ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2701/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2701/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursurilor de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 657 din 10 decembrie

2003 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus respingerea contestației formulate

de contestatorul T.P.A., prin mandatar B.M., în contradictoriu cu Primăria

municipiului Suceava, ca neîntemeiată.

S-a dispus respingerea cererilor de intervenție

în interes propriu și în interes alăturat formulate de intervenienții A.V. și A.I.

Au fost respinse cererile pârâților privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut

următoarele:

În temeiul Legii nr. 10/2001, contestatorul A.T.P.

a notificat Primăria municipiului Suceava, în calitate de entitate deținătoare

a imobilului situat în Suceava, format din casă și teren în suprafață de 1085 mp,

pentru restituire în natură.

Prin dispoziția nr. 2652 din 6 septembrie 2002,

Primăria a respins cererea de restituire, motivat de faptul că solicitantul nu

face dovada calității de moștenitor după V.P.

Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul

în cauză a aparținut defunctei V.P. și a fost preluat abuziv în proprietatea

statului în baza Decretului de expropriere nr. 83 din 3 martie 1949.

Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr.

10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.

Accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la

beneficiile legii, implică o analiză a actelor doveditoare (acte de stare civilă,

certificate de moștenitor) pentru stabilirea calității de moștenitor, care în

toate cazurile se face conform legii civile române, starea civilă dovedindu-se

conform art. 22 din Decretul nr. 31/1954 cu actele întocmite sau înscrise

potrivit legii în registrele de stare civilă.

Regula este reiterată de art. 13 din Legea nr.

119/1996, potrivit cu care starea civilă se dovedește cu actele întocmite în

registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă

eliberate pe baza acestora.

În raport cu aceste norme imperative, instanța

nu a luat în considerare înscrisuri cum ar fi extrasul din Condica cununaților

nr. 15/1990 ținută de Biserica armeană-gregoriană (fila 11 dosar Tribunalul

Suceava) pentru a stabili starea civilă a contestatorului sau declarații de

martori.

Reclamantul face parte din familia A.T. (schimbat

nume în anul 1945) și V.T., născută P.

V.(V.)T. nu este aceiași persoană cu V.P., prima

este născută P. (certificat deces fila 10, autor V.P.), în timp ce a doua este

născută A..

Rezultă că reclamantul nu este moștenitorul

ramurii A.P., ci al ramurii T.P.

Conform extrasului de carte funciară, parcela de

clădire nr. 280 și parcelele de â grădină nr. 313/1, 311/3 și 311/5 au fost

transcrise în proprietatea statului în baza sentinței civile nr. 2937 din 15

august 1955, adresei nr. 5663 din 12 mai 1956 și Decretului de expropriere nr.

83/1949.

Din certificatul de moștenitor emis de

Tribunalul Suceava nr. 49/1942 rezultă că V.P. a solicitat deschiderea

succesiunii după sora sa M.G.P.

Din aceleași acte rezultă că M.M. a lui G.P. mai

avea două surori, F. și V.P., cea din urmă fiind și moștenitoare a defunctei.

Cum contestatorul nu a făcut dovada calității de

moștenitor, conform art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, contestația a fost

respinsă ca neîntemeiată și în consecință și cererile de intervenție formulate

în cauză.

Prin decizia civilă nr. 36 din 28 februarie

20067 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus admiterea apelului

formulat de apelantul T.A.P., împotriva sentinței civile nr. 657 din 10

decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Bacău.

S-a dispus respingerea apelului formulat de A.V.I.

și R.I.N.

S-a respins, ca nefondată, cererea de

intervenție în interes alăturat formulată de B.I.T., pentru intimata-pârâtă

Primăria Municipiului Suceava.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în

sensul admiterii contestației împotriva Dispoziției nr. 2652 din 6 septembrie

2002 emisă de Primăria Municipiului Suceava.

S-a dispus anularea dispoziției contestate și

s-a dispus restituirea în natură a imobilului casă de locuit și terenul aferent

situat în Suceava.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței

apelate.

A fost respinsă, ca nedovedită, cererea

apelantului privind cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut

următoarele:

Conform extrasului de carte funciară (fila 4

dosar fond), imobilul a cărui retrocedare a fost solicitată de

intimatul-contestator a fost proprietatea defunctei V.P., calitatea de

proprietar al imobilului fiind atestată și de sentința civilă nr. 2937 din 15

august 1955 a Tribunalului Popular Raional Suceava, precum și de certificatul de

moștenitor nr. 1396/43/1943 emis în urma decesului surorii sale M. ( fila 5,

fila 29 dosar fond ).

Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de

fond de către contestator, respectiv certificatul de naștere, certificat de

deces eliberat pe nunele lui T.P.P.A.W., certificatul de naștere al

apelantului, certificatul de moștenitor ce i s-a eliberat în urma defunctului anterior

menționat, certificatul de deces al V.P., extrasul din Condica cununaților

privind pe acesta, rezultă că tatăl intimatului-contestator a fost P.P.A.,

născut la 5 octombrie 1919, cu părinții T.A.P. și V.T.A.P., proprietara

imobilului în litigiu ( filele 6-12, fila 123 dosar fond ).

În acest sens sunt și declarațiile autentificate

ale numiților S.D., B.M., G.G. (filele 105, 114 dosar fond, filele 117, 120 dosar

Tribunalul Suceava, Judecătoria Suceava) referitoare la descendența familiei P.

și evoluția numelui patronimic, precum și declarația de renunțare la drepturile

succesorale asupra imobilului în litigiu, dată de M.S. la 2 iulie 2002, în

favoarea vărului său, în speță intimatul-contestator.

S-a reținut, totodată, că prin referatul

Comisiei tehnice din cadrul Biroului Evidență și Administrarea Imobilelor de

Locuit din cadrul Primăriei Municipiului Suceava (fila 34 dosar fond - Tribunalul

Bacău), se menționează în temeiul actelor atașate notificării apelantului și

verificărilor efectuate, faptul că

imobilul

în litigiu, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 83 din 3 martie 1949, a fost

proprietatea V.P., bunica solicitantului, care a avut două căsătorii, prima cu A.P.,

cea de a doua cu A.T., că din prima căsătorie nu au rezultat moștenitori, iar

din cea de a doua au rezultat P.A.T.P. (tatăl contestatorului) și C.T.,

căsătorită S. (în speță mama renunțătorului M.S., renunțare menționată

anterior).

A rezultat astfel, din înscrisurile depuse de

apelant, că imobilul în litigiu a fost proprietatea V.T.P., apelantul făcând

dovada că este

singurul succesor al

acesteia, urmare a renunțării vărului său M.S. la

drepturile sale asupra

imobilului, care a urmat, în termen legal, procedurile

instituite de Legea nr. 10/2001 pentru retrocedarea imobilelor preluate

abuziv de stat.

Pe cale de

consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauză,

dispozițiile art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001,

în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a dispus admiterea

apelului,

schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației, dispunându-se

restituirea în natură a imobilului.

Pentru aceleași

considerente, s-a respins apelul interveniților

chiriași ai imobilului

în litigiu, precum și cererea de intervenție în interes alăturat intimatei

Primăria Municipiului Suceava, formulată de intervenientul B.I.T.

Mai mult, deși în speță, intervenienții au

invocat faptul că autoarea

reclamantului ar

fi o altă persoană, cu același nume decât fosta proprietară a

imobilului

în litigiu, depunând la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, prin acestea nu au

făcut dovada, în susținerile lor, în sensul art. 1169 C. civ.

De asemenea, s-a reținut că apelantul-contestator

a

fost singurul care a formulat cerere de

retrocedare a imobilului, în temeiul Legii nr.

10/2001, intervenientul B.I.T.

învederând, prin însăși cererea de intervenție, că a formulat o astfel de

cerere abia la 29 noiembrie 2005, în baza Legii nr. 247/2005, cu argumentația

că nu a obținut în timp util documentele necesare susținerii solicitării sale.

Cererea privind acordarea cheltuielilor de

judecată formulată de apelant a fost respinsă ca nedovedită.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs intervenienții

A.I. și R.I.N., pârâtul Municipiul Suceava, prin Primar, intervenientul B.I.T.

Recursul intervenienților A.I. și R.N. vizează

în esență următoarele aspecte:

Instanța de apel, în rejudecarea cauzei, ca

urmare a admiterii recursului prin decizia civilă nr. 2756 din 16 martie 2006, a ocolit în mod voit aspectul esențial ce trebuia lămurit cu ocazia rejudecării, respectiv să

se pronunțe fără niciun echivoc asupra faptului „dacă autorul contestației este

una și aceeași persoană cu fosta proprietară a imobilului în litigiu, existând

un dubiu major sub acest aspect”.

În aceste limite era necesar ca la judecata

apelului să fi fost avute în vedere toate probele prezentate de părți, iar în

lipsa unui expert în genealogie era necesară o comparare minimală a actelor de

stare civilă prezentate de părți pentru a se stabili, fără dubiu, dacă se poate

trece peste diferențele evidente cu privire la numele celor două persoane

diferite: data nașterii, a decesului, locul decesului, părinți diferiți

înscriși în actele de naștere, aspecte peste care instanța a trecut cu

ușurință, preluând declarații extrajudiciare, respectiv acte din evidența altor

instituții decât cele de stare civilă, cu toate că actele de stare civilă

prezentate de contestator nu pot înlătura diferențele dintre cele două

persoane.

Instanța a dat o hotărâre prin încălcarea și

aplicarea greșită a legii, respectiv a normelor legale privind stabilirea

gradelor de rudenie, deoarece conform art. 13 din Legea nr. 119/1996, „starea

civilă se dovedește cu acte întocmite în registrele de stare civilă, precum și

cu certificatele de state civilă eliberate pe baza acestora”. În considerentele

deciziei de admitere a apelului promovat de T.A.P., rezultă că instanța a avut

în vedere la momentul când a pus semnul egal între V.T. (născută P.) (6 mai 1887

– 16 august 1960) fiica lui V. și O.P. și soră cu A.P. (căsătorită I.) și M.P.

(căsătorită G.) căsătorită cu P.A.T., decedată la București, care este bunica contestatorului și V.P. (24 noiembrie 1876 – 23 iunie 1960) ,

fiica lui G. și R., soră cu M. și F., căsătorită cu I.(I.)P., care a decedat la

Câmpulung ( Argeș ) care este proprietara imobilului în litigiu: un referat al

Comisiei Tehnice din cadrul Primăriei Municipiului Suceava; un extras din

Condica cununaților; trei declarații extrajudiciare a unor persoane care nici

nu puteau, datorită vârstei, să confirme identitatea părților și patrimoniul

lor, în condițiile în care sunt suficiente acte de stare civilă care să

demonstreze gradul de rudenie.

Din probele administrate rezultă, fără dubiu, că

sunt în municipiul Suceava două persoane care, deși aparent ar fi una și

aceeași persoană deoarece poartă identitate de nume (cu deosebire că bunica

contestatorului se numea V., nu V.), în realitate sunt persoane diferite, cu

succesiuni și succesori diferiți, iar diferențele mar existente între datele de

naștere și deces, părinți, surori, soți și patrimoniu, determină înlăturarea

oricăror dubii cu privire la faptul că între cele două persoane nu există

identitate. Solicită a se verifica filele 35 și 36 din dosarul nr. 1672/2006 al

Curții de Apel Bacău; la fila 35 se află certificatul de deces al bunicii

contestatorului, V.P., fiica lui V. și O. și certificatul de deces al V.P.,

fiica lui G. și R., care este proprietara imobilului în litigiu.

Instanța de apel nu a făcut nicio referire la

apărările formulate de intervenienții care au fost documentate cu acte de stare

civilă care permit stabilirea arborelui genealogic al proprietarei de drept a

imobilului situat în Suceava, V.P. (pg. 34-41 dosar nr. 1672/32/2006 al Curții

de Apel Bacău ), respectiv conținutul considerentelor depuse la rejudecarea apelului

prin avocat, în care s-au prezentat într-un tabel comparativ pe baza actelor de

la dosar, diferențele dintre cele două persoane care purtau la data decesului

același nume dar care au autori diferiți ( filele 35, 36 ) și descendenți

diferiți (fila 41 – certificatul de deces al numitei A.A., căsătorită T.S.,

fiica V. și a lui I.P., de unde rezultă că proprietara imobilului nu a decedat

fără posteritate, cum susține contestatorul), astfel că nu se poate susține că

nu au făcut dovada în sensul art. 1169 C. civ. a susținerilor făcute în fața

instanței de judecată.

Instanța a omis deliberat să se pronunțe cu

privire la poziția duplicitară a contestatorului care în cererea inițială a

susținut că imobilul i se cuvine în calitate de descendent al V.P., care a fost

bunica sa paternă, pentru ca ulterior, atât în motivarea apelului, cât și din

declarațiile de presă (fila 64 dosar fond) să pretindă că ar fi aparținut V.P.,

care nu îi mai este bunică ci mătușă, decedată fără posteritate. Astfel,

contestatorul pretinde, fie că a fost o singură V.P., pe care o moștenește, fie

că au fost două persoane diferite, pe care oricum le moștenește.

Instanța nu a analizat corect susținerile

contestatorului deoarece în măsura în care a reținut că proprietara imobilului

a fost bunica contestatorului, nu ar mai fi fost necesară referirea la o

pretinsă renunțare la succesiune din partea lui M.S., deoarece descendentul

direct, înlătură colateralul privilegiat.

Instanța nu a explicat cum a înlăturat „dubiul

major în legătură cu identitatea dintre autoarea contestatorului și fosta

proprietară a imobilului în litigiu”, deoarece s-a renunțat la părerea unui

specialist care ar fi lămurit situația de fond.

Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recursul Municipiului Suceava, prin primar, a

fost fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile aduse deciziei recurate vizează

următoarele:

În cauză, în mod cert, imobilul în litigiu a

aparținut defunctei V.P. și a fost trecut în proprietatea statului prin

Decretul de expropriere nr. 83 din 3 martie 1949, figurând și în extrasul de

carte funciară, parcela de clădire nr. 280 și parcelele de grădină nr. 313/1,

311/3 și 3111/5 aparțin statului român în baza sentinței civile nr. 2937/1955,

adresa nr. 5663/1956 și a Decretului de expropriere nr. 83/1949, unde figura ca

proprietar V.P. în temeiul certificatului de moștenitor a Tribunalului Suceava

nr. 49/1942, ca urmare a deschiderii succesiunii după defuncta sa soră M.G.P.

Or, T.P.A. nu a completat documentația atașată notificării cu o copie după

certificatul său de naștere și certificatul de moștenitor după V.P., fapt care

nu a fost realizat.

În același timp, prin sentința civilă nr.

6917/1994 acțiunea în revendicare promovată de T.P.A., a fost respinsă pe motiv

că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece imobilul a aparținut

unei alte ramuri, respectiv A. și nu P.

Deși în cauză s-a aflat un probatoriu complex,

s-a făcut confuzie între V. și V.P., care nu sunt una și aceeași persoană, deoarece

V.T. este P., iar V.P. este născută A.

Solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței primei instanțe.

Motivează în drept pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Intervenientul B.I.T. a invocat încălcarea

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. de către instanța de casare, în temeiul art.

306 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, deși prin decizia civilă nr. 2756 din 16

martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus

casarea deciziei civile nr. 560 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, consecință a

admiterii recursurilor formulate de Municipiul Suceava și A.I., instanța de

judecare, prin soluția pronunțată, nu a respectat indicațiile date de Înalta

Curte de Casație și Justiție care priveau lămurirea situației de fapt, prin

verificarea în principal a împrejurării dacă bunica paternă a contestatorului A.T.P.,

a fost sau nu aceiași persoană cu fosta proprietară a imobilului situat în

Suceava, trecut în proprietatea statului, putând solicita în acest sens și

punctul de vedere al unui specialist în domeniul genealogiei.

Or, instanța de apel a valorificat aceleași

probe, pe care le-a interpretat contrar adevărului.

În realitate, singurul moștenitor al V.P. este

intervenientul, deoarece vine la succesiunea lui A.T.S., în calitate de nepot

de soră, soțul lui A.A., fiica V.P. și a lui I.P., proprietara imobilului a

cărui restituire se solicită, dobândit în urma decesului surorii sale M.

Or, contestatorul A.T.P., este în gradul 9 de

rudenie cu proprietara imobilului în litigiu, deoarece este nepotul de fiu al A.P.,

fiica lui W.P. și O.M., căsătorită întâi cu A.P. și ulterior cu A.T., neavând

deci vocație la succesiunea V.P.

Intimatul a formulat concluzii scrise,

solicitând respingerea recursului.

La dosarul cauzei, părțile au depus acte de

stare civilă, documente atestând proprietatea imobilului în litigiu, notă

genealogică dintre V.P. și P.V.

Astfel, au fost depuse la dosarul cauzei extras carte

funciară nr. 840 al imobilului; certificatul de moștenitor nr. 1369/1943 emis

de Tribunalul Județului Suceava; certificatul de deces al V.P. (26 noiembrie 1876

– 23 iunie 1960 Câmpulung Muscel) și al soțului I.(I.) P.; certificat de naștere

și deces al lui A.A.T.S. ( decembrie 1906 – 20 august 1973 c), născută P.,

fiica lui I. și V.P., căsătorită cu A.T.S.; certificatul de deces al V.(V.) P.,

fostă T. între 1917-1945, decedată la 15 august 1960 la București; acte de stare civilă ale lui T.P.A.; lista proprietăților care au aparținut

familiei O. și V.P., părinții lui V.(căsătorită T.), bunica reală a petentului;

declarații notariale ale unor persoane care au cunoscut cele două familii;

sentința judecătorească care atestă moștenitorii reali ai familiei P.;

certificatul de naștere și deces al lui V.(V.)P.; certificatul de deces al

numitului P.P.A.; certificatul de moștenitor nr. 1897 din 20 decembrie 1993:

nota genealogică întocmită de Institutul Român de Genealogie și Heraldică.

Examinând recursurile declarate de părți,

instanța reține următoarele:

Este fără îndoială, consecință a examinării

materialului probator administrat în cauză, că nu este identitate între V.P.,

proprietara imobilului din Suceava, și V.T.P., bunica petentului.

Astfel, imobilul în litigiu a aparținut V.P.,

născută la 24 noiembrie 1876, fiica lui G.P. (1827-1879 ) și a R.G. (1841-1879)

alături de celelalte două surori, M.M. (n. 18 august 1869) și F. (n. 7

februarie 1874 – d. 30 martie 1877). Din căsătoria sa cu J.V.P. a avut o fiică A.A.C.V.P.

( n. 15 iulie 1909 - d. 29 august 1973) căsătorită cu A.T.S.

Raportarea petentului la succesiunea acestora

s-a făcut eronat, deoarece antecesoarea sa (bunica sa), este o altă persoană

decât cea față de care invocă vocația la restituire.

Astfel, V.P., persoană străină de imobilul supus

măsurilor de restituire, (n. la 6 mai 1887), fiica lui W. (n. 31 ianuarie 1859)

și al O.M., împreună cu M.( 1 ianuarie 1889 ) căsătorită cu C.G. și A.(n. 19 noiembrie

1983 ) căsătorită J. Aceasta a fost căsătorită prima dată cu A.V.P. (d. 1914)

și a doua oară la 15 iulie 1977 cu A.T. (n. la 5 octombrie 1919).

În aceste condiții, este limpede că persoană

îndreptățită la măsurile de restituire nu este contestatorul, din moment ce

imobilul în discuție a fost expropriat în baza sentinței civile nr. 2837/1995

și a Decretului de expropriere nr. 83/1949 din patrimoniul V.P., succesoarea

surorii sale M.P. (certificat de moștenitor Tribunalul Suceava nr. 49/1942)

adică din patrimoniul persoanei la care nu are vocație la restituire, nefiind

moștenitorul acesteia.

Față de cele reținute, instanța apreciază că

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

ambele recursuri ale Municipiului Suceava, prin Primar și ale intervenientului B.I.T.

urmând a fi admise, cu consecința casării în parte a deciziei recurate, în

sensul respingerii apelului reclamantului T.P.A. împotriva sentinței civile nr.

657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău care urmează a fi menținută.

În același timp, instanța urmează a respinge, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de intervenienții A.I. și R.I.N.,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atâta vreme cât sunt

străini de procedura specială a măsurilor reparatorii, în sensul

imposibilității juridice de a se constitui în beneficiarii acestora, deoarece

nu au nicio vocație succesorală pentru a se putea legitima drept persoane

îndreptățite și în consecință niciun drept succesoral legat de imobilul supus

măsurilor reparatorii fiind, prin urmare, străini de cadrul procesual

circumscris de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în această cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtul

Municipiul Suceava prin primar și intervenientul B.I.T. împotriva deciziei nr.

36 din 28 februarie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, pe care o

casează în parte în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul T.P.A.

împotriva sentinței civile nr. 657 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, secția civilă, pe care o menține.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

intervenienții A.I. și R.I.N. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

februarie 2010.