ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4083/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, inculpatul G.G.D. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 din același cod. S-a dedus prevenția de la 11 decembrie 2003 la pronunțare și s-a menținut starea de arest. Inculpatul a fost obligat să plătească 50.000.000 lei daune morale și 20.000.000 lei daune materiale către partea civilă B.V., 27.051.000 lei către Spitalul Județean Mehedinți și 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul a achitat în cursul procesului suma de 15.000.000 lei părții civile B.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 4 noiembrie 2003, aflat în vizită la bunicii săi în comuna Bâlvănești, sat Pârlagele, inculpatul G.G.D. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii B.D. și M.D. la barul B. În jurul orelor 21,30, cei trei au plecat spre casele lor, iar când au ajuns în fața casei lui B.D., acesta și-a invitat tovarășii în casă pentru a bea câte un pahar de vin. Pentru că M.D. a dat un „chiot”, partea vătămată B.V. care se afla în curtea locuinței fratelui său B.D., i-a adresat injurii, după care i-a cerut pe un ton imperativ o țigară.

Martorul M.D. l-a ignorat și însoțit de inculpat și B.D. au intrat în casă. În timp ce consumau vinul, a intrat în casă partea vătămată aflată sub influența băuturilor alcoolice, care după ce l-a înjurat pe M.D. l-a lovit cu palma peste față și repetat cu o brichetă în zona capului reproșându-i că „nu-l servise cu țigară”, atunci când i-a cerut. B.D. în calitate de gazdă i-a cerut părții vătămate B.V. să-i lase musafirul în pace, iar acesta din urmă după ce a mai consumat vin a hotărât să plece acasă. Inculpatul s-a oferit să-l conducă, și la plecare, înainte de a ieși din cameră de față cu martorii G.D. și G. i-a spus lui M.D. „că-l va aranja” pe B.V. pentru ceea ce îi făcuse anterior acestuia.

Revenit după circa 5 minute, inculpatul a fost înjurat de partea vătămată fapt care a determinat gazda, martorul B.D., să le ceară să plece la casele lor. Partea vătămată a fost condusă la poartă de B.D., timp în care inculpatul a ieșit din casă, a sărit gardul împrejmuitor al curții și s-a postat în așteptarea lui B.V. Inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnii apoi după ce partea vătămată a căzut, a continuat s-o lovească cu picioarele în zona capului până a devenit inconștientă. După agresarea victimei, inculpatul s-a întors, în locuința lui B.D., care observând că acesta are urme de loviri la încheietura mâinii i-a cerut să plece, lucru pe care G.G.D. l-a făcut. În dimineața zilei de 5 noiembrie 2003, în jurul orelor 7,00, partea vătămată a fost găsită în stare de inconștiență, cu sânge pe față, desfigurată, în fața locuinței fratelui său, care a luat măsuri pentru a fi dus la spital.

Potrivit raportului medico-legal nr. 1057 din 24 noiembrie 2003, al Serviciului de Medicină Legală Mehedinți, a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, leziuni care i-au pus în primejdie viața. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, prin memoriul inițial solicitând reducerea pedepsei, iar ulterior a susținut că nu el a săvârșit infracțiunea și că autorul este B.D. Prin decizia penală nr. 261 din 27 mai 2004, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Craiova apelul a fost respins ca nefondat. Nemulțumit și de această hotărâre, prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs și a solicitat casarea celor două hotărâri și reducerea pedepsei, pe care o consideră mult prea aspră.

Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat faptei săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel atitudinea procesuală corectă chiar clară la un moment dat a oscilat în a mai recunoaște săvârșirea faptei, susținând că din cauza stării avansate de ebrietate nu mai este sigur că a lovit victima, lipsa antecedentelor, faptul că a despăgubit parțial victima și nu în ultimul rând că aceasta din urmă a avut o importantă contribuție la declanșarea conflictului au fost corect evaluate astfel că prin reținerea de circumstanțe atenuante pedeapsa a fost redusă cu doi ani sub minimul special.

Având în vedere pericolul concret al faptei și limitele de pedeapsă, cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni rezultă că pedeapsa aplicată de prima instanță de 5 ani și 6 luni și menținută în apel nu poate fi apreciată ca exagerată, hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice. Așa fiind, urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată pronunțată de la 11 decembrie 2003 la 10 august 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.D. împotriva deciziei penale nr. 261 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 decembrie 2003 la 10 august 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.