ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3123/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

astfel cum a fost precizată, reclamanta SC C. SRL SUCEAVA a chemat în

judecată pe pârâta C.M.D. PRIN P., solicitând instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de

proprietate asupra suprafeței de 1.754 m.p. teren aferent

construcției „Moară cu ciocănele”.

Prin sentința nr. 2317 din 4 iunie 2007,

Judecătoria Suceava a admis în parte cererea reclamantei, a constatat

că reclamanta este proprietara suprafeței de 585 mp teren, aferent

morii cu ciocănele situat în comuna M.D., jud. Suceava, a admis

excepția lipsei calității procesuale active a

intervenienților I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V., I.M., I.G.,

moștenitorii intervenientei I.Z. și a respins cererea de

intervenție formulată de aceștia, ca fiind formulată de

persoane lipsite de calitate procesuală activă, a respins

excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului I.C.

și a admis cererea de intervenție formulată de acesta, a

constatat că intervenientul I.C. este proprietarul suprafeței de 719

m.p., teren înscris în titlul de proprietate nr. 1550/2006 poziția B

punctul 5 și a respins cererea de intervenție formulată de

intervenientul I.Ș., ca nefondată.'

Prin decizia nr. 36 din 5 decembrie 2007, Tribunalul

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a anulat

sentința primei instanțe și reținând cauza pentru

soluționarea fondului, a stabilit că obiectul cererii comerciale

formulate de reclamantă nu este evaluabil în bani, astfel că sunt

incidente dispozițiile art. 2 pct. l lit. c) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 2796 din 15 septembrie 2008,

Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat că

reclamanta este proprietara suprafeței de 585 m.p. teren situat în comuna

M.D., jud. Suceava, a admis excepția lipsei calității procesuale

active a intervenienților I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V.,

I.M., I.G, moștenitorii intervenientei I.Z. și a respins cererea de

intervenție formulată de aceștia, ca fiind formulată de

persoane lipsite de calitate procesuală activă, a admis excepția

lipsei de interes în formularea cererii de intervenție de către

intervenientul I.C. și a respins cererea de a de intervenție

formulată de acesta ca lipsită de interes și a respins cererea

de intervenție în nume propriu formulată de I.Ș., ca

nefondată.

Prin decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2009, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a schimbat în

parte sentința primei instanțe, în sensul constatării că

reclamanta este proprietara suprafeței de 450 mp cotă parte din

parcela 1113/4, identificată cu culoare maro în raportul de

expertiză, alături de terenul de 585 m.p., menținând celelalte

prevederi ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat

recurs pârâta C.M.D. PRIN P., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei

recurate și menținerea sentinței primei instanțe. În

argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a criticat decizia atacată,

pentru greșita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1859 din 26 martie 2001, conform căruia proprietar al

parcelei de 450 mp în litigiu, este M.D.S., precum și pentru greșita

aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Prin decizia nr. 302 din 28 ianuarie 2010, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cu

majoritate de voturi, a admis recursul declarat de pârâta C.M.D. PRIN P., a

modificat decizia recurată, în sensul respingerii apelului reclamantei ca

nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta

Curte a reținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosar,

suprafața de 450 m.p., parte a parcelei nr. 1113/4 de 3.200 m.p.,

intabulată inițial în C.F. a C.M.D. este proprietatea lui M.D.S.,

fiind cumpărată de la Ș.G. și A. (3.200 m.p.) prin

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1859 din 28 martie

2001 de B.N.P. P.A., realitate stabilită prin sentința nr. 4415 din

18 octombrie 2002 a Judecătoriei Suceava rămasă definitivă

prin decizia nr. 563 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Suceava, secția

civilă, aspect confirmat de înscrisul nou depus în recurs, actul de

alipire autentificat sub nr. 3792 din 4 decembrie 2008 de B.N.P. C.V.L.

A mai reținut Curtea că fată de cele

de mai sus, decizia instanței de apel este netemeinică și

nelegală, în condițiile în care în considerentele acesteia s-a

consemnat că susținerile reclamantei nu au fost contestate de

pârâți, care însă nu au fost prezenți la dezbateri, astfel cum

rezultă din încheierea din 19 ianuarie 2009. S-a mai reținut că

deși prin decizia atacată, se face trimitere la dosarul nr. 1851/2006

în care se menționează expres că suprafața de 450 m.p. din

litigiu, aparținând lui M.D.S. face parte dintr-o parcelă

intabulată în C.F. 3504, aspectul a fost ignorat de către

instanță. Față de cele ce preced, Înalta Curte a stabilit

că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul reclamantei și

a constatat că aceasta ar avea drept de proprietate și asupra

parcelei de 450 mp, proprietate a unui terț M.D.S.

Împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a formulat contestație în anulare, contestatoarea SC C.

SRL SUCEAVA prin administrator B.I., pentru motivele prevăzute de

dispozițiile art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ.

În argumentarea motivului invocat, contestatoarea a

criticat soluția pronunțată, susținând că este

rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere că prin cererea de

recurs nu s-au indicat motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora,

astfel încât, instanța și-a depășit rolul activ și a

făcut o concesie recurentei, prin faptul că a soluționat cauza

pe fond, în condițiile în care ar fi trebuit să constate nulitatea

recursului. A mai susținut contestatoarea că în mod corect

instanța de apel a constatat că este proprietara terenului în

litigiu, aspect cu care de altfel, a fost de acord și recurenta C.M.D. prin

P.

Examinând motivele contestației în anulare, în

raport de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta

Curte retine următoarele:

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ.,

hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație

în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare.

Față de aceste precizări prealabile,

în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că

niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de

greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin.

(1) C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepție al textului de

mai sus, analiza susținerilor privind existența unei „greșeli

materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie

avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural

și care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În acest context, din motivele dezvoltate de

contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni

decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluției

din recurs printr-o rediscutare și reapreciere a probelor și

analizarea raționamentului logico-juridic al instanței, care exced dispozițiilor

ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în

anulare. Față de aceste considerente, nici susținerea

contestatoarei potrivit căreia instanța ar fi făcut o concesie

recurentei, prin faptul că nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.

302

I

lit. c) C. proc. civ., și că unul dintre membrii

completului de judecată a formulat opinie separată, nu poate fi

reținută ca și motiv prevăzut de dispozițiile art. 318

alin. (1) teza I C. proc. civ., reprezentând în fapt, critica unei eventuale

greșeli de judecată.

Pe cale de consecință, față de

cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I.,

împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.