ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3123/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC C. SRL SUCEAVA a chemat în judecată pe pârâta C.M.D. PRIN P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 1.754 m.p. teren aferent construcției „Moară cu ciocănele”. Prin sentința nr. 2317 din 4 iunie 2007, Judecătoria Suceava a admis în parte cererea reclamantei, a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 585 mp teren, aferent morii cu ciocănele situat în comuna M.D., jud. Suceava, a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V., I.M., I.G., moștenitorii intervenientei I.Z.

și a respins cererea de intervenție formulată de aceștia, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului I.C. și a admis cererea de intervenție formulată de acesta, a constatat că intervenientul I.C. este proprietarul suprafeței de 719 m.p., teren înscris în titlul de proprietate nr. 1550/2006 poziția B punctul 5 și a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul I.Ș., ca nefondată.' Prin decizia nr. 36 din 5 decembrie 2007, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a anulat sentința primei instanțe și reținând cauza pentru soluționarea fondului, a stabilit că obiectul cererii comerciale formulate de reclamantă nu este evaluabil în bani, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. l lit. c) C. proc.

civ. Prin sentința nr. 2796 din 15 septembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 585 m.p. teren situat în comuna M.D., jud. Suceava, a admis excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților I.A., I.G., I.I., I.V., I.L., I.R., I.M., I.V., I.M., I.G, moștenitorii intervenientei I.Z. și a respins cererea de intervenție formulată de aceștia, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii de intervenție de către intervenientul I.C. și a respins cererea de a de intervenție formulată de acesta ca lipsită de interes și a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de I.Ș., ca nefondată.

Prin decizia nr. 13 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL SUCEAVA, a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul constatării că reclamanta este proprietara suprafeței de 450 mp cotă parte din parcela 1113/4, identificată cu culoare maro în raportul de expertiză, alături de terenul de 585 m.p., menținând celelalte prevederi ale sentinței apelate. Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs pârâta C.M.D. PRIN P., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a criticat decizia atacată, pentru greșita interpretare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1859 din 26 martie 2001, conform căruia proprietar al parcelei de 450 mp în litigiu, este M.D.S., precum și pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991. Prin decizia nr. 302 din 28 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cu majoritate de voturi, a admis recursul declarat de pârâta C.M.D. PRIN P., a modificat decizia recurată, în sensul respingerii apelului reclamantei ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosar, suprafața de 450 m.p., parte a parcelei nr. 1113/4 de 3.200 m.p., intabulată inițial în C.F.

a C.M.D. este proprietatea lui M.D.S., fiind cumpărată de la Ș.G. și A. (3.200 m.p.) prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1859 din 28 martie 2001 de B.N.P. P.A., realitate stabilită prin sentința nr. 4415 din 18 octombrie 2002 a Judecătoriei Suceava rămasă definitivă prin decizia nr. 563 din 3 aprilie 2003 a Tribunalului Suceava, secția civilă, aspect confirmat de înscrisul nou depus în recurs, actul de alipire autentificat sub nr. 3792 din 4 decembrie 2008 de B.N.P. C.V.L. A mai reținut Curtea că fată de cele de mai sus, decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală, în condițiile în care în considerentele acesteia s-a consemnat că susținerile reclamantei nu au fost contestate de pârâți, care însă nu au fost prezenți la dezbateri, astfel cum rezultă din încheierea din 19 ianuarie 2009. S-a mai reținut că deși prin decizia atacată, se face trimitere la dosarul nr. 1851/2006 în care se menționează expres că suprafața de 450 m.p.

din litigiu, aparținând lui M.D.S. face parte dintr-o parcelă intabulată în C.F. 3504, aspectul a fost ignorat de către instanță. Față de cele ce preced, Înalta Curte a stabilit că în mod nelegal instanța de apel a admis apelul reclamantei și a constatat că aceasta ar avea drept de proprietate și asupra parcelei de 450 mp, proprietate a unui terț M.D.S. Împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare, contestatoarea SC C. SRL SUCEAVA prin administrator B.I., pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ.

În argumentarea motivului invocat, contestatoarea a criticat soluția pronunțată, susținând că este rezultatul unei greșeli materiale, având în vedere că prin cererea de recurs nu s-au indicat motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora, astfel încât, instanța și-a depășit rolul activ și a făcut o concesie recurentei, prin faptul că a soluționat cauza pe fond, în condițiile în care ar fi trebuit să constate nulitatea recursului. A mai susținut contestatoarea că în mod corect instanța de apel a constatat că este proprietara terenului în litigiu, aspect cu care de altfel, a fost de acord și recurenta C.M.D. prin P. Examinând motivele contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., Înalta Curte retine următoarele: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Față de aceste precizări prealabile, în ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei „greșeli materiale” presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.

În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce tind în fapt la reformarea soluției din recurs printr-o rediscutare și reapreciere a probelor și analizarea raționamentului logico-juridic al instanței, care exced dispozițiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare. Față de aceste considerente, nici susținerea contestatoarei potrivit căreia instanța ar fi făcut o concesie recurentei, prin faptul că nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 302 I lit. c) C. proc. civ., și că unul dintre membrii completului de judecată a formulat opinie separată, nu poate fi reținută ca și motiv prevăzut de dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., reprezentând în fapt, critica unei eventuale greșeli de judecată. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C. SRL prin reprezentant legal B.I., împotriva deciziei nr. 302 din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.