste norme imperative, instanța nu a luat în considerare înscrisuri cum ar fi extrasul din Condica cununaților nr. 15/1990 ținută de Biserica armeană-gregoriană (fila 11 dosar Tribunalul Suceava) pentru a stabili starea civilă a contestatorului sau declarații de martori. Reclamantul face parte din familia A.T. (schimbat nume în anul 1945) și V.T., născută P.V.T. nu este aceiași persoană cu V.P., prima este născută P. (certificat deces fila 10, autor V.P. ), în timp ce a doua este născută A. Rezultă că reclamantul nu este moștenitorul ramurii A.P., ci al ramurii T.P.

Conform extrasului de C.F., parcela de clădire și parcelele de grădină au fost transcrise în proprietatea statului în baza sentinței civile nr. 2937 din 15 august 1955, adresei din 12 mai 1956 și Decretului de expropriere nr. 83/1949. Din certificatul de moștenitor emis de Tribunalul Suceava nr. 49/1942 rezultă că V.P. a solicitat deschiderea succesiunii după sora sa M.G.P. Din aceleași acte rezultă că M.M. a lui G.P. mai avea două surori, F. și V.P., cea din urmă fiind și moștenitoare a defunctei. Cum contestatorul nu a făcut dovada calității de moștenitor, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și în consecință și cererile de intervenție formulate în cauză.

Prin Decizia civilă nr. 36 din 28 februarie 20067 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea apelului formulat de apelantul T.A.P., împotriva sentinței civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău. S-a dispus respingerea apelului formulat de A.V.I. și R.I.N. S-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes alăturat formulată de B.I.T., pentru intimata - pârâtă Primăria Municipiului Suceava. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul admiterii contestației împotriva Dispoziției din 6 septembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Suceava. S-a dispus anularea dispoziției contestate și s-a dispus restituirea în natură a imobilului casă de locuit și terenul aferent situat în Suceava.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. A fost respinsă, ca nedovedită, cererea apelantului privind cheltuielile de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Conform extrasului de carte funciară (fila 4 dosar fond), imobilul a cărui retrocedare a fost solicitată de intimatul-contestator a fost proprietatea defunctei Valeria Pruncul, calitatea de proprietar al imobilului fiind atestată și de sentința civilă nr. 2937 din 15 august 1955 a Tribunalului Popular Raional Suceava, precum și de certificatul de moștenitor din 1943 emis în urma decesului surorii sale M. (fila 5, fila 29 dosar fond).

Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond de către contestator, respectiv certificatul de naștere, certificat de deces eliberat pe numele lui T.P.P.A.W., certificatul de naștere al apelantului, certificatul de moștenitor ce i s-a eliberat în urma defunctului anterior menționat, certificatul de deces al V.P., extrasul din Condica cununaților privind pe acesta, rezultă că tatăl intimatului - contestator a fost P.P.A., cu părinții T.A.P. și V.T.A.P., proprietara imobilului în litigiu (filele 6 - 12, fila 123 dosar fond). În acest sens sunt și declarațiile autentificate ale numiților S.D., B.M., G.G. (filele 105, 114 dosar fond, filele 117, 120 dosar Tribunalul Suceava, Judecătoria Suceava) referitoare la descendența familiei P. și evoluția numelui patronimic, precum și declarația de renunțare la drepturile succesorale asupra imobilului în litigiu, dată de M.S.

la 2 iulie 2002, în favoarea vărului său, în speță intimatul - contestator. S-a reținut, totodată, că prin referatul Comisiei tehnice din cadrul Biroului Evidență și Administrarea Imobilelor de Locuit din cadrul Primăriei Municipiului Suceava (fila 34 dosar fond - Tribunalul Bacău), se menționează în temeiul actelor atașate notificării apelantului și verificărilor efectuate, faptul că imobilul în litigiu, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 83 din 3 martie 1949, a fost proprietatea V.P., bunica solicitantului, care a avut două căsătorii, prima cu A.P., cea de a doua cu A.T., că din prima căsătorie nu au rezultat moștenitori, iar din cea de a doua au rezultat P.A.T.P. (tatăl contestatorului) și C.T., căsătorită S. (în speță mama renunțătorului M.S., renunțare menționată anterior).

A rezultat astfel, din înscrisurile depuse de apelant, că imobilul în litigiu a fost proprietatea V.T.P., apelantul făcând dovada că este singurul succesor al acesteia, urmare a renunțării vărului său M.S. la drepturile sale asupra imobilului, care a urmat, în termen legal, procedurile instituite de Legea nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilelor preluate abuziv de stat. Pe cale de consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauză, dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 10/2001, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate,în sensul admiterii contestației,dispunându-se restituirea în natură a imobilului. Pentru aceleași considerente, s-a respins apelul interveniților chiriași ai imobilului în litigiu, precum și cererea de intervenție în interes alăturat intimatei Primăria Municipiului Suceava, formulată de intervenientul B.I.T.

Mai mult, deși în speță, intervenienții au invocat faptul că autoarea reclamantului ar fi o altă persoană, cu același nume decât fosta proprietară a imobilului în litigiu, depunând la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, prin acestea nu au făcut dovada, în susținerile lor, în sensul art. 1169 C. civ. De asemenea, s-a reținut că apelantul - contestator a fost singurul care a formulat cerere de retrocedare a imobilului, în temeiul Legii nr. 10/2001, intervenientul B.I.T. învederând, prin însăși cererea de intervenție, că a formulat o astfel de cerere abia la 29 noiembrie 2005, în baza Legii nr. 247/2005, cu argumentația că nu a obținut în timp util documentele necesare susținerii solicitării sale.

Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de apelant a fost respinsă ca nedovedită. Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienții A.I. și R.I.N., pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, intervenientul B.I.T. Recursul intervenienților A.I. și R.N. vizează în esență următoarele aspecte: Instanța de apel, în rejudecarea cauzei, ca urmare a admiterii recursului prin Decizia civilă nr. 2756 din 16 martie 2006, a ocolit în mod voit aspectul esențial ce trebuia lămurit cu ocazia rejudecării, respectiv să se pronunțe fără niciun echivoc asupra faptului „dacă autorul contestației este una și aceeași persoană cu fosta proprietară a imobilului în litigiu, existând un dubiu major sub acest aspect”.

În aceste limite era necesar ca la judecata apelului să fi fost avute în vedere toate probele prezentate de părți, iar în lipsa unui expert în genealogie era necesară o comparare minimală a actelor de stare civilă prezentate de părți pentru a se stabili, fără dubiu, dacă se poate trece peste diferențele evidente cu privire la numele celor două persoane diferite: data nașterii, a decesului, locul decesului, părinți diferiți înscriși în actele de naștere, aspecte peste care instanța a trecut cu ușurință, preluând declarații extrajudiciare, respectiv acte din evidența altor instituții decât cele de stare civilă, cu toate că actele de stare civilă prezentate de contestator nu pot înlătura diferențele dintre cele două persoane.

Instanța a dat o hotărâre prin încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a normelor legale privind stabilirea gradelor de rudenie, deoarece conform art. 13 din Legea nr. 119/1996, „starea civilă se dovedește cu acte întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de state civilă eliberate pe baza acestora”. În considerentele deciziei de admitere a apelului promovat de T.A.P., rezultă că instanța a avut în vedere la momentul când a pus semnul egal între V.T. (născută P.) fiica lui V. și O.P. și soră cu A.P. (căsătorită I.) și M.P.

(căsătorită G.) căsătorită cu P.A.T.,decedată la București, care este bunica contestatorului și V.P., fiica lui G. și R., soră cu M. și F., căsătorită cu I.P., care a decedat la Câmpulung (Argeș) care este proprietara imobilului în litigiu: un referat al Comisiei Tehnice din cadrul Primăriei Municipiului Suceava; un extras din Condica cununaților; trei declarații extrajudiciare a unor persoane care nici nu puteau, datorită vârstei, să confirme identitatea părților și patrimoniul lor, în condițiile în care sunt suficiente acte de stare civilă care să demonstreze gradul de rudenie.

Din probele administrate rezultă, fără dubiu, că sunt în municipiul Suceava două persoane care, deși aparent ar fi una și aceeași persoană deoarece poartă identitate de nume ( cu deosebire că bunica contestatorului se numea V., în realitate sunt persoane diferite, cu succesiuni și succesori diferiți, iar diferențele mar existente între datele de naștere și deces, părinți, surori, soți și patrimoniu, determină înlăturarea oricăror dubii cu privire la faptul că între cele două persoane nu există identitate. Solicită a se verifica filele 35 și 36 din Dosarul nr. 1672/2006 al Curții de Apel Bacău; la fila 35 se află certificatul de deces al bunicii contestatorului, V.P., fiica lui V. și O. și certificatul de deces al V.P., fiica lui G. și R., care este proprietara imobilului în litigiu.

Instanța de apel nu a făcut nicio referire la apărările formulate de intervenienții care au fost documentate cu acte de stare civilă care permit stabilirea arborelui genealogic al proprietarei de drept a imobilului situat în Suceava, V.P. (pag. 34 - 41 Dosar nr. 1672/32/2006 al Curții de Apel Bacău), respectiv conținutul considerentelor depuse la rejudecarea apelului prin avocat, în care s-au prezentat într-un tabel comparativ pe baza actelor de la dosar, diferențele dintre cele două persoane care purtau la data decesului același nume dar care au autori diferiți ( filele 35, 36 ) și descendenți diferiți (fila 41 - certificatul de deces al numitei A.A., căsătorită T.S., fiica V. și a lui I.P., de unde rezultă că proprietara imobilului nu a decedat fără posteritate, cum susține contestatorul), astfel că nu se poate susține că nu au făcut dovada în sensul art. 1169 C. civ.

a susținerilor făcute în fața instanței de judecată. Instanța a omis deliberat să se pronunțe cu privire la poziția duplicitară a contestatorului care în cererea inițială a susținut că imobilul i se cuvine în calitate de descendent al V.P., care a fost bunica sa paternă, pentru ca ulterior, atât în motivarea apelului, cât și din declarațiile de presă (fila 64 dosar fond) să pretindă că ar fi aparținut V.P., care nu îi mai este bunică ci mătușă, decedată fără posteritate. Astfel, contestatorul pretinde, fie că a fost o singură V.P., pe care o moștenește, fie că au fost două persoane diferite, pe care oricum le moștenește. Instanța nu a analizat corect susținerile contestatorului deoarece în măsura în care a reținut că proprietara imobilului a fost bunica contestatorului, nu ar mai fi fost necesară referirea la o pretinsă renunțare la succesiune din partea lui M.S., deoarece descendentul direct, înlătură colateralul privilegiat.

Instanța nu a explicat cum a înlăturat „dubiul major în legătură cu identitatea dintre autoarea contestatorului și fosta proprietară a imobilului în litigiu”, deoarece s-a renunțat la părerea unui specialist care ar fi lămurit situația de fond. Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul Municipiului Suceava, prin primar, a fost fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile aduse deciziei recurate vizează următoarele: În cauză, în mod cert, imobilul în litigiu a aparținut defunctei V.P. și a fost trecut în proprietatea statului prin Decretul de expropriere din 3 martie 1949, figurând și în extrasul de carte funciară, parcela de clădire și parcelele de grădină aparțin statului român în baza sentinței civile nr. 2937/1955, adresa nr. 5663/1956 și a Decretului de expropriere nr. 83/1949, unde figura ca proprietar V.P.

în temeiul certificatului de moștenitor a Tribunalului Suceava nr. 49/1942, ca urmare a deschiderii succesiunii după defuncta sa soră M.G.P. Or, T.P.A. nu a completat documentația atașată notificării cu o copie după certificatul său de naștere și certificatul de moștenitor după V.P., fapt care nu a fost realizat. În același timp, prin sentința civilă nr. 6917/1994 acțiunea în revendicare promovată de T.P.A., a fost respinsă pe motiv că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece imobilul a aparținut unei alte ramuri, respectiv A. și nu P. Deși în cauză s-a aflat un probatoriu complex, s-a făcut confuzie între V. și V.P., care nu sunt una și aceeași persoană, deoarece V.T. este P., iar V.P.

este născută A. Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe. Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intervenientul B.I.T. a invocat încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. de către instanța de casare, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, deși prin Decizia civilă nr. 2756 din 16 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus casarea Deciziei civile nr. 560 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, consecință a admiterii recursurilor formulate de Municipiul Suceava și A.I., instanța de judecare, prin soluția pronunțată, nu a respectat indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție care priveau lămurirea situației de fapt, prin verificarea în principal a împrejurării dacă bunica paternă a contestatorului A.T.P., a fost sau nu aceiași persoană cu fosta proprietară a imobilului situat în Suceava, trecut în proprietatea statului, putând solicita în acest sens și punctul de vedere al unui specialist în domeniul genealogiei.

Or, instanța de apel a valorificat aceleași probe, pe care le-a interpretat contrar adevărului. În realitate, singurul moștenitor al V.P. este intervenientul, deoarece vine la succesiunea lui A.T.S., în calitate de nepot de soră, soțul lui A.A., fiica V.P. și a lui I.P., proprietara imobilului a cărui restituire se solicită, dobândit în urma decesului surorii sale M. Or, contestatorul A.T.P., este în gradul 9 de rudenie cu proprietara imobilului în litigiu, deoarece este nepotul de fiu al V.P., fiica lui W.P. și O.M., căsătorită întâi cu A.P. și ulterior cu A.T., neavând deci vocație la succesiunea V.P. Intimatul a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului. La dosarul cauzei, părțile au depus acte de stare civilă, documente atestând proprietatea imobilului în litigiu, notă genealogică dintre V.P.

și V.P. Astfel, au fost depuse la dosarul cauzei extras C.F. al imobilului; certificatul de moștenitor din 1943 emis de Tribunalul Județului Suceava; certificatul de deces al V.P. Cîmpulung Muscel) și al soțului I.P.; certificat de anștere și deces al lui A.A.T.S., născută P., fiica lui I. și V.P., căsătorită cu A.T.S.; certificatul de deces al V.P., fostă T., decedată la 15 august 1960 la București; acte de stare civilă ale lui T.P.A.; lista proprietăților care au aparținut familiei O. și V.P., părinții lui V. (căsătorită T.), bunica reală a petentului; declarații notariale ale unor persoane care au cunoscut cele două familii; sentința judecătorească care atestă moștenitorii reali ai familiei P.; certificatul de naștere și deces al lui V.P.; certificatul de deces al numitului P.P.A.; certificatul de moștenitor din 20 decembrie 1993: nota genealogică întocmită de Institutul Român de Genealogie și Heraldică.

Examinând recursurile declarate de părți, instanța reține următoarele: Este fără îndoială, consecință a examinării materialului probator administrat în cauză, că nu este identitate între V.P., proprietara imobilului din Suceava, și V.T.P., bunica petentului. Astfel, imobilul în litigiu a aparținut V.P., alături de celelalte două surori, M.M. și F. Din căsătoria sa cu J.V.P. a avut o fiică A.A.C.V.P. căsătorită cu A.T.S. Raportarea petentului la succesiunea acestora s-a făcut eronat, deoarece antecesoarea sa (bunica sa ), este o altă persoană decât cea față de care invocă vocația la restituire. Astfel, V.P., persoană străină de imobilul supus măsurilor de restituire, fiica lui W. și al O.M., împreună cu M. căsătorită cu C.G.

și A. căsătorită J. Aceasta a fost căsătorită prima dată cu A.V.P. și a doua oară la 15 iulie 1977 cu A.T. În aceste condiții, este limpede că persoană îndreptățită la măsurile de restituire nu este contestatorul, din moment ce imobilul în discuție a fost expropriat în baza sentinței civile nr. 2837/1995 și a Decretului de expropriere nr. 83/1949 din patrimoniul V.P., succesoarea surorii sale M.P. (certificat de moștenitor Tribunalul Suceava din 1942) adică din patrimoniul persoanei la care nu are vocație la restituire, nefiind moștenitorul acesteia. Față de cele reținute, instanța apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ambele recursuri ale Municipiului Suceava, prin Primar și ale intervenientului B.I.T.

urmând a fi admise, cu consecința casării în parte a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantului T.P.A. împotriva sentinței civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău care urmează a fi menținută. În același timp, instanța urmează a respinge, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de intervenienții A.I. și R.I.N., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta vreme cât sunt străini de procedura specială a măsurilor reparatorii, în sensul imposibilității juridice de a se constitui în beneficiarii acestora, deoarece nu au nicio vocație succesorală pentru a se putea legitima drept persoane îndreptățite și în consecință niciun drept succesoral legat de imobilul supus măsurilor reparatorii fiind, prin urmare, străini de cadrul procesual circumscris de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în această cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Suceava prin primar și intervenientul B.I.T. împotriva Deciziei nr. 36 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o casează în parte în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul T.P.A. împotriva sentinței civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, secția civilă, pe care o menține. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienții A.I. și R.I.N. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.